Puricei

Cea mai simplă și gustoasă mâncare făcută la țară, încropită din resturi: de friptură și de mămăligă. Încălzite și amestecate, mâncate cu mâna

Străbunica făcea, mamaie a făcut și ea, mama încă mai face și cu siguranță că voi face și eu, că prea sunt buni! În părțile Buzăului, de unde se trage mama, unde am copilărit și eu în vacanțe, li se spunea puricei. E poate cea mai simplă și gustoasă mâncare făcută la țară, încropită din resturi: de friptură și de mămăligă. Încălzite și amestecate, mâncate cu varză acră tocată și stropită cu ulei. Totul poate fi topit cu o dușcă de pălincă.

Ideal ar fi ca mămăliga, vârtoasă, să fie făcută de cu seară. Mamaie făcea mămăligă într-un ceaun mare, din care hrănea toată casa, inclusiv câinele din curte. Ce rămânea o învelea în ștergar și o folosea a doua zi, la puricei.

Resturile de friptură pot fi amestecate și cu cârnați și ce vă mai place să aruncați în tigaie. Mamaie folosea o tigaie mare, neagră, arsă, în care stăteau sleite niște jumări mai degrabă, că bucățile bune de carne fuseseră mâncate deja.

Acolo, peste toate, fărâmița mămăliga de ieri și frământa toată amestecătura timp de câteva minute, pe foc, cât să se topească untura și să pătrundă, odată cu bucățile de jumări, carne, cârnați, în bucățile de mămăligă. Rezultă o chestie care poate să nu pară apetisantă la prima vedere, sau în poza, dar mergeți pe mâna mea. E bun rău!

Când toată suflarea din casă se așeza în jurul mesei rotunde cu picioare scurte din bucătăria de vară a buncii, apărea și tigaia, aburindă, în mijlocul mesei. Toți așteptam rândul la lingura de lemn, să ne punem în strachină porția. Abia de aici încolo se făceau puriceii. Pentru că adevărata savoare a mâncării stă în „prelucrarea” ei cu mâinile goale. Puriceii sunt de fapt cocoloașele de mămăligă cu carne pe care le strângi între degete, și când sunt tocmai bune de un dumicat, le bagi pe gât. Și mănânci, și mănânci, până ajungi să arunci cu căciula în cîinii care își permit să poftească pe lângă tine 😉

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Puricei” Subscribe

  1. mircea 09/01/2011 at 23:18 #

    M-as pune si eu la rind la lingura de lemn.

    • Dollo 09/01/2011 at 23:38 #

      Norocul tau ca esti primul, poate prinzi ceva 🙂

  2. Adrian 10/01/2011 at 12:19 #

    E buna reteta asta…daca triezi vagoane in gara „by hand”. Pentru noi astialalti, corporatistii, sezatorii la birou, probabil ramane doar mamaligiki. Altfel ajungem de nu ne mai incape curu’ pe scaun!

    • Dollo 10/01/2011 at 12:21 #

      Adrian, dupa ce mananci te duci sa dai zapada din fata corporatiei si se rezolva 🙂 Sau mergi pe jos la serviciu cateva zile la rand …

  3. Adrian 10/01/2011 at 12:24 #

    Da Dollo, da’ stau prea aproape de servici :(((

    • Dollo 10/01/2011 at 12:28 #

      Tu vrei sa mananci sau doar gasesti scuze? 😛

  4. Adrian 10/01/2011 at 12:40 #

    Ambele! :))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.