Icari și bulzi

Vine o vârstă la care nu-ți mai dorești cadouri, ci ți le faci singur. Eu mi-am făcut un zbor cu parapanta. Am scos din minte tot ce era de prisos, și am luat-o de la început ;)

icar2

Știți desenul ăla animat cu omida care a nimerit într-un fluture de badminton, din greșeală, și a fost „jucată” între palete cu tot cu fluturașul ăla, până când a amețit? Iar când i-au crescut aripile în sfârșit, și toate suratele ei și-au luat zborul, ea a început să vomite numai când le-a văzut pe alea învârtindu-se deasupra ei? Ei, ieri m-am dat cu parapanta, oameni buni! 🙂 A fost foarte bine, cu excepția faptului că mi-am cam dat sufletul ca să ajung sus pe coama de pe care ne-am luat zborul, iar la coborâre, după ce s-a dus adrenalina, poienița în care am aterizat a cerut tribut sandvișul pe care-l mâncasem cu câteva ore bune înainte.

O să vă povestesc mai multe, video, zilele astea. Deocamdată vă arăt cum a fost acolo sus, pe coama dintre Piatra Craiului și Bucegi, un loc tocmai bun să scoți din tine acele urlete acumulate în niște ani de viață. Iar la final, aveți meniul de seară, cu care am înlocuit sandvișul 😉

zarnesti-mic taxi-parapanta parapanta icar mamaliga-carnati mamaliga-branza bulz apus

mamaliga

Etichete: , , , , , ,

19 comentarii la “Icari și bulzi” Subscribe

  1. petre dinu 07/08/2013 at 20:53 #

    rectificare cu scuzele de rigoare :
    da-ne

  2. petre dinu 08/08/2013 at 19:21 #

    da-ne si noua un semn
    din mila mariei tale

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.