La trei (perechi de) țâțe plătite, una gratis

ProTV ridică în slăvi reducerile practicate de clinicile de chirurgie estetică, în luna cadourilor. Implantul de creier nu e pe listă

C e black friday, ce febra cadourilor?! Romancele au descoperit filonul de aur al reducerilor la clinicile de chirurgie estetică. Şi market-erii clinicilor le-au dibuit pe ele, clientele perfecte. Uitaţi-vă la ele şi vă minunaţi.

Lasă că la trei perechi de silicoane primeşti una moka, dar fufa aia de la Galaţi, cu faţa augmentată de botox si creme, dă 700 de euro chipurile ca sa scape de riduri, şi se bucură la un test gratis Babeş-Papanicolau (care e maxim 50-100 de lei la orice cabinet de ginecologie), pe care abia stie să-l citeasca. E clar că nu ştie nici ce e şi nici la ce foloseste, de unde deducem că până la vârsta ridurilor n-a interesat-o şi sănătatea ei internă şi reproducătoare. Bine că la creier a scăpat de riduri.

A, şi mai e şi piţi care merge la Paris. Alta capodopera.. 🙂

Etichete: , , ,

4 comentarii la “La trei (perechi de) țâțe plătite, una gratis” Subscribe

  1. Raluca 01/12/2010 at 01:27 #

    Ma intreb ce face la Paris aia care vrea sa fie mai "feisan"… :)) Saracele, ele nu observa ca dupa operatie sunt mai urate decat inainte…? Au aspectul ala de "plastic"… 😀

  2. Béranger 01/12/2010 at 03:02 #

    Gata. Mă duc să-mi pun silicoane în oă. Păi ce, numai Năstase?

  3. xanaxdu 01/12/2010 at 05:22 #

    Bai, dar cit de ieftine sint operatiile astea ca au ajuns accesibile la 'acest' public?

    Pe vremuri, eram doar suspiciosi ca Raduleasca il vizita prea mult pe Dr Stan din Bacau, dar nu se inghesuia nimeni sa spuna ca s-a dat la intors. Operatiile estetice erau apanajul 'vedetelor' (ghilimele intentionate), nu coborisera in strada.

    Perechea mea spune ca sint invidioasa cind ma uit sceptic la bidoanele unei june si spun ca e siliconata – dar dupa filmuletul asta, incep sa cred ca in generatia 20-25, a NU avea silicoane devine adevarata forma de rebeliune…Uff, tin minte la mine in familie, cita diplomatie a fost necesara ca sa imi conving tatal sa imi sponsorizeze primele lentile de contact, la 23 de ani… Ehe, cum ar fi acum sa ii spun care e "cel mai frumos cadou pe care mi l-ar putea face de Craciun "? (chit ca ma tem ca blonda nu la tatic i-a explicat cu dragalasenie ce si-ar dori ea, ca femeie,de Craciun)…

    • Dollo 01/12/2010 at 18:00 #

      Raluca – plastic is good 😉
      Beranger – sa nu ne chemi sa ti le numaram dupa aia. Poti sa ni le arati doar intr-o poza, langa o mâță pufoasa ruseasca, ceva 🙂
      Xanaxdu – Noi facem parte din generatia aia care nu stie ce sa-i ceara Mosului. Inca ne mai multumim cu niste portocale

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?