Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Mă sună fiica unei prietene să mă roage să-i fac rost de o adeverință de practică la un ziar, că-i trebuie la facultate. Așa aflu și eu că ea studiază jurnalismul, la Spiru Haret, că e deja în anul 3 și, din vorbă în vorbă ajungem și la principalul subiect:

– Auzi, îmi trebuie și mie un interviu politic, unul economic și… (aud din off o voce care-i șoptește că trebuie și unul social)… nu, social nu-mi trebuie că am, și am și cronica de carte. Doar interviurile astea, dacă poți să mă ajuți.

– Cu cine trebuie să faci interviurile?

– A, nu să le fac, îmi trebuie așa, făcute, că n-am timp să le fac, că am o mulțime de treabă, și trebuie date în trei zile la profa, și două zile o să-mi ia numai cronica de carte s-o fac, și…

– Cum gata făcute, adică să ți le fac eu sau cum?

– Să mi le dai tu așa, de unde știi tu că se găsesc interviurile astea, că eu n-am timp să caut…

– Și de unde să le iau eu?

– Păi tu unde mai lucrezi?

– …  dar eu nu am făcut interviuri politice în ultima vreme, și nici economice. Mai mult reportaje, portrete…

– A, bun, și reportaj îmi trebuie. Dă-mi un reportaj!

– Cum adică, să-ți dau un reportaj făcut de mine să-l duci la școală și să zici că e făcut de tine?
– Da.

– Păi ăsta e plagiat!

– Știu, dar toată lumea face așa. Și n-am timp că….

– Cum să faci așa ceva? Păi dacă te prinde profesoara aia?

– Ete, na, păi suntem o sută și ceva de studenți, crezi că are ea timp să citească toate temele? Și apoi toți fac așa, ți-am zis, toți le iau de pe net, numai că mie nu prea-mi place ce e pe net, vreau așa, ceva mai … știi tu, care nu se găsește pe net…

– Adică cum, că nu știu cum sunt astea de pe net?
– Păi nu știu, dar mie nu prea-mi plac.

– Dar tu ce ziare citești? Pe net, că bănuiesc că nu dai banii pe ele…

– A, ba da, le cumpăr, că nu-mi place să citesc pe net. De fapt nu prea-mi place să citesc, și o carte când trebuie s-o citesc mă chinui mult, dar asta e.

– Și de ce faci facultatea asta?
– A, păi eu de fapt am vrut să fac PR și comunicare, dar ăștia aici pun mai mult accentul pe jurnalism, și mie nu prea-mi place. Adică îmi plac unele, de exemplu am fost la o lansare de carte și am făcut atunci frumos, un articol… Dar astea cu politic, economic nu-mi plac, și n-are rost să mă apuc acum să fac ce nu-mi place, înțelegi?

– Dar să știi că și dacă o să ajungi jurnalist tot va trebui la un moment dat să faci ce nu-ți place. Apoi, de unde știi dacă n-ai făcut niciodată, poate trebuie să încerci să vezi cum e. S-ar putea să-ți iasă niște chestii mai interesante decât celor de pe domeniu. Uite, ai auzit de Tolontan?

– .. daa…

– E un ziarist sportiv. Teoretic el ar trebui să scrie doar despre sport după opinia ta, dar de exemplu în campania electorală din 2009 el a fost ziaristul care după părerea mea a făcut cele mai bune interviuri cu candidații la președinție, cu Băsescu și Geoană.

– … mda…

– Îți spun asta ca să înțelegi că nu trebuie neapărat să îți placă politica sau să te pricepi, și poți să faci un interviu cu un politician de exemplu, mai ales dacă la școală vă cere să fie unul imaginar, poți să-ți imaginezi cum îl iei la întrebări pe Ponta, pe Antonescu, orice politician vrei tu. N-ar fi mișto?

– Daaa, dar n-am timp, că trebuie să….

– Ok, dar nu poți să-ți bați joc de tine așa, doar motivând că așa face toată lumea. Nu e normal să faci așa ceva. Chiar și dacă presupunem că la finalul acestei facultăți n-o să faci jurnalism, ci doar PR, tot trebuie să știi jurnalism, ca să știi ce vor jurnaliștii să afle de la tine, ca PR.

– Dar am făcut și eu de exemplu anul trecut. Am avut de făcut un eseu pro și contra ceva. Și eu am ales Internetul. Și am făcut frumos, am zis acolo și pro și contra, am luat o introducere de pe net, și la examen profa nici nu s-a uitat pe dosarul meu, a zis că mă știe de la ore și mi-a dat 9. Și acum credeam că merge așa, că eu i-am zis că lucrez, și că n-am timp să-i fac toate prostiile alea pe care le cere ea, și prima dată a zis că da, și după aia că nu, că vrea să facem toți astea. Ca un fel de practică, înțelegi, la curs.

– Cursul de genuri jurnalistice sau cum se cheama?

