Puricei

Cea mai simplă și gustoasă mâncare făcută la țară, încropită din resturi: de friptură și de mămăligă. Încălzite și amestecate, mâncate cu mâna

Străbunica făcea, mamaie a făcut și ea, mama încă mai face și cu siguranță că voi face și eu, că prea sunt buni! În părțile Buzăului, de unde se trage mama, unde am copilărit și eu în vacanțe, li se spunea puricei. E poate cea mai simplă și gustoasă mâncare făcută la țară, încropită din resturi: de friptură și de mămăligă. Încălzite și amestecate, mâncate cu varză acră tocată și stropită cu ulei. Totul poate fi topit cu o dușcă de pălincă.

Ideal ar fi ca mămăliga, vârtoasă, să fie făcută de cu seară. Mamaie făcea mămăligă într-un ceaun mare, din care hrănea toată casa, inclusiv câinele din curte. Ce rămânea o învelea în ștergar și o folosea a doua zi, la puricei.

Resturile de friptură pot fi amestecate și cu cârnați și ce vă mai place să aruncați în tigaie. Mamaie folosea o tigaie mare, neagră, arsă, în care stăteau sleite niște jumări mai degrabă, că bucățile bune de carne fuseseră mâncate deja.

Acolo, peste toate, fărâmița mămăliga de ieri și frământa toată amestecătura timp de câteva minute, pe foc, cât să se topească untura și să pătrundă, odată cu bucățile de jumări, carne, cârnați, în bucățile de mămăligă. Rezultă o chestie care poate să nu pară apetisantă la prima vedere, sau în poza, dar mergeți pe mâna mea. E bun rău!

Când toată suflarea din casă se așeza în jurul mesei rotunde cu picioare scurte din bucătăria de vară a buncii, apărea și tigaia, aburindă, în mijlocul mesei. Toți așteptam rândul la lingura de lemn, să ne punem în strachină porția. Abia de aici încolo se făceau puriceii. Pentru că adevărata savoare a mâncării stă în „prelucrarea” ei cu mâinile goale. Puriceii sunt de fapt cocoloașele de mămăligă cu carne pe care le strângi între degete, și când sunt tocmai bune de un dumicat, le bagi pe gât. Și mănânci, și mănânci, până ajungi să arunci cu căciula în cîinii care își permit să poftească pe lângă tine 😉

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Puricei” Subscribe

  1. mircea 09/01/2011 at 23:18 #

    M-as pune si eu la rind la lingura de lemn.

    • Dollo 09/01/2011 at 23:38 #

      Norocul tau ca esti primul, poate prinzi ceva 🙂

  2. Adrian 10/01/2011 at 12:19 #

    E buna reteta asta…daca triezi vagoane in gara „by hand”. Pentru noi astialalti, corporatistii, sezatorii la birou, probabil ramane doar mamaligiki. Altfel ajungem de nu ne mai incape curu’ pe scaun!

    • Dollo 10/01/2011 at 12:21 #

      Adrian, dupa ce mananci te duci sa dai zapada din fata corporatiei si se rezolva 🙂 Sau mergi pe jos la serviciu cateva zile la rand …

  3. Adrian 10/01/2011 at 12:24 #

    Da Dollo, da’ stau prea aproape de servici :(((

    • Dollo 10/01/2011 at 12:28 #

      Tu vrei sa mananci sau doar gasesti scuze? 😛

  4. Adrian 10/01/2011 at 12:40 #

    Ambele! :))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei