Puricei

Cea mai simplă și gustoasă mâncare făcută la țară, încropită din resturi: de friptură și de mămăligă. Încălzite și amestecate, mâncate cu mâna

Străbunica făcea, mamaie a făcut și ea, mama încă mai face și cu siguranță că voi face și eu, că prea sunt buni! În părțile Buzăului, de unde se trage mama, unde am copilărit și eu în vacanțe, li se spunea puricei. E poate cea mai simplă și gustoasă mâncare făcută la țară, încropită din resturi: de friptură și de mămăligă. Încălzite și amestecate, mâncate cu varză acră tocată și stropită cu ulei. Totul poate fi topit cu o dușcă de pălincă.

Ideal ar fi ca mămăliga, vârtoasă, să fie făcută de cu seară. Mamaie făcea mămăligă într-un ceaun mare, din care hrănea toată casa, inclusiv câinele din curte. Ce rămânea o învelea în ștergar și o folosea a doua zi, la puricei.

Resturile de friptură pot fi amestecate și cu cârnați și ce vă mai place să aruncați în tigaie. Mamaie folosea o tigaie mare, neagră, arsă, în care stăteau sleite niște jumări mai degrabă, că bucățile bune de carne fuseseră mâncate deja.

Acolo, peste toate, fărâmița mămăliga de ieri și frământa toată amestecătura timp de câteva minute, pe foc, cât să se topească untura și să pătrundă, odată cu bucățile de jumări, carne, cârnați, în bucățile de mămăligă. Rezultă o chestie care poate să nu pară apetisantă la prima vedere, sau în poza, dar mergeți pe mâna mea. E bun rău!

Când toată suflarea din casă se așeza în jurul mesei rotunde cu picioare scurte din bucătăria de vară a buncii, apărea și tigaia, aburindă, în mijlocul mesei. Toți așteptam rândul la lingura de lemn, să ne punem în strachină porția. Abia de aici încolo se făceau puriceii. Pentru că adevărata savoare a mâncării stă în „prelucrarea” ei cu mâinile goale. Puriceii sunt de fapt cocoloașele de mămăligă cu carne pe care le strângi între degete, și când sunt tocmai bune de un dumicat, le bagi pe gât. Și mănânci, și mănânci, până ajungi să arunci cu căciula în cîinii care își permit să poftească pe lângă tine 😉

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Puricei” Subscribe

  1. mircea 09/01/2011 at 23:18 #

    M-as pune si eu la rind la lingura de lemn.

    • Dollo 09/01/2011 at 23:38 #

      Norocul tau ca esti primul, poate prinzi ceva 🙂

  2. Adrian 10/01/2011 at 12:19 #

    E buna reteta asta…daca triezi vagoane in gara „by hand”. Pentru noi astialalti, corporatistii, sezatorii la birou, probabil ramane doar mamaligiki. Altfel ajungem de nu ne mai incape curu’ pe scaun!

    • Dollo 10/01/2011 at 12:21 #

      Adrian, dupa ce mananci te duci sa dai zapada din fata corporatiei si se rezolva 🙂 Sau mergi pe jos la serviciu cateva zile la rand …

  3. Adrian 10/01/2011 at 12:24 #

    Da Dollo, da’ stau prea aproape de servici :(((

    • Dollo 10/01/2011 at 12:28 #

      Tu vrei sa mananci sau doar gasesti scuze? 😛

  4. Adrian 10/01/2011 at 12:40 #

    Ambele! :))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.