Salata, colectia toamna-iarna

Varza, radacini tocate - telina, morcovi - nuci, ardei iute, frunze de menta, busuioc si marar, stafide, lamaie si ulei de masline. Sare si piper.

Ieri mi-a dat mama sa mananc. Si mi-a placut asa de mult incat mi-am amintit s-o pozez si sa v-o arat si voua abia dupa ce am inghitit si ultima imbucatura. Asa ca azi am trezit barbatul dis de dimineata si l-am trimis, prin frig, la piata. Sa cumpere o varza, o telina („cum arata aia?!”), niste morcovi, o legatura cu marar, si un ardei iute. Restul aveam in casa.

 

Asadar, mai putin de o jumatate de varza, taiata marunt-marunt (asta e cel mai greu), frecata cu sare ca sa se inmoaie, trei morcovi subtirei, dati pe razatoarea mare (ca sa ramana bucatile mai crocatente in salata), un sfert de telina (cam cat o Viagra, asa) data prin aceeasi razatoare, frunze proaspete de marar, telina, menta si busuioc (eu le am in ghiveci), taiate marunt, vreo zece nuci sparte si taiate marunt, o mana de stafide, un ardei iute tocat marunt.

Toate se amesteca, se stropesc bine cu zeama de lamaie si ulei de masline, un praf de piper si gata. Daca vreti neaparat puteti sa adaugati si vreo doua linguri de maioneza, dar nu e musai, merge si fara.

E asa de buna si satioasa, ca poate fi mancata si ca aperitiv, si ca garnitura la masa si in loc de cina 🙂 Si nici nu dureaza mult pana se face, mie mi-a luat un sfert de ora. Pofta buna!

Etichete: , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.