Știți desenul ăla animat cu omida care a nimerit într-un fluture de badminton, din greșeală, și a fost „jucată” între palete cu tot cu fluturașul ăla, până când a amețit? Iar când i-au crescut aripile în sfârșit, și toate suratele ei și-au luat zborul, ea a început să vomite numai când le-a văzut pe alea învârtindu-se deasupra ei? Ei, ieri m-am dat cu parapanta, oameni buni! 🙂 A fost foarte bine, cu excepția faptului că mi-am cam dat sufletul ca să ajung sus pe coama de pe care ne-am luat zborul, iar la coborâre, după ce s-a dus adrenalina, poienița în care am aterizat a cerut tribut sandvișul pe care-l mâncasem cu câteva ore bune înainte.
O să vă povestesc mai multe, video, zilele astea. Deocamdată vă arăt cum a fost acolo sus, pe coama dintre Piatra Craiului și Bucegi, un loc tocmai bun să scoți din tine acele urlete acumulate în niște ani de viață. Iar la final, aveți meniul de seară, cu care am înlocuit sandvișul 😉
rectificare cu scuzele de rigoare :
da-ne
da-ne si noua un semn
din mila mariei tale