Poate pentru că e un parc sau poate pentru că era moka, Hyde Park a fost unul dintre puținele locuri care mi-a plăcut în Londra. Iar piesa lui de rezistență e fauna. Pe pajiști și în copaci zburdă veverițe, foarte prietenoase. Lacul, cam neîngrijit (dar poate așa tre să fie, mai sălbatic), e plin cu păsări de tot felul, de la gâște, lebede, la niște găinușe cu capul negru și labe uriașe disproporționat de mari și albe, cocostârci, porumbei sau ciori.
Londonezii își plimbă câinii pe acolo, îi lasă să se amorezeze sau doar să se ușureze pe gazonul englezesc, în timp ce turiștii cumpără pungi cu alune de la unica terasă pe care am văzut-o pe lac, ca să ademenească veverițele. Alții stau pur și simplu pe iarbă, la soare, deși sunt și niște sezlonguri disponibile, dar se închiriază cu vreo câteva lire pe zi. Noi am vizitat Hyde Park într-o zi relativ însorită, traversându-l pe lung dinspre Notting Hill (unde am avut treabă) până la ieșirea dinspre Buckingham Palace.
Ca să nu credeți că doar românii nu respectă regulile, să știți că nici englezii nu sunt așa cuminți. Parcul e plin de oameni care mănâncă (ce au în traistă) și din bucata lor de pâine dau de mâncare și la păsări pe lac, deși scrie clar pe acolo să nu hrănești păsăretul.
Superbe veveritele. 🙂
Simpatice rau. Si indraznete. 🙂
Se pare că şi acolo e la fel ca pe la noi: veveriţele au luat locul maidanezilor. Şi ca număr şi ca tupeu. 🙂 Bine măcar că nu sar la picioare şi nu latră noaptea…
Da, si au niste urechiuse taman bune de capsat cu cercei din aia galbeni care demonstreaza ca sunt castrate 🙂