Whitney Houston, tinerețea mea, a murit

Aveam 23 de ani și lumea în care puteai s-o asculți pe Whitney și să iubești always părea un loc dureros de frumos.

C e chestie, chiar zilele trecute mi-am amintit, într-o discuție cu o prietenă, de melodia asta, care a marcat perioada în care fostul meu soț îmi făcea curte. Sau, mă rog, ne cuceream noi cumva reciproc pe vremea aia. Era prin 92-93 și făcea ravagii filmul The Bodiguard cu coloana lui sonoră. Fostul era portar la instituția în care eu eram tipăritor tipar plan. După program, când angajații plecau acasă, noi stăteam în ghereta lui de 1mp/1mp și ascultam melodia asta la un casetofon. Butoanele „rev” și „play” erau cele mai solicitate.

El avea un prieten care știa pe de rost și versurile. Le recita cu ochii închiși. Tot prietenul ăla venise și cu informații de culise, cum că în timpul filmărilor fusese o idilă reală între Kevin Costner și Whitney Houston, finalizată, ca și în film, cu o despărțire. El era căsătorit, parcă avea și copii. Ce mai, dramă, frate! Aveam 23 de ani și lumea în care puteai s-o asculți pe Whitney și să iubești always părea un loc dureros de frumos.

Lumea asta a murit de ceva timp pentru mine. Adineauri am aflat că a murit și ea, frumoasa și talentata Whitney Houston. Păcat. Sau poate, cine știe, pentru ea o fi fost o ușurare. RIP, măi Whitney!

Etichete: , , , ,

2 comentarii la “Whitney Houston, tinerețea mea, a murit” Subscribe

  1. Motanul Revoltat 12/02/2012 at 15:30 #

    Tin minte ca pe vremea aia o studenta asculta la nesfarsit melodia aia cu „always bla-bla”, pana i-au aruncat colegii de camera casetofonul pe geam:). Cat despre relatia intre Whitney si Kevin se stie ca nu se suportau.

  2. Minel 12/02/2012 at 22:41 #

    Măi mi-aduc aminte că ascultam whitney pe plăci de patefon, iubita mea avea patefon si nu casetofon, s-aveam o placă cu single,, mereu te voi iubi,, sunetul era ca-n 1915. dar ce mai conta că vocea era frumoasă. oricum plm… a vrut să se omoare să si-o facă cu mâna ei treaba ei. oricum nu cred c-amurit de foame sau de frig ca noi. așa că ce sa-i mai ducem doru că s-a dus naibi.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.