Whitney Houston, tinerețea mea, a murit

Aveam 23 de ani și lumea în care puteai s-o asculți pe Whitney și să iubești always părea un loc dureros de frumos.

C e chestie, chiar zilele trecute mi-am amintit, într-o discuție cu o prietenă, de melodia asta, care a marcat perioada în care fostul meu soț îmi făcea curte. Sau, mă rog, ne cuceream noi cumva reciproc pe vremea aia. Era prin 92-93 și făcea ravagii filmul The Bodiguard cu coloana lui sonoră. Fostul era portar la instituția în care eu eram tipăritor tipar plan. După program, când angajații plecau acasă, noi stăteam în ghereta lui de 1mp/1mp și ascultam melodia asta la un casetofon. Butoanele „rev” și „play” erau cele mai solicitate.

El avea un prieten care știa pe de rost și versurile. Le recita cu ochii închiși. Tot prietenul ăla venise și cu informații de culise, cum că în timpul filmărilor fusese o idilă reală între Kevin Costner și Whitney Houston, finalizată, ca și în film, cu o despărțire. El era căsătorit, parcă avea și copii. Ce mai, dramă, frate! Aveam 23 de ani și lumea în care puteai s-o asculți pe Whitney și să iubești always părea un loc dureros de frumos.

Lumea asta a murit de ceva timp pentru mine. Adineauri am aflat că a murit și ea, frumoasa și talentata Whitney Houston. Păcat. Sau poate, cine știe, pentru ea o fi fost o ușurare. RIP, măi Whitney!

Etichete: , , , ,

2 comentarii la “Whitney Houston, tinerețea mea, a murit” Subscribe

  1. Motanul Revoltat 12/02/2012 at 15:30 #

    Tin minte ca pe vremea aia o studenta asculta la nesfarsit melodia aia cu „always bla-bla”, pana i-au aruncat colegii de camera casetofonul pe geam:). Cat despre relatia intre Whitney si Kevin se stie ca nu se suportau.

  2. Minel 12/02/2012 at 22:41 #

    Măi mi-aduc aminte că ascultam whitney pe plăci de patefon, iubita mea avea patefon si nu casetofon, s-aveam o placă cu single,, mereu te voi iubi,, sunetul era ca-n 1915. dar ce mai conta că vocea era frumoasă. oricum plm… a vrut să se omoare să si-o facă cu mâna ei treaba ei. oricum nu cred c-amurit de foame sau de frig ca noi. așa că ce sa-i mai ducem doru că s-a dus naibi.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte