Sfantul Andrei de la semafor

Fetelor, avem doua variante: ori punem grau la incoltit in noaptea asta, si aflam la Craciun ce ne asteapta, ori il punem sub perna si ne visam ursitul, maica!

Fetelor, avem doua posibilitati. Ori punem grau la incoltit in noaptea asta, si aflam la Craciun ce ne asteapta, dupa cum arata graul. Ori il punem sub perna si vedem ce visam la noapte. In ambele variante ni se ofera ocazia nesperata de a trage cu ochiul in viitor. Adica ne aflam ursitul, maica!

Dimineata am avut drum prin oras. O vreme morocanoasa, tocmai buna de intors pe partea cealalta in perna. Eu, insa, cautam un loc de parcare, pe la Sala Palatului. Puteam foarte bine sa-mi bag si un bat in fund, ca aveam aceleasi sanse de satisfactie. Cand m-am strecurat si eu intr-un rand de Audi si BMW-uri, imi bate in geam o mamaie: „Doua masini au ridicat de aicea, adineauri. DOUA masini, n-o lasa aicea, mama! DOUA!”. Femeia imi arata doua degete amenintatoare. Cand rosteste ”doua masini” buzele i se rotunjesc, si intreaga greutate a masinilor ridicate ii iese odata cu aerul din gura. De parca tocmai a fost martora unei tragedii extraordinare, se uita la masinuta mea si da din cap cu mila. E clar ca nu va supravietui ridicatorilor, de vreme ce DOUA masini n-au reusit. O iau pe doamna cu degetele ca pe o premonitie si decid sa nu risc vreo 800 de lei aiurea, intr-o luni dimineata. Am luat-o de la capat cu cautarile. Si, ca un facut, tocmai se eliberase un loc in rond in fata la PDL, la intrarea in Cismigiu. Am dat un leu cincizeci si am plecat in treaba mea.

La intoarcere ma blocase soferul unui PDL-ist care-si adusese seful la sediu cu ditamai tractorul. Ca ei nu platesc taxa de parcare, de aia nici n-au facut parcari, toti care au fost la primarie, ai naibi. In fine, ies din parcare si ma infig inapoi in trafic.

La semaforul ala lung de pe Campineanu, cand iesi in Magheru, un batran vinde pungulite cu grau. Luati doamna, ca se pune in seara asta la incoltit, ca sa va vedeti recolta de la anu. Ce recolta, bre? Cu cat le dai?, il intreb. Cu 5 lei doua. E clar ca nu e multa lume dornica sa-si vada recolta. Ce sa fac cu doua? Hai, luati macar una ca sa va vedeti ursitu! Pai cum fac sa-l vad? Il puneti sub perna, si-l visati la noapte. E, daca e asa, hai ca iau. Pot eu sa las ursitul in frig, la semafor? Dau sa-i fac si o poza batranului, dar zice ca nu vrea, se intoarce cu spatele si pleaca.

Mananci sarat, vine si-ti da apa

Pe drum spre casa mi-am amintit ca in adolescenta chiar am facut diverse ritualuri din astea ca sa-mi vad „ursitul”. Intr-un an am mancat ceva sarat, ca zicea bunica mea ca daca mananci sarat in noaptea de Sfantul Andrei, visezi noaptea ursitul ca iti aduce apa de baut. N-am visat nimica, m-am trezit in schimb de cateva ori ca sa beau apa si apoi ca sa ma duc la toaleta.

La 12 noaptea, goala in fata oglinzii

In anii urmatori am facut altele. Tot mamaie zicea ca ea l-a vazut pe tataie in noaptea de Sfantul Andrei, cand s-a dezbracat in fata oglinzii si a aprins o lumanare. La 12 noaptea fix. Cica s-a speriat de ce a vazut (cred si eu, o despletita, in curu gol, la lumina lumanarii), de aici a tras ea concluzia ca era tataie, dar mort, ca a murit pe front multi ani mai tarziu. Asta cu dezbracatul nu-mi amintesc daca am facut-o, dar de uitat in oglinda la 12 noaptea cu lumanarea in mana am facut si eu. Eram eu cu mine si lumanrea in oglinda aia. Nimeni altcineva.

Holbatul in paharul cu verigheta

In alt an, o vecina mi-a zis ca ea l-a vazut pe barbatul ei astfel: pui pe o farfurioara niste cenusa, umpli pe jumatate un pahar cu apa si asezi pe fundul paharului o verigheta. Paharul il asezi pe cenunsa din farfurioara. La 12 noaptea fix stai si te holbezi in pahar. Daca ai noroc ti se arata chipul ursitului in interiorul verighetei. Nu stiu cum am facut rost de cenunsa, la bloc, dar imi amintesc exact ca am stat vreo juma de ora intr-o noapte, ca sa bata ceasul 12. Credeti ca am vazut ceva? Nimic!

Dupa o vreme am pierdut din vedere sarbatoarea asta, asa ca nu stiu nici in ziua de azi care o fi ursitul ala. Pana acum am vazut pe viu vreo cativa 😉 Dar azi daca tot nu mi s-a ridicat masina, si am luat grau de la mosul de la semafor, l-am si plantat. In pamant, ca sa iasa viguros. Macar acu, la 40 de ani sa-mi iasa un viitor sanatos, des si verde crud, ca graul 🙂 Va tin la curent, la Craciun, cum a iesit.

P.S. A, si La multi ani pentru maine celor 600.000 de Andrei si Andree cate zice Ministerul Administratiei si Internelor ca ar vietui in Romania! Sa fiti sanatosi si sa va vedeti ursitii la noapte 🙂

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Sfantul Andrei de la semafor” Subscribe

  1. Monica 30/11/2010 at 03:29 #

    de aia cu cenusa nu auzisem, pe aia cu oglinda am incercat-o (recunosc rusinata), pe aia cu mancatul sarat o stiam, dar nu am incercat-o pentru ca ar fi presupus drumuri multe la baie pe timpul noptii si nu mai apucam sa visez nimic.

    in schimb, am mai incercat o varianta, auzita de la o prietena la tara (care probabil vroia sa ma omoare :D): la miezul noptii, am aprins o lumanare si m-am apelcat deasupra fantanii sa ma uit dupa ursit. bineinteles ca nu am vazut niciodata vreun "handralau" cum zicea mamaie.

    intre timp, m-am lecuit de toate minunile astea si singurul motiv pentru care imi aduc aminte de sf. andrei e ca am vreo 10 cunoscuti carora sa le urez de bine cu ocazia numelui 🙂

    • Dollo 30/11/2010 at 13:50 #

      Sa-ti traiasca cunoscutii ! Handralai le zicea si mamaia mea :))

  2. Gilbert 30/11/2010 at 12:52 #

    Hei, fetelor, da' vreo reţetă pentru flăcăi, să-şi vadă şi ei ursita, cunoaşteţi?

    • Dollo 30/11/2010 at 13:52 #

      Gilbert, intreaba si tu pe la babele canadiene, ca acolo ursitele vorbesc alta limba 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit