De ce a fost mai bine în iarna lui 54

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

În week-end l-am sărbătorit pe prietenul mamei, care a împlinit 84 de ani. De fapt a fost o combinație de tort cu colivă, pentru că mama a făcut totodată și o mică pomană pentru morții familiei. Oricum nu despre asta voiam să vă povestesc, ci despre amintirile celor doi (el 84, ea 70 de ani) din celebra iarnă a lui 54, la care se tot face trimitere zilele astea.

Ne uitam toți la apocalipsa albă de la TV și mama s-a revoltat la vederea unei muieri din Buzău care se isteriza la cameră, cu doi cârnați în mâini, ocărând primarul, sistemul și tot mapamondul că ea nu are cum să-și hrănească familia din puținul primit ca ajutoare. „Păi cum să n-ai tu, femeie în toată firea, ce mânca iarna în casă, dar ce gospodină ești tu?! Înseamnă că e ultima puturoasă a satului dacă așteaptă de la lume”, conchide mama cu năduf.

Apoi a început să ne povestească cum în iarna lui 54 avea 13 ani și că într-adevăr casa și toate acareturile au fost îngropate în zăpadă, ca acum. Mamaie era văduvă de război, cu trei copii, dar avea vacă, porc și câteva oi. Mama zice că nu era nici bogată, dar nici cea mai săracă din sat. Era o gospodină care știuse să-și producă în bătătură tot ce trebuia familiei ei.

Și, a venit armata? o întreb eu. „Nu, mamă, n-a venit nicio armată, mămica și cu nenea (fratele cel mare care avea 19 ani) au săpat niște tuneluri până la șură și până la grajd, ca să putem să dăm de mâncare la animale și să avem cu ce face focul. După câteva zile au reușit să sape un șanț adânc și până la poartă, dar acolo au făcut trepte ca să putem ieși pe drum, că zăpada era cât gardurile și pe drum. Și nenea ne-a făcut o sanie din niște crengi de salcâm și o scândură și ne-am dus să ne dăm cu sania”.

Seara când au revenit acasă mamaie încinsese soba care încălzea camera de dormit și bucătăria în același timp. În bucătărie soba se prelungea cu o plită. Nu aveau lemne, se încălzeau cu ciocanii și cocenii rămași de la vacă. După ce încingea bine soba și ăia ardeau, punea pe jarul rămas o tavă mare cu varză murată, tocată, cu untură, din care mâncau toți, cu mămăligă. La urmă, lapte acru și către dimineață probabil se grăbeau toți către șură, al cărei spate servea și drept budă. Tot ce se consuma era produs în gospodăria proprie. Nu aveau nevoie nici de armată, ca să-i deszăpezească, nici de solidaritatea orășenilor să le ducă mâncare. Știau de cu toamnă că vine iarna și că trebuie să se asigure cu provizii ca să reziste pe cont propriu. „Așa era la țară, mamă, dar așa e și acuma, ăștia de urlă la TV sunt puturoșii satului, dacă nu au ei ce mânca!”.

Pentru că, orășenii aveau altă grijă, nu să facă chete la chemarea iRealității. Trebuiau să facă planul în fabrici și uzine, pentru construirea comunismului și propășirea neamului, vezi bine. Prietenul mamei era în 54 maistru la o întreprindere din București. Își amintește că atunci au dormit o săptămână în fabrică, în sala de mese, ca să fie siguri că vor face planul. „Au fost ținuți oamenii în uzină, că dacă plecau acasă nu mai ajungeau înapoi. Dormeam în sălile de mese, ni se aducea pâine cu rucsacul de la Bariera Vergului și am reușit să facem planul, în ciuda înzăpezirii. Da, așa era pe străzi, cum arată ăștia în poze, cu nămeții cât tramvaiu, dar nu se văita nimenil!”.

Și la sat și la oraș oamenii știau ce aveau de făcut. Nu se revolta nimeni non-stop la televizor că primarul ține munți de ajutoare numai pentru el, și niciun om politic nu plângea demagog pe umerii ninși ai cetățenilor manipulați în războiul zăpezii. Deși nu credeam că o să ajung vreodată să spun asta, cred că principalele rele care i s-au întâmplat României în ultimii 20 de ani sunt astea: televiziunea de știri și reporterul apocaliptic care transmite de la locul faptei.

Atitudinea de asistați pe care o afișează oamenii în așteptarea armatei, a primarului, a premierului, după ce Dumnezeu, pe care-l invocau în mod curent, le-a răspuns cu troiene, este rodul celor 20 de ani de democrație în care s-a demolat vehement munca patriotică, dar s-a păstrat ipocrit așteptarea intervenției paterne a statului. Înjurăm comunismul, vrem libertate, dar când dăm de greu înjurăm statul că nu e suficient de grijuliu cu cetățeanul.

