Blogul începe să producă

Azi am primit prin poștă primul câștig (material) făcut cu blogul. După doi ani de prestații pe dollo.ro pot spune că blogul a început să producă. E un început timid, dar nu toate au fost așa?

Impresionată de lupta mea zadarnică cu mătreața, o cititoare căreia îi voi păstra anonimatul mi-a trimis o bucată de săpun de casă. Mă simt ca doctorul de țară la care vin pacienții cu găini, ouă, sticle cu lapte și bucăți de brânză, dar pe vremurile astea grele plata în natură se lăfăie într-o lumină surprinzător de favorabilă chiar și la case mai mari. În plus, gestul cititoarei continuă să mă surprindă, la fel ca în ziua în care mi-a scris prima dată ca să mă întrebe de adresă.

Mi-e rușine să admit că șampoanele alea scumpe și tratamentul de care vă povesteam atunci au dat chix, la fel ca toate înaintașele lor. Ultima soluție e un șampon pe care l-am cumpărat din Berlin – Alopecin – care e relativ OK, dar tot nu face minuni, așa cum mi-a promis cititoarea mea că va  face săpunul de casă.

Mărturisesc că nu m-am mai spălat cu săpun făcut în casă de când trăia bunica mea (adică prin anii 80). Ea îl făcea mai verde, că-i punea ceva pelin și „izmă” adică mentă. Și avea obiceiul să-l taie în calupuri mari ca de brânză, cu care mi-era întotdeauna imposibil să mă spăl pe cap. Dar nu era altă soluție pe vremea aia. Așa că, grație cititorilor mei săritori, zilele astea mă voi întoarce la natură, și voi încerca soluția asta anti-mătreață. O să vă țin la curent în caz că vreți și voi, poate punem de o afacere cu săpun vintage 🙂

Îi mulțumesc cititoarei mele și, de vreme ce nu m-a lăsat să-i plătesc nici măcar taxele poștale, aștept ocazia să întorc favoarea asta cuiva. Pe principiul „pay it forward” în care eu cred în ciuda faptului că filmul făcut pe tema asta a sugerat că ar fi o utopie 🙂

P.S. Mai am de muncă până să ajung „influencer” în social media, dar de acuma pot să încep să număr câștigurile de pe urma blogului 🙂 Până fac primul milion promit să vă spun de fiecare dată, transparent, ce și cât am primit, de la cine. După aia nu vă mai spun, că toți ceilalți fac declarații de avere abia după suma asta, nu? Deci ar fi banal 😛

Tags: , , , ,

19 Responses to “Blogul începe să producă” Subscribe

  1. Ileana Camelia 23/01/2012 at 10:15 #

    Pt. matreata foloseste ulei de masline. Te dai pe tot capul si masezi bine scalpul . Il lasi vreo ora, dupa care te samponezi de 2-3 ori. Nu stiu cat merge la matreata, dar contra caderii parului merge sigur. Spor

Leave a Reply

Oldies but goldies

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.