Salata, colectia toamna-iarna

Varza, radacini tocate - telina, morcovi - nuci, ardei iute, frunze de menta, busuioc si marar, stafide, lamaie si ulei de masline. Sare si piper.

Ieri mi-a dat mama sa mananc. Si mi-a placut asa de mult incat mi-am amintit s-o pozez si sa v-o arat si voua abia dupa ce am inghitit si ultima imbucatura. Asa ca azi am trezit barbatul dis de dimineata si l-am trimis, prin frig, la piata. Sa cumpere o varza, o telina („cum arata aia?!”), niste morcovi, o legatura cu marar, si un ardei iute. Restul aveam in casa.

 

Asadar, mai putin de o jumatate de varza, taiata marunt-marunt (asta e cel mai greu), frecata cu sare ca sa se inmoaie, trei morcovi subtirei, dati pe razatoarea mare (ca sa ramana bucatile mai crocatente in salata), un sfert de telina (cam cat o Viagra, asa) data prin aceeasi razatoare, frunze proaspete de marar, telina, menta si busuioc (eu le am in ghiveci), taiate marunt, vreo zece nuci sparte si taiate marunt, o mana de stafide, un ardei iute tocat marunt.

Toate se amesteca, se stropesc bine cu zeama de lamaie si ulei de masline, un praf de piper si gata. Daca vreti neaparat puteti sa adaugati si vreo doua linguri de maioneza, dar nu e musai, merge si fara.

E asa de buna si satioasa, ca poate fi mancata si ca aperitiv, si ca garnitura la masa si in loc de cina 🙂 Si nici nu dureaza mult pana se face, mie mi-a luat un sfert de ora. Pofta buna!

Etichete: , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.