Iar televiziunile se fac că nu văd nimic și nu învață nimic din ultimii zece ani de inundații și alte calamități în care, an de an, negreșit, se petrece același lucru ca acum – soldații construiau diguri sau dădeau la lopată, iar bărbații satului stăteau la cârciumă sau în poartă. Pentru că nimic nu aduce rating mai mare decât să înjuri autoritățile că nu ne fac, nu ne dau, nu ne ajută. Iar cultivarea în mentalul colectiv al acestei sintagme – autoritățile nu și-au făcut datoria – asigură păstrarea publicului captiv, prin perpetuarea generațiilor de asistați social pe care statul va trebui să-i ajute în curând să se șteargă și la cur, în regia și sub luminile reflectoarelor de la marile televiziuni naționale.

Da, a fost mai bine în 1954, mai ușor, pentru că oamenii nu uitaseră încă războiul, nu așteptau să le pice nimic din cer sau de la București, acceptaseră disciplina și munca pentru că erau singurele căi de reușită. Iar cei care se vor grăbi să mă înjure că sunt nostalgică după comunism, să se gândească un pic cum or fi reușit japonezii să se descurce cu toate calamitățile lor și chiar cu deszăpezirile alea spectaculoase cu care circulau filmulețe pe internet? Ăia nu sunt comuniști, sunt doar niște oameni pe care-i admirăm exact pentru munca, disciplina și onoarea de care dau dovadă.

***

Un PS necesar (pentru unii) –  Atunci când am scris această postare nu am vrut să arăt nici că omenirea trăia mai bine în 54, nici că autoritățile noastre competente sunt demne de laudă. Am vrut să subliniez mentalități care îi împiedică pe oameni să evolueze, pentru că se încăpățânează să aștepte ceva de la un stat incapabil să-i ajute. Nu am scris (de data asta) și despre autorități nu pentru că ar fi fost fără prihană, ci pentru că nu era nimic nou de spus despre niște instituții care dau încă o dată măsura incapacității cronice. Până la urmă statul suntem tot noi. De ce am fi mai breji pe drumurile naționale, dacă în curțile proprii nu ne descurcăm? Dar oamenii ăștia, care azi se plâng de primari, că nu le-au dat suficiente ajutoare, ghici ce vor face la vară? Vor vota cu aceiași primari, pentru o pungă cu ajutoare. Sunt gata să pariez pe asta.

Celor care ați înțeles mesajul acestei postări vă mulțumesc pentru vizită, că ați citit și share-uit în număr copleșitor de mare. Vă mai aștept. Cei care nu rezonați cu acest punct de vedere, sunt sigură că veți găsi suficiente alte locuri unde se scrie pe placul vostru. Nu e nevoie să ne înjurăm pentru atâta lucru. Mai ales că nu ne datorăm nimic.

 

Etichete: , , , , , ,

330 comentarii la “De ce a fost mai bine în iarna lui 54” Subscribe

  1. Bogdan 17/02/2012 at 15:28 #

    Exact asta vroiam sa spun !!! Sunt total de acord!

  2. mara 17/02/2012 at 17:24 #

    Ai mare dreptate. Ceea ce am vazut in ultimile zile la toate posturile TV m-a scarbit. Cum adica nu au ce manca, nu au lemne, hai inteleg nu e paine si tre sa o cumperi de la magazin ca nu toata lumea coace in casa paine, dar restul de alimente indispensabile in orice casa fie de la oras sau ca e la tara ????Oameni buni, putem sa dam vina si pe mama lui Basescu ca la facut, si pe a lui Boc la fel si pe cine mai vreti din tara asta Iliescu, Nastase, toata clasa politica, problema nu e la ei, ci la cei care pot munci dar nu vor si asteapta de-a gata, si aici nu vb de cei batrani, ei sunt victime colaterale, din contra ei saracii se descurca cum pot si nu cersesc. Nu stiu ce si cine ne mai poate salva……………. decat fiecare din noi sa puna osul la treaba, fiecare in dreptul sau si sa nu mai asteptam pomeni de la stat.

