Știți desenul ăla animat cu omida care a nimerit într-un fluture de badminton, din greșeală, și a fost „jucată” între palete cu tot cu fluturașul ăla, până când a amețit? Iar când i-au crescut aripile în sfârșit, și toate suratele ei și-au luat zborul, ea a început să vomite numai când le-a văzut pe alea învârtindu-se deasupra ei? Ei, ieri m-am dat cu parapanta, oameni buni! 🙂 A fost foarte bine, cu excepția faptului că mi-am cam dat sufletul ca să ajung sus pe coama de pe care ne-am luat zborul, iar la coborâre, după ce s-a dus adrenalina, poienița în care am aterizat a cerut tribut sandvișul pe care-l mâncasem cu câteva ore bune înainte.
O să vă povestesc mai multe, video, zilele astea. Deocamdată vă arăt cum a fost acolo sus, pe coama dintre Piatra Craiului și Bucegi, un loc tocmai bun să scoți din tine acele urlete acumulate în niște ani de viață. Iar la final, aveți meniul de seară, cu care am înlocuit sandvișul 😉
Felicitari pentru indrazneala de a face aceasta experienta, ce sunt convins ca da senzatii tari. Dar vremea era frumoasa, pozele excelente si muntii admirabili, ca peste tot in Carpati. Textul ce insoteste imaginile ar necesita unele complectari: Ce sate se vad in poze? Unde ati mancat bulzii? Erau cu branza de burduf si unt, asa cum am mancat eu la Ocna Sibiului? Parapanta necesita patru persoane pentru lansare? La aterizare e nevoie iarasi de cineva pentru ajutor? Pana la ce varsta se poate aventura un amator parapantist?
pentru toate astea trebue vreo daua postari speciale:) asteptati sa ajung acasa
Bravo!
Cool! Dar nu as incerca. Mai nou, eu arat ce-am mancat si la un film 3D, ca si Avatar, de exemplu.
Wow! bucur tare-tare mult pentru tine!
ai ceva curaj, nu gluma! eu nu cred ca as putea sa o fac 🙂
eu cred ca ai 😉
Bravo pentru zbor, sa iti fie rusine pentru imaginile cu mancare!!!! Unii oameni sunt la serviciu in timpul asta! 🙂
protagonista a visat vreodata ca zboara ? In caz ca da, se compara senzatia dn vis cu cea de sub parasuta ? Merita 🙂 ?
merita, dar la prima experienta nu s-a comparat, ca eram eu prea ocupata sa inregistrez tot ce mi se intampla
Eu zic sa ascunzi pozele cu turtele de mamaliga cu brinza framintata. Le mai vede vreun european sanitar-veterinar si… e pacat.
Insa, daca te mai duci pe acolo, nu uita sa-i ceri bucatarului sa puna si niste bucatele de slanina (de acasa, nu de la „metro”) si sa sparga si un ou deasupra. Cu o cana de jintita alaturi… pun pariu ca renunti la parapanta 🙂
jantita a fost, in loc de slana niste carnati… a fost tacamul complet, ca sunt oameni profesionisti
Wow, felicitări! De mult îmi doresc și eu, eram cât pe ce să încerc asta când am fost în Austria, acolo se făceau zboruri în tandem (deci cu instructor în spate, altfel nu aveam curaj) peste munți, dura cam o oră și costa 100 de euro. N-am avut timp atunci, trebuia să coborâm, dar a rămas pe „bucket list”:). Numai că mi-a cam pierit entuziasmul după ce am văzut filmul „Intouchlables” (http://www.imdb.com/title/tt1675434/), inspirat după un fapt real, unde protagonistul a rămas paralizat după un accident cu parapanta.
Aștept cu nerăbdare impresii 🙂
PS: cum a rămas cu noul bărbat din viața ta și a Toshibei, cum îl cheamă? Și cum mai decurge viața voastră de familie? 🙂
am vazut filmul, am si scris de el pe blog… candva. nici la noi pretul zborului cu parapanta n-a fost mult mai ieftin, doar ca n-am reusit sa trecem muntii 😉
si despre noul barbat am scris ca ne- parasit, a fugit din caminul conjugal pe furis
Au, mi-a scăpat informația asta. Deci berbantul s-a dovedit doritor de libertate și de fuste mai tinere 🙂 Păcat, ar fi dus-o bine cu voi.
In Elvetia, in concediu acu cativa ani, era zilnic cate un anunt la radio despre cate un parapantist care dadea coltul;)!
bine ca nu m-am dat in Elvetia
dollo ,
vrem si noi !
dane mai multe amanunte , date de contact , please !
ai mila de noi , ca salivam mama-mama !