Icari și bulzi

Vine o vârstă la care nu-ți mai dorești cadouri, ci ți le faci singur. Eu mi-am făcut un zbor cu parapanta. Am scos din minte tot ce era de prisos, și am luat-o de la început ;)

icar2

Știți desenul ăla animat cu omida care a nimerit într-un fluture de badminton, din greșeală, și a fost „jucată” între palete cu tot cu fluturașul ăla, până când a amețit? Iar când i-au crescut aripile în sfârșit, și toate suratele ei și-au luat zborul, ea a început să vomite numai când le-a văzut pe alea învârtindu-se deasupra ei? Ei, ieri m-am dat cu parapanta, oameni buni! 🙂 A fost foarte bine, cu excepția faptului că mi-am cam dat sufletul ca să ajung sus pe coama de pe care ne-am luat zborul, iar la coborâre, după ce s-a dus adrenalina, poienița în care am aterizat a cerut tribut sandvișul pe care-l mâncasem cu câteva ore bune înainte.

O să vă povestesc mai multe, video, zilele astea. Deocamdată vă arăt cum a fost acolo sus, pe coama dintre Piatra Craiului și Bucegi, un loc tocmai bun să scoți din tine acele urlete acumulate în niște ani de viață. Iar la final, aveți meniul de seară, cu care am înlocuit sandvișul 😉

zarnesti-mic taxi-parapanta parapanta icar mamaliga-carnati mamaliga-branza bulz apus

mamaliga

Etichete: , , , , , ,

19 comentarii la “Icari și bulzi” Subscribe

  1. petre dinu 07/08/2013 at 20:53 #

    rectificare cu scuzele de rigoare :
    da-ne

  2. petre dinu 08/08/2013 at 19:21 #

    da-ne si noua un semn
    din mila mariei tale

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.