  3. gabriela 17/02/2012 at 23:10 #

    eu cred ca nimeni nu ii condamna pe cei in varsta sau bolnavi,dar sunt multi tineri si in putere care asteapta ajutor ca de aia platesc impozite,Screde ma draga ,ca am muncit la camp de la 12 ani si am crescut ls tsrs 3 copii,am avut vaca ,pasari 10 ha de pamant .Stiu exact ce inseamna sa muncesti.Pana cand trebuie sa primeasca ajutoare sociale cei care se lupta cu sticla sau stau toata ziua la poarta mancand seminte?si va reamintesc ca stau la tara,asa ca stiu ce vorbesc

  4. Adriana 18/02/2012 at 08:41 #

    Stimata DOAMNA,
    FE-LI-CI-TARI!!!!
    Slava cui vreti Dvs. pentru opiniil si pentru curajul de a le si face publice.Felicitari mamei Dvs ca v-a crescut in spiritul asta. Personal,cand iau atitudine vis-a vis de ce se intampla, vis-a vis de de televiziunile cretine si agramate, vis-a vis de lene si pere malaiete, mi se reproseaza lipsa de „dragoste fata de tarisoara mult incercata de la Decebal incoace” (probabil si anterior!). Eu nu am nimic cu „tarisoara”. E frumoasa , e bogata, e….Dar, pacat ca-i locuita. Sau, cum spunea Caragiale: „Nemtii, unde-s nemtii?” Dar, tot ca pe vrremea lui Caragiale, ne place sa stam „la gard” sau, in cazul oraselor, la colt de strada si sa „dezbatem politica subtire”. Si, tot ca atunci, responsabili pentru esecurile nopastre sunt: Guvernul, Presidentia, Dumnezeu,criza mondiala, taifunul de la Nagasaki,razboiul din Golf, conspiratiile mondiale,seceta din Sahara, paduchele din Yemen ( nu stiu ce-i asta dar, s-ar putea sa fie), totul dar, TOTUL lucreaza impotriva noastra, toti si toate sunt vinovati. Niciodata , dar niciodata, NU NOI!

  5. mica 18/02/2012 at 19:20 #

    Primul lucru pe care l-au facut multi dintre cei dare strimba dezaprobator din nas cind ii vad pe amaritii aia sub zapezi a fost sa se duca sa-si faca provizii la Carrefour dupa care au mincat o floricica la un film la Mall..
    Imi place ca multe opinii sint exprimate de femei – sint sigura ca nici nu stiu cum se tine o lopata ! – dar femeia romanaca se da barbata … ca sa il amintesc pe amicul Caragiale…
    Nu isi pot scoate singure masinile din zapada, dar nu pot merge fara ea nicaieri, nici doi metri, iar daca da o ploicica s-a terminat cu circulatia in Bucuresti : e plin de doamne si domni, singuri in cite o masina … ca doar nu se duc la lucru cu talpica, ei nu traiesc in Evul Mediu – sigur ca puiul de taran lenes se poate duce la o scola neincalzita , la 6 ani , 7 km, pe jos, prin zapada ! Foarte amuzant.
    Ma intreb citi dintre virulentii forumului cind au vazut ca era strada acoperita de zapada si-au deszapezit singuri drumul pina la Carrefour ???
    Poate ca acum , cind incep sa se formeze – gratie masinilor mari de constructie si nu intitiativei cetatenesti – dune de zapada de cite 3 metri in Bucuresti, incepem sa ne cam dam seama cum e sa ai curtea acoperita uniform cu un strat atit de mare de zapada, incepind fix din pragul usii.
    CUm o fi sa vrei sa te duci sa iei apa si sa deschizi usa si sa vezi ca ai in fata un zid compact de zapada ?
    Cum o fi sa bei apa de ploaie doua saptamiini ?
    Adica noi bem doar apa palta cu lamiie si bauturi fine – taranul poa sa se adape ca animalu din balti .

  6. Teo 19/02/2012 at 03:43 #

    Acest articol este de nota 10* Felicitari !

