E rau niste zicale populare pe vremea lui Ceausescu, prin care se dorea ridicarea in slavi a unor produse „made in Romania”, cum ar fi:
– nu e carte ca Shogunu si masina ca Lastunu’
Acuma, fara rima de rigoare, tre sa recunoastem si ca nici alt premier ca Boc nu e, si ca cel mai bun deszapezitor din Romania e soarele! E, cine are nevoie de rima?
Dezvrăjirea de Portugalia
România onestă își fură căciula
Ce a învățat Gorzo de la Graham Greene
Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?
De ce mai votează diaspora
Cine mai crede în România onestă
Camping – dar avem suferință și acasă
În realitate nu se întâmplă absolut nimica
Mihai: Poate vǎ mai gândiți și vǎ întoarceți acas...
Mihai: Personal nu sunt deacord cu parerea ta din nici un...
Tudor: În primul rând, mulțumesc pentru articol, e poa...
Aura: True, visul meu e doar sa vad valurile de la Nazar...
pavel: Toata tara vuieste ca nu ne mai ajung banii, dar p...
Alina: Si pe mine m-ar interesa experienta cu masina elec...
Dollo: Asta cu nu vine nimeni să investească nu știu c...
Dollo: O să dureze ceva :)...
Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor
Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh
Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.
Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉
„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.
Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale
Ce scoate politichia și zăpada din om, dom'ne! ….
Si inca nu stii ce mai zace in mine! 😉