Vecine, n-ai o ranga?!

Cum reactionezi cand suna unul si zice: buna seara vecina, eu sunt vecinul de alaturi, dar m-am incuiat pe dinafara. N-ai o ranga sa-mi dai ca sa sparg usa?

Cum reactionezi cand suna unul la usa si zice: buna seara vecina, eu sunt vecinul de alaturi, dar m-am incuiat pe dinafara. N-ai o ranga sa-mi dai ca sa sparg usa? Io am zis ca n-am, dar am sunat administratorul, ca sa-l intreb cine e adevaratul proprietar la casa de langa mine, ca eu il vad de cativa ani pe altul ca intra acolo.

Tipul era tanar, imbracat intr-un cojoc „Alain Delon”, si insotit de alti doi indivizi si mai tineri. Dubiosi si nu prea. Dar parca poti sa stii in ziua de azi cine e dubios si cine nu? Plus ca tipul vorbea cam precipitat, izbea cu umarul in usa pe care se chinuia s-o sparga, si invartea o cheie in yala de jos, deci dadea impresia ca ar putea fi cine zice. Era cam ora 18.00, deci nu prea potrivita pentru o spargere, plus ca facea si suficient zgomot cat sa nu te gandesti ca ar fi hot. Totusi…

Dupa ce l-am refuzat politicos la treaba cu ranga (oricum nu aveam asa ceva), am sunat la administrator sa-l intreb cine e vecinul. Administratorul zice:

– La mine figureaza unul x, dar nu stiu cum arata. (administratorul are vreo zece blocuri in afara de noi in administrare)

– Eu il stiu pe unul mai corpolent, si nu e asta cu ranga sigur, zic

– Corpolent? Hai ca-l sun pe portar, poate e in zona sa urce pana la tine si sa vada cine e.

– Pai hai, ca astia deja sparg usa, dupa ce zgomote se aud, zic.

– E, s-o sparga, da-i dracu!, conchide administratorul.

Despre portar v-am mai povestit. Un pensionar pe caz de boala, care face si pe femeia de serviciu si in general e un tip foarte pasnic.

La cateva minute dupa ce am inchis cu administratorul, aud prin usa, pe hol, vocea portarului, spunandu-i prietenos „vecinului”:

– Ati speriat-o pe vecina ca a zis ca sunteti hoti, si l-a sunat pe administrator si m-a trimis pe mine sa vad ce se intampla!

E, nu-i asa ca e bine sa ai portari la bloc? Data viitoare sun direct la politie, daca tot e sa fiu data in gat ca vecina turnatoare.

Etichete: , ,

5 comentarii la “Vecine, n-ai o ranga?!” Subscribe

  1. Gilbert 02/11/2010 at 08:40 #

    Na’ că te-ai pus bine cu vecinul 😉

    • Dollo 02/11/2010 at 14:07 #

      M-am lins pe bot de cana cu zahar traditionala intre vecini

  2. mircea 02/11/2010 at 18:29 #

    Si au spart usa pin' la urma? Daca da, zi-le s-o schimbe cu una metalica…

    • Dollo 02/11/2010 at 22:45 #

      Mircea – au scos yala cu o bormashina, si azi se chinuie s-o schimbe. Se pare ca totusi asta ar fi vecinu… Adineauri faceam supozitii in familie cu privire la ce s-o fi intamplat cu vechiul vecin: o fi transat in baie, ingropat in vreun perete fals, taiat bucati si dus la ghena… 🙂
      Ana – acolo se vede adevaratul vecin, la nevoie. Cine stie daca ar fi anuntat cineva politia 🙂

  3. Ana 02/11/2010 at 21:10 #

    Mmm… eu chiar am patit sa mi se blocheze usa. Am ramas blocata inauntru si am chemat prin telefon un coleg sa sparga usa din exterior. S-a intamplat in timpul zilei, cand oamenii erau la lucru (si eu ar fi trebuit sa ajung la faculta, doar ca pe usa nu se putea si sa sar pe geam de la etajul 3 nu-mi venea), da' daca ar fi fost vecinii de palier (cu care ma cunosc) acasa si l-ar fi vazut cum se chinuia sa sparga usa, ce-ar fi zis? 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.