– Da, așa…

– Eu zic totuși să faci o încercare. Dat fiind că nu ai așa mult timp, intră pe net, caută niște interviuri cu politicieni și încearcă să-ți imaginezi cum ai face tu interviurile alea.

– Da, o să mă uit că am acasă niște ziare mai vechi și văd eu ce copiez de pe acolo. Merci!

I-am sugerat câteva adrese de ziare și site-uri pe care se poate uita ca să-și facă o idee despre „cum trebuie să fie interviul ăla”, pentru că tot repeta expresia asta, de parcă la cursul ăla nu li s-ar fi predat nimic despre interviu.

Probabil că fata a închis telefonul și m-a considerat nebună. Și eu m-am îndoit o clipă că dialogul a fost real. E adevărat, am tot citit despre plagiate comise și la case mai mari, sunt conștientă și de nivelul slab de pregătire cu care se ajunge și se iese din facultate în România, dar cred că mă legănam cu ideea că lucrurile astea sunt doar excepții. Poate șocul vine și din faptul că aveam altă părere despre fata asta, care a mai absolvit o facultate, de limbi străine, parcă.

Și da, pe vremea mea… la Facultatea de jurnalism grupele erau mai mici și lucrările practice care ni se cereau chiar erau discutate, cu profesorul, în fața grupei. Nu-ți permiteai să trișezi, că te întreba profesorul ce ai vrut să zici cu nu știu ce expresie. Și picai de papagal. Iar asta era doar cu 15 ani în urmă, totuși.

Nu știu de ce se agită atâta profesorimea că noua lege a învățământului va distruge tot ce s-a făcut în ultimii ani în sistem. Păi dacă doar asta e tot ce s-a creat în sistem în ultimii ani, plagiatul generalizat și furtul de pe net, îi urez noii legi să distrugă tot, să se aleagă praful de tot și să se ia de la capăt. Cu alții dacă se poate. Ce e acum nu mai are nicio șansă.

Iar pentru cei care spuneau până acum că presa e plină de ingineri, transformați în jurnaliști de ocazie, iată un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Țineți-vă respirația!

Etichete: , , , , , ,

53 comentarii la “Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!” Subscribe

  1. andreea 26/01/2013 at 13:09 #

    nicio generatie nu e mai buna sau mai proasta ca celelalte. sunt doar indivizi. si circumstante sociale, politice, economice…

  2. Ami 26/01/2013 at 13:58 #

    Citeam recent un articol pe http://www.economist.com si cred ca extractul „Ioana Avadani, boss of the Centre for Independent Journalism in Romania, says it’s a combination of factors that has led to the downward spiral of editorial content in Romania. One is the quality of the reporters, which reflects the quality of the education. Reporters not only lack knowledge of journalistic ethics, she believes, but they have not learned to think critically.” vine drept concluzie a acestui post.

    Apreciez verticalitatea pastrata in a nu oferi „studentei” totul mura in gura.

    Citat din: http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/2013/01/romanian-media

  3. Anka 26/01/2013 at 14:03 #

    Din păcate, și la FJSC e la fel. Am terminat jurnalismul în 2012. Știți care a fost cea mai frustrantă chestie, în calitate de student întârziat (am 40 de ani)? Faptul că profesorii nu citeau niciodată temele pe care le munceam acasă, doar de vreo două ori s-a întâmplat. Aveam obiceiul ca la finalul fiecărei teme complexe să las adresa mea de e-mail, cu marea rugăminte să fiu contactată pentru discutarea erorilor sau devierilor de la subiect, dacă acestea existau. La engleză, m-am dus de două ori la profesoară, în clasă, să o întreb niște chestii pe care nu le înțelegeam. A REFUZAT măcar să mă asculte ce vreau, a spus că ea nu are timp să dea meditații în timpul orei de clasă!!!!! La un examen am fost căpătat nota 10 doar pentru că avusesem ceva reacții la curs. Mă pregătisem pentru examen și mă așteptam să fie greu, dar nu știam dacă va fi oral sau scris. Spre marea mea surprindere, a fost oral și pe mine m-a expediat rapid, cu nota 10. Sunt de acord că îmi cunoștea implicarea și raționamentele, dar chiar așa ….?!
    Colegii s-au fofilat fiecare cum au putut, cu adeverințe false, cu teme și proiecte cumpărate sau copiate. Profesorii știu. Profesorii nu au timp să gestioneze situațiile. Sunt ocupați. Obosiți. Studenții tineri sunt foarte parșivi, stau la negocieri de examene cu profesorii. Eu nu am înțeles mai nimic în 3 ani de facultate la Universitatea din București, mi s-a părut un sistem umilitor și decăzut pentru ambele tabere. Faptul că Spiru Haret încă există în România denotă faptul că așa se și dorește, să fim cufundați în plagiate și proști care preiau conducerea. Pe cine ar mai înjura un președinte de țară, dacă jurnaliștii ar fi deștepți, culți, obiectivi, informați și pe fază?!

