E interesant cum același oraș, vizitat de mai multe ori, îți poate oferi stări complet diferite, chiar dacă-i calci aceleași locuri. Amintirile mele din prima Vienă sunt cu totul altele decât cele din a doua, și niciuna nu se compară cu a treia 🙂
Snitzelstrasse
A văzut că-i picase o hârtie din buzunar tipului, când și-a scos țigările, a alergat și strigat după el, ca să-i dea banii. Ghici câți erau? 200 de euro. Toți am exclamat în cor: „No fucking way in…!”, apoi fiecare a completat linia punctată cu numele țării lui: România, Bulgaria, Albania, Serbia, Bosnia, Macedonia, Croația, Muntenegru. Kosovo…. Sârbul, zdruncinat de întâmplare, n-a putut să adauge decât: „Yeah, it is a fine day!”.
În casa cu o mie de ape, buda e scumpă
Să vedeți ce se mai poate face cu 60 de cenți in Viena. De exemplu se intră la Toilet of modern art, în casa cu multe ape Hudertwasser Haus. Și vă spun, intra lumea acolo ca la muzeu, avea -n-avea treabă. Băgau cenții în automat și intrau mișcând niște turnicheți, ca la metrou.
Cum ești așteptat la Viena
Coborând la Viena am avut cinci minute de panică. Știam că trebuie să existe cineva cu numele meu scris pe o hârtie, la sosiri. Când am ieșit pe poarta de sosiri, ghici ce văd? Toată lumea avea hârtiuțe cu nume în mâini! Dar ce să vezi, numele meu nu era pe niciuna.
Pe unde am fost și ce-am făcut
Ce am făcut în ultimii 16 ani, prin lume și acasă. Și la final un „crtl+v fericit!”, cum se cuvine, creștinește! 🙂












