Cum vă amenințam de ieri, am dat o raită prin nițică Vienă, înainte să intru în pâine cu lucrurile pentru care am venit aici. Pentru că în vizitele precedente văzusem centrul, Ștefan Platz, Prater și Schonbrunn, ieri m-am lăsat pe mâna Rozicăi Matic, din Croatia, și am pornit în căutarea caselor construite în o mie de ape. Adică mai pe nemțește Hundertwasser. După numele celui care le-a construit. Mie numele îmi sună mai degrabă a „o sută de ape”, dar ce știu eu, un tip din staff-ul organizației care ne-a chemat aici mi-a zis aseară că ar fi o mie de ape. În fine, nu importă câte, cert e că ele, casele, sunt interesante, și foarte populare pentru turiști, deși sunt undeva mai la marginea Vienei, pe o străduță destul de greu de depistat. Cel puțin pentru noi, care ne-am și rătăcit un pic, luându-ne după indicațiile prețioase ale tipei de la recepția hotelului, care ne-a îndreptat în direcția fix opusă.
Tot rătăcindu-ne noi și încercând să găsim oameni care să știe engleză și să ne arate cu degetul pe hartă cum ajungem acolo, am eșuat un pic și într-un soi de bar-cafenea dintr-un cartier mai periferic – nici acum nu știu care – unde am mâncat și, ați ghicit, băut o bere. Eram și cu Selvije Bajrami din Kosovo, iar la masă, ca tot ziaristul balcanic, am vorbit despre salarii, TVA, sărăcie, disponibilizări, salariul minim, mediu și tot așa. De la masa aia, kosovara s-a dovedit a fi cