Salata, colectia toamna-iarna

Varza, radacini tocate - telina, morcovi - nuci, ardei iute, frunze de menta, busuioc si marar, stafide, lamaie si ulei de masline. Sare si piper.

Ieri mi-a dat mama sa mananc. Si mi-a placut asa de mult incat mi-am amintit s-o pozez si sa v-o arat si voua abia dupa ce am inghitit si ultima imbucatura. Asa ca azi am trezit barbatul dis de dimineata si l-am trimis, prin frig, la piata. Sa cumpere o varza, o telina („cum arata aia?!”), niste morcovi, o legatura cu marar, si un ardei iute. Restul aveam in casa.

 

Asadar, mai putin de o jumatate de varza, taiata marunt-marunt (asta e cel mai greu), frecata cu sare ca sa se inmoaie, trei morcovi subtirei, dati pe razatoarea mare (ca sa ramana bucatile mai crocatente in salata), un sfert de telina (cam cat o Viagra, asa) data prin aceeasi razatoare, frunze proaspete de marar, telina, menta si busuioc (eu le am in ghiveci), taiate marunt, vreo zece nuci sparte si taiate marunt, o mana de stafide, un ardei iute tocat marunt.

Toate se amesteca, se stropesc bine cu zeama de lamaie si ulei de masline, un praf de piper si gata. Daca vreti neaparat puteti sa adaugati si vreo doua linguri de maioneza, dar nu e musai, merge si fara.

E asa de buna si satioasa, ca poate fi mancata si ca aperitiv, si ca garnitura la masa si in loc de cina 🙂 Si nici nu dureaza mult pana se face, mie mi-a luat un sfert de ora. Pofta buna!

Etichete: , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților