Puricei

Cea mai simplă și gustoasă mâncare făcută la țară, încropită din resturi: de friptură și de mămăligă. Încălzite și amestecate, mâncate cu mâna

Străbunica făcea, mamaie a făcut și ea, mama încă mai face și cu siguranță că voi face și eu, că prea sunt buni! În părțile Buzăului, de unde se trage mama, unde am copilărit și eu în vacanțe, li se spunea puricei. E poate cea mai simplă și gustoasă mâncare făcută la țară, încropită din resturi: de friptură și de mămăligă. Încălzite și amestecate, mâncate cu varză acră tocată și stropită cu ulei. Totul poate fi topit cu o dușcă de pălincă.

Ideal ar fi ca mămăliga, vârtoasă, să fie făcută de cu seară. Mamaie făcea mămăligă într-un ceaun mare, din care hrănea toată casa, inclusiv câinele din curte. Ce rămânea o învelea în ștergar și o folosea a doua zi, la puricei.

Resturile de friptură pot fi amestecate și cu cârnați și ce vă mai place să aruncați în tigaie. Mamaie folosea o tigaie mare, neagră, arsă, în care stăteau sleite niște jumări mai degrabă, că bucățile bune de carne fuseseră mâncate deja.

Acolo, peste toate, fărâmița mămăliga de ieri și frământa toată amestecătura timp de câteva minute, pe foc, cât să se topească untura și să pătrundă, odată cu bucățile de jumări, carne, cârnați, în bucățile de mămăligă. Rezultă o chestie care poate să nu pară apetisantă la prima vedere, sau în poza, dar mergeți pe mâna mea. E bun rău!

Când toată suflarea din casă se așeza în jurul mesei rotunde cu picioare scurte din bucătăria de vară a buncii, apărea și tigaia, aburindă, în mijlocul mesei. Toți așteptam rândul la lingura de lemn, să ne punem în strachină porția. Abia de aici încolo se făceau puriceii. Pentru că adevărata savoare a mâncării stă în „prelucrarea” ei cu mâinile goale. Puriceii sunt de fapt cocoloașele de mămăligă cu carne pe care le strângi între degete, și când sunt tocmai bune de un dumicat, le bagi pe gât. Și mănânci, și mănânci, până ajungi să arunci cu căciula în cîinii care își permit să poftească pe lângă tine 😉

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Puricei” Subscribe

  1. mircea 09/01/2011 at 23:18 #

    M-as pune si eu la rind la lingura de lemn.

    • Dollo 09/01/2011 at 23:38 #

      Norocul tau ca esti primul, poate prinzi ceva 🙂

  2. Adrian 10/01/2011 at 12:19 #

    E buna reteta asta…daca triezi vagoane in gara „by hand”. Pentru noi astialalti, corporatistii, sezatorii la birou, probabil ramane doar mamaligiki. Altfel ajungem de nu ne mai incape curu’ pe scaun!

    • Dollo 10/01/2011 at 12:21 #

      Adrian, dupa ce mananci te duci sa dai zapada din fata corporatiei si se rezolva 🙂 Sau mergi pe jos la serviciu cateva zile la rand …

  3. Adrian 10/01/2011 at 12:24 #

    Da Dollo, da’ stau prea aproape de servici :(((

    • Dollo 10/01/2011 at 12:28 #

      Tu vrei sa mananci sau doar gasesti scuze? 😛

  4. Adrian 10/01/2011 at 12:40 #

    Ambele! :))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.