    Eu locuiesc in Buzau – Ramnicu Sarat – Satul Rubla – Comuna Valea Ramnicului !
    Satul Rubla a fost acoperit de zapada de la intrare in sat pana la iesire….Izolare completa !
    Curentul electric timp de 6 zile s-a facut strigoi 🙂 … indiferent la cine am fi apelat… nu ne-ar fi putut ajuta… era zapada pe strada de peste 2m, in curtile oamenilor atingea si 4-5m. mai exact zapada era cat casa, in unele locuri depasea… se vedea doar consola !
    Sa va spun mai exact cum era situatia acolo 🙂 oarecum amuzant…
    Am 24 de ani… si mai mergeam pe la un prieten care locuieste la 2 case de mine… prin tunelul care l-am facut la iesirea din bucatarie… ma urcam pe casa….treceam peste casa primului vecin…il salutam daca era prin zona 🙂 … treceam si peste a 2-a casa… salutam si vecinul de acolo… si ajungeam pe bolta la tovarasul meu… de aici…ma asezam in fund … si ma dadeam dea dura pana la usa bucatariei lui 🙂 …frumos nu … asa multa zapada… saraca bunica-mea are 85 ani si era speriata de bombe 🙂 … daca ea a spus ca nu a mai vazut asa ceva.. eu la doar 24 ani ce sa mai spun !
    Casa parintilor mei a fost astupata de nameti, era zapada cat bolta…. avea doar 3m in unele locuri era si de 4m. insa nu au urlat in gura mare ca nu avem ce manca, sau ca nu ne da nimeni zapada 🙂
    Noi singurei acolo ne-am descurcat … mama are 60 ani, tata 65. Avem gospodarie mare, animale multe… nu ne-am plans nimanui… nu am stat cu carnatii in mana la poarta sa fim filmati…din contra am evitat orice contact cu reprezentantii vreunei televiziuni… ne-am vazut de ale noastre 🙂
    A venit fratele meu la mine… cativa vecini si ne-am ajutat intre noi sa supravietuim..si aici ma refer la a da zapada…. atat ! Fratilor nu mai suntem pe vremea nu stiu care sa nu avem mancare in casa…provizii… nu aveam de unde sa cumparam paine? fie ca e inchis la magazin… ca nu are paine sau nu avem bani… fa omule mamaliga…ce aia sta in gat ?
    Sincer m-am amuzat citind aceste comentarii… desi nu prea e de ras… batranii sunt singurele victime !!! ATAT … Tinerii … cei cu putere de munca, care acum asteapta la mila altora sunt oameni puturosi ! Oameni care pe timpul verii cand eu vin de la camp… ei stau la poarta si scuipa seminte… stau la barfa… la radiosant ! Sa ti se rupa inima de astfel de lepre… NU, mie unul niciodata !

    Spun asta pentru ca stiu persoane care lovite de zapada li s-a urcat nebuneala la cap si au dat vina pe autoritati…ca nu primesc ajutor din partea lor…ca intra in greva foamei… oricum greva foamei o fac pentru ca toata vara au lenevit… nu au muncit… nu ca a venit zapada peste ei fara sa anunte :))

    Doamne cata pomelnicu am facut !!! :))
    O duminica placuta tuturor !

    • CARMEN 19/02/2012 at 15:51 #

      Ma bucur ca acum totul e relativ ok la voi…si ca ai spus parerea ta aici, cred ca esti printre cei mai in masura, trecand prin ce ai trecut!
      Exact ce ai zis si tu, am spus-o multi si ni s-a reprosat ca nu stim ce vorbim…nimeni nu zice ca nu sunt si situatii critice…dar….totusi….daca exista vointa, dorinta de ajutor reciproc…se putea face un minim pt a-ti usura viata in acele momente…
      Cum ai zis si tu…o familie gospodara are un minim de mancare in camara, cartofi, fasole, carne, zacusca, dulceturi, faina…cat sa poti avea ce manca o perioada, pana se deschid drumurile…
      E pacat sa vezi ca toti dau vina numai pe autoritati…etc…si multi nu inteleg ca daca nu te ajuti singur, tu esti cel care are de suferit…

  7. Andrei 20/02/2012 at 09:59 #

    A dat D-zeu sa mai citesc si un articol in care cel care a scris, VEDE adevarata situatie din tara.Am vazut cu lehamite cum cativa,”sinistrati” cereau socoteala primaritei ca nu au primit SI salam,cascava,masline!!!!!!Noi societatea ii invatam sa se comporte asa,atata timp cat o sa stea la pomana si o sa si primeasca ,nu se schimba nimic in mentalitatea lor.

    • eugen 21/02/2012 at 11:50 #

      adevar graiesti prietene!:)

  8. nelucu 21/02/2012 at 14:53 #

    spre deosebire de ’54, dollo, cei mai voinici 3 milioane de oameni sunt plecati in strainatate, unde au de munca. in ’54 era si aici de munca.

  9. Daniel Tudose 22/02/2012 at 10:46 #

    perfect adevarat

  10. un sceptic 22/02/2012 at 20:44 #

    la modul cum circula tramvaiul in Romania in „54, este asemanator cu drumurile de azi, iarna in Japonia ( cu mici exceptii). ma intreb cum de am reusit sa involuam asa de mult ? mi-e dor de anii copilariei si de oamenii maturi la vremea aceea….toti erau mai responsabili si mai buni, era o alta lume !

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