Whitney Houston, tinerețea mea, a murit

Aveam 23 de ani și lumea în care puteai s-o asculți pe Whitney și să iubești always părea un loc dureros de frumos.

C e chestie, chiar zilele trecute mi-am amintit, într-o discuție cu o prietenă, de melodia asta, care a marcat perioada în care fostul meu soț îmi făcea curte. Sau, mă rog, ne cuceream noi cumva reciproc pe vremea aia. Era prin 92-93 și făcea ravagii filmul The Bodiguard cu coloana lui sonoră. Fostul era portar la instituția în care eu eram tipăritor tipar plan. După program, când angajații plecau acasă, noi stăteam în ghereta lui de 1mp/1mp și ascultam melodia asta la un casetofon. Butoanele „rev” și „play” erau cele mai solicitate.

El avea un prieten care știa pe de rost și versurile. Le recita cu ochii închiși. Tot prietenul ăla venise și cu informații de culise, cum că în timpul filmărilor fusese o idilă reală între Kevin Costner și Whitney Houston, finalizată, ca și în film, cu o despărțire. El era căsătorit, parcă avea și copii. Ce mai, dramă, frate! Aveam 23 de ani și lumea în care puteai s-o asculți pe Whitney și să iubești always părea un loc dureros de frumos.

Lumea asta a murit de ceva timp pentru mine. Adineauri am aflat că a murit și ea, frumoasa și talentata Whitney Houston. Păcat. Sau poate, cine știe, pentru ea o fi fost o ușurare. RIP, măi Whitney!

Etichete: , , , ,

2 comentarii la “Whitney Houston, tinerețea mea, a murit” Subscribe

  1. Motanul Revoltat 12/02/2012 at 15:30 #

    Tin minte ca pe vremea aia o studenta asculta la nesfarsit melodia aia cu „always bla-bla”, pana i-au aruncat colegii de camera casetofonul pe geam:). Cat despre relatia intre Whitney si Kevin se stie ca nu se suportau.

  2. Minel 12/02/2012 at 22:41 #

    Măi mi-aduc aminte că ascultam whitney pe plăci de patefon, iubita mea avea patefon si nu casetofon, s-aveam o placă cu single,, mereu te voi iubi,, sunetul era ca-n 1915. dar ce mai conta că vocea era frumoasă. oricum plm… a vrut să se omoare să si-o facă cu mâna ei treaba ei. oricum nu cred c-amurit de foame sau de frig ca noi. așa că ce sa-i mai ducem doru că s-a dus naibi.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