  4. Adina 26/01/2013 at 14:48 #

    Eu in locul tau ii inchideam telefonul in nas! Adica cum nu are timp? Tu ai timp sa lasi munca ta si sa muncesti pentru ea, dar ea nu are…

  5. adrianat 26/01/2013 at 17:05 #

    Idioti si lenesi sunt in orice sistem de invatamant si in orice epoca. Tin minte ca acu’ vreo douazeci de ani, imediat dupa Revolutie, cand batranica de mine era in facultate, una din colege a prezentat intr-un seminar o prefata dintr-o editie de prin 1956 drept „referat” despre tragedia greaca. Numai imaginati-va frumusete de limbaj proletcultist si citate din Lenin. 🙂 Am facut-o varza. Oricum, nu e o scuza sa spui: „Vai, cum sa invat eu si sa ma straduiesc atata vreme cat altii copie de pe net si iau note mari”. Scoala nu o faci pentru note. O faci pentru ca vrei sa inveti ceva, sa fii capabil sa profesezi intr-un domeniu.
    Revenind, idioti sunt in toate sistemele. Ideea e ca procentul sa fie cat mai mic. Ingrijorator in sistemul romanesc e ca procentul tot creste.

  6. dojo 26/01/2013 at 17:39 #

    Am facut liceul la Peda. Aveam 24 de materii pe trimestru (da, am prins vechea ‘oranduire’). la toate profesorii aveau pretentia sa fim tip-top, ca doar materia lor era cea mai importanta.

    Aveam de facut comentarii la romana (din alea de cel putin 10 pagini) si ca lumea, ca diriga era ca un Cerber si mirosea orice ‘plagiat’. Bun, pe vremea aia nu exista internet, asa ca sapam adanc in critica de specialitate. si cu aia eram atenti sa prindem ideea, nu sa scriem citate, ca ne termina media, daca ne prindea cu rahaturi.

    Aveam ore de predat si atunci aveau pretentii madamele educatoare si invatatoare sa fie material didactic si chestii pe care nu le faceau ele de lene (plus ca veneau proastele alea de practicante – noi – asa ca scapau de treaba). Aveam 16-18 ani si pierdeam noptile facand planse si toate draciile necesare pentru orele in cauza.

    Pune si orele de ‘instrument’, orele de desen, lucru manual etc (la toate aveam de facut materiale, planse etc), cateva feluri de metodici, didactica, psihologie, plus materiile de cultura ‘generala’ (de la 3 feluri de matematica la geografie, istorie, filozofie etc).

    Si nu am mai crapat si nici nu am stat sa ne milogim de unii si de altii sa ne dea chestii ‘gata facute’.

    Daca vrei sa faci o scoala, o faci cat poti de bine. Daca nu, mars la sapa, ca si asa e plin de jurnalisti care nu sunt in stare sa lege 2 fraze si nici macar destula engleza nu stiu incat sa traduca decent de pe unde fura ideile de pe net.

    Da, viitorul suna al naibii de bine cu lesinatii astia, care nu sunt in stare sa scrie un interviu. Si atunci avem pretentii sa fie specializati, sa aiba coloana vertebrala, sa cugete inainte de a scrie tot felul de cretinisme …

  7. Mihaela 26/01/2013 at 18:43 #

    Si asta e doar inceputul! Mare pacat de ignoranta din tara asta si de ce va iesi din ea ( si din ignoranta si din tara). Somnul ratiunii naste monstrii!

    • Oana Ch 28/01/2013 at 17:27 #

      Monstri intr-adevar! Insa nu e doar inceputul! Inceputul a avut loc cu mult timp in urma 🙁
      Monstri sunt printre noi si se manifesta relaxati!

  8. marius 26/01/2013 at 19:30 #

    Lege analfabetizarii a distrus deja tot ceea ce mai era bun in invatamant. Acum vom culege roadele.

  9. Lexa 26/01/2013 at 21:35 #

    Adrianat, conjugarea corecta a verbului „a copia” la persoana III plural este „ei copiaza”, nu „ei copie”. “Vai, cum sa invat eu si sa ma straduiesc atata vreme cat altii copie de pe net si iau note mari”.

    In alta ordine de idei, am terminat Filosofie-Jurnalism si la mine in grupa existau persoane care nu au citit un ziar in patru ani de facultate, nu s-au uitat la televizor in patru ani de facultate (scuza: „stau in chirie/ internat”). Pai atunci du-te in ma-ta si nu mai face Jurnalism daca nu stii ce se intampla in jurul tau!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Atentie plagiat « S-o ardem studenteste - 26/01/2013

    […] cunoscute toate articolele despre facultati, studentie si alte alea. Iata acum un articol despre plagiat . Concluziile le trageti singuri, eu doar l-am […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