Sfantul Andrei de la semafor

Fetelor, avem doua variante: ori punem grau la incoltit in noaptea asta, si aflam la Craciun ce ne asteapta, ori il punem sub perna si ne visam ursitul, maica!

Fetelor, avem doua posibilitati. Ori punem grau la incoltit in noaptea asta, si aflam la Craciun ce ne asteapta, dupa cum arata graul. Ori il punem sub perna si vedem ce visam la noapte. In ambele variante ni se ofera ocazia nesperata de a trage cu ochiul in viitor. Adica ne aflam ursitul, maica!

Dimineata am avut drum prin oras. O vreme morocanoasa, tocmai buna de intors pe partea cealalta in perna. Eu, insa, cautam un loc de parcare, pe la Sala Palatului. Puteam foarte bine sa-mi bag si un bat in fund, ca aveam aceleasi sanse de satisfactie. Cand m-am strecurat si eu intr-un rand de Audi si BMW-uri, imi bate in geam o mamaie: „Doua masini au ridicat de aicea, adineauri. DOUA masini, n-o lasa aicea, mama! DOUA!”. Femeia imi arata doua degete amenintatoare. Cand rosteste ”doua masini” buzele i se rotunjesc, si intreaga greutate a masinilor ridicate ii iese odata cu aerul din gura. De parca tocmai a fost martora unei tragedii extraordinare, se uita la masinuta mea si da din cap cu mila. E clar ca nu va supravietui ridicatorilor, de vreme ce DOUA masini n-au reusit. O iau pe doamna cu degetele ca pe o premonitie si decid sa nu risc vreo 800 de lei aiurea, intr-o luni dimineata. Am luat-o de la capat cu cautarile. Si, ca un facut, tocmai se eliberase un loc in rond in fata la PDL, la intrarea in Cismigiu. Am dat un leu cincizeci si am plecat in treaba mea.

La intoarcere ma blocase soferul unui PDL-ist care-si adusese seful la sediu cu ditamai tractorul. Ca ei nu platesc taxa de parcare, de aia nici n-au facut parcari, toti care au fost la primarie, ai naibi. In fine, ies din parcare si ma infig inapoi in trafic.

La semaforul ala lung de pe Campineanu, cand iesi in Magheru, un batran vinde pungulite cu grau. Luati doamna, ca se pune in seara asta la incoltit, ca sa va vedeti recolta de la anu. Ce recolta, bre? Cu cat le dai?, il intreb. Cu 5 lei doua. E clar ca nu e multa lume dornica sa-si vada recolta. Ce sa fac cu doua? Hai, luati macar una ca sa va vedeti ursitu! Pai cum fac sa-l vad? Il puneti sub perna, si-l visati la noapte. E, daca e asa, hai ca iau. Pot eu sa las ursitul in frig, la semafor? Dau sa-i fac si o poza batranului, dar zice ca nu vrea, se intoarce cu spatele si pleaca.

Mananci sarat, vine si-ti da apa

Pe drum spre casa mi-am amintit ca in adolescenta chiar am facut diverse ritualuri din astea ca sa-mi vad „ursitul”. Intr-un an am mancat ceva sarat, ca zicea bunica mea ca daca mananci sarat in noaptea de Sfantul Andrei, visezi noaptea ursitul ca iti aduce apa de baut. N-am visat nimica, m-am trezit in schimb de cateva ori ca sa beau apa si apoi ca sa ma duc la toaleta.

La 12 noaptea, goala in fata oglinzii

In anii urmatori am facut altele. Tot mamaie zicea ca ea l-a vazut pe tataie in noaptea de Sfantul Andrei, cand s-a dezbracat in fata oglinzii si a aprins o lumanare. La 12 noaptea fix. Cica s-a speriat de ce a vazut (cred si eu, o despletita, in curu gol, la lumina lumanarii), de aici a tras ea concluzia ca era tataie, dar mort, ca a murit pe front multi ani mai tarziu. Asta cu dezbracatul nu-mi amintesc daca am facut-o, dar de uitat in oglinda la 12 noaptea cu lumanarea in mana am facut si eu. Eram eu cu mine si lumanrea in oglinda aia. Nimeni altcineva.

Holbatul in paharul cu verigheta

In alt an, o vecina mi-a zis ca ea l-a vazut pe barbatul ei astfel: pui pe o farfurioara niste cenusa, umpli pe jumatate un pahar cu apa si asezi pe fundul paharului o verigheta. Paharul il asezi pe cenunsa din farfurioara. La 12 noaptea fix stai si te holbezi in pahar. Daca ai noroc ti se arata chipul ursitului in interiorul verighetei. Nu stiu cum am facut rost de cenunsa, la bloc, dar imi amintesc exact ca am stat vreo juma de ora intr-o noapte, ca sa bata ceasul 12. Credeti ca am vazut ceva? Nimic!

Dupa o vreme am pierdut din vedere sarbatoarea asta, asa ca nu stiu nici in ziua de azi care o fi ursitul ala. Pana acum am vazut pe viu vreo cativa 😉 Dar azi daca tot nu mi s-a ridicat masina, si am luat grau de la mosul de la semafor, l-am si plantat. In pamant, ca sa iasa viguros. Macar acu, la 40 de ani sa-mi iasa un viitor sanatos, des si verde crud, ca graul 🙂 Va tin la curent, la Craciun, cum a iesit.

P.S. A, si La multi ani pentru maine celor 600.000 de Andrei si Andree cate zice Ministerul Administratiei si Internelor ca ar vietui in Romania! Sa fiti sanatosi si sa va vedeti ursitii la noapte 🙂

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Sfantul Andrei de la semafor” Subscribe

  1. Monica 30/11/2010 at 03:29 #

    de aia cu cenusa nu auzisem, pe aia cu oglinda am incercat-o (recunosc rusinata), pe aia cu mancatul sarat o stiam, dar nu am incercat-o pentru ca ar fi presupus drumuri multe la baie pe timpul noptii si nu mai apucam sa visez nimic.

    in schimb, am mai incercat o varianta, auzita de la o prietena la tara (care probabil vroia sa ma omoare :D): la miezul noptii, am aprins o lumanare si m-am apelcat deasupra fantanii sa ma uit dupa ursit. bineinteles ca nu am vazut niciodata vreun "handralau" cum zicea mamaie.

    intre timp, m-am lecuit de toate minunile astea si singurul motiv pentru care imi aduc aminte de sf. andrei e ca am vreo 10 cunoscuti carora sa le urez de bine cu ocazia numelui 🙂

    • Dollo 30/11/2010 at 13:50 #

      Sa-ti traiasca cunoscutii ! Handralai le zicea si mamaia mea :))

  2. Gilbert 30/11/2010 at 12:52 #

    Hei, fetelor, da' vreo reţetă pentru flăcăi, să-şi vadă şi ei ursita, cunoaşteţi?

    • Dollo 30/11/2010 at 13:52 #

      Gilbert, intreaba si tu pe la babele canadiene, ca acolo ursitele vorbesc alta limba 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.