Icari și bulzi

Vine o vârstă la care nu-ți mai dorești cadouri, ci ți le faci singur. Eu mi-am făcut un zbor cu parapanta. Am scos din minte tot ce era de prisos, și am luat-o de la început ;)

icar2

Știți desenul ăla animat cu omida care a nimerit într-un fluture de badminton, din greșeală, și a fost „jucată” între palete cu tot cu fluturașul ăla, până când a amețit? Iar când i-au crescut aripile în sfârșit, și toate suratele ei și-au luat zborul, ea a început să vomite numai când le-a văzut pe alea învârtindu-se deasupra ei? Ei, ieri m-am dat cu parapanta, oameni buni! 🙂 A fost foarte bine, cu excepția faptului că mi-am cam dat sufletul ca să ajung sus pe coama de pe care ne-am luat zborul, iar la coborâre, după ce s-a dus adrenalina, poienița în care am aterizat a cerut tribut sandvișul pe care-l mâncasem cu câteva ore bune înainte.

O să vă povestesc mai multe, video, zilele astea. Deocamdată vă arăt cum a fost acolo sus, pe coama dintre Piatra Craiului și Bucegi, un loc tocmai bun să scoți din tine acele urlete acumulate în niște ani de viață. Iar la final, aveți meniul de seară, cu care am înlocuit sandvișul 😉

zarnesti-mic taxi-parapanta parapanta icar mamaliga-carnati mamaliga-branza bulz apus

mamaliga

Etichete: , , , , , ,

19 comentarii la “Icari și bulzi” Subscribe

  1. petre dinu 07/08/2013 at 20:53 #

    rectificare cu scuzele de rigoare :
    da-ne

  2. petre dinu 08/08/2013 at 19:21 #

    da-ne si noua un semn
    din mila mariei tale

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.