D e când activez în domeniul drepturilor omului constat cu uimire ce exclusiviști sunt unii când se gândesc la ce ar trebui să facă o organizație care se ocupă cu așa ceva. Să ne apere drepturile noastre, ale oamenilor cinstiți, să nu le caute în coarne la toți neica nimeni care au făcut te miri ce boacănă. Să nu apărăm prostituatele, țiganii, homosexualii, infractorii, că ăia își merită soartă. Pe când noi, oamenii de bine, care muncim și ne plătim impozitele, pe noi cine ne apără?
Răspunsul scurt ar fi: noi înșine. Pentru că nu ne reține nimeni și nimic să ni le cerem și să ni le apărăm.
Răspunsul mai detaliat ar fi că drepturile omului sunt universale, deci inclusiv ăia care au călcat pe bec le au, diferența e că spre deosebire de noi ăștilalți, ei se află ori în puterea discreționară a unor forțe de ordine, ori au ajuns așa tocmai pentru că nu le-au fost respectate niște drepturi, sunt hărțuiți și deci au nevoie de o susținere mai mare.
Răspunsul care conține și o realitate tristă, românească, este acela că majoritatea organizațiilor neguvernamentale de la noi au resurse limitate, și alea care sunt vin din finanțări externe, pentru că pe plan intern nu există interes pentru domenii așa de abstracte precum „drepturile omului”, „libertăți fundamentale” etc. Iar un finanțator extern de regulă te finanțează ca să lucrezi pe o nișă, adesea pierdută din vedere de marile politici naționale, adică te încurajează să lucrezi cu minorități, pentru că ele sunt cele mai vulnerabile.
Așadar, dragi spectatori, nu e nevoie să dăm câte unul ca să ajungă la toată lumea, ci e nevoie să ni le cerem fiecare pe ale noastre, că sunt puse de-o parte. Problema e de fapt alta. Și anume că majoritatea oamenilor nu-și cunosc drepturile. Iar atunci când le cunosc renunță la ele din comoditate sau un fatalism păgubos căruia ne place să-i spunem „spirit mioritic”.
Vă spuneam că am făcut în urmă cu ceva timp un sondaj pe stradă, să vedem ce știu românii despre drepturile lor. Rezultatul se poate vedea în filmulețele de mai jos, dar trebuie să admit că rezultatul e un pic viciat. O dată pentru că a fost făcut în buricul Capitalei, ceea ce presupune că subiecții sunt ceva mai educați și informați decât în alte zone. Și a doua oară că am ales să las în clipuri pe cei care au răspuns câte ceva – bine sau greșit – pentru că mare parte din cei cu care am vorbit au admis că nu știu ce drepturi au sau nu au vrut deloc să apară pe cameră tocmai din cauza asta.
Pentru că lucrez în domeniul informării, și cred că primul pas către respectarea oricărui drept este cunoașterea lui, vă invit să reflectați serios la ideea direcționării a 2% din impozitul vostru pe venit către o organizație neguvernamentală care se ocupă cu asta: cu redeșteptarea spiritului critic, cetățenesc, informarea oamenilor despre drepturile lor și cu supravegherea mișcărilor pe care le fac instituțiile statului în defavoarea cetățenilor. Vă dau mai jos câteva sugestii de organizații cu care eu rezonez. Sunteți liberi să dați cei 2% cui vreți voi, numai să-i dați, să nu lăsați fiscul să pună mâna pe ei și după aia să așteptați să vină alde Soros să vă sprijine societatea civilă ce să lupte pentru drepturile voastre.
E, dacă vreți, ca la alegeri: nu votezi, nu ai dreptul să te plângi de rezultat.
Cui să-i dați un like în lei
Completarea și trimiterea prin poștă a unui formular 200 sau 230 nu vă costă nimic, e ca atunci când dați like, doar că acum chiar contează și se materializează în lei.
APADOR-CH – Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki este una dintre cele mai vechi organizaţii din România şi mulţi dintre cei care au ajuns cu diverse plângeri la CEDO au auzit de ea sau au primit ajutor. Ce face APADOR-CH explică mai bine avocata din filmulețele de mai sus, iar informații mai multe găsiți pe site. Și nu, nu se ocupă doar de pușcăriași.
ASUR – Asociaţia Secular Umanistă din România s-a înfiinţat în 2010 şi promovează secularismul, gândirea critică, ştiinţa şi separarea statului de biserică. În anii trecuți au avut campaniile: Stop îndoctrinării religioase în şcoli, Nu-ţi lăsa banii în plata Domnului sau scrisoarea comună adresată marilor primării din ţară prin care li se cerea să nu direcţioneze bani pentru Catedrala Neamului.
ApTI – Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet susţine o lume digitală liberă şi un Internet asemenea, cu respectarea dreptului la exprimare şi la viaţă privată. Eu am aflat de ei în 2011 când am scris mai mult despre Big Brother şi cum vrea el să ne cotropească vieţile.
Ce-Re – Centrul de Resurse pentru participare publică face după părerea mea una dintre cele mai bune chestii de pe piața societății civile de la noi: îi ajută pe oameni în micile lor comunități să se coaguleze în mișcări civice și să schimbe lucrurile care-i deranjează, fără să aștepte minuni de la alții. Un exemplu de proiect despre care am scris și eu a fost cel cu oamenii din Drumul Taberei care s-au bătut cu Metrorex ca să-și salveze copacii din fața blocului. Altul a fost cel cu adopția unui consilier municipal.
Dacă rezonați cu alte forme de implicare socială, ar mai fi:
Clubul Câinilor Utilitari – este asociaţia care dresează câini de rasă sau maidanezi pentru operaţiuni de căutare şi salvare din dărâmături sau alte situaţii speciale. Eu i-am cunoscut cu ocazia portretului pe care i l-am făcut lui Codruţ, maidanezul antrenat să fie Saint Bernard 😉
Make a Point – Este asociația care a reabilitat și transformat într-o minune Turnul de apă din Pantelimon, dar Make a Point mai organizează seri de filme sau expoziţii şi seminarii de regenerare urbană.
Samusocial din Romania – Organizaţie înfiinţată după modelul Samusocial International (cu 10 filiale pe 4 continente), care derulează programe pentru oamenii străzii. Ei colectează anual haine groase pentru iarnă şi se străduiesc să ajute oamenii străzii în condiţiile în care Bucureştiul nu are vreun azil de noapte susţinut de primărie şi nici biserica nu dă pe afară cu ospitalitatea când e ger.
Cum procedați:
Dacă pe site-rile organizaţiilor către care vreţi să dirijaţi cei 2% nu găsiţi formularele aferente (eu v-am dat link-uri către acele formulare la fiecare ONG) le puteţi descărca de pe site-ul ANAF unde vi se explică şi cum să faceţi. 200 pentru venituri obţinute din activităţi independente şi 230 pentru venituri obţinute din salariu. Tot aici găsiţi şi adresele administraţiilor fiscale în funcţie de localitatea de reşedinţă, la care trebuie să trimiteţi fişele respective completate.
Termenul limită pentru trimiterea formularelor la fisc este 23 mai 2014.
sau noua 🙂
http://asociatiaparakletos.wordpress.com/
http://asociatiaparakletos.wordpress.com/participa/directioneaza-2/
Daca intra cineva pe aici din „Parcelarea Bazilescu” si inca nu a aflat, exista un ONG pe probleme urbanistice:
http://ascdbn.ro
http://ascdbn.ro/?page_id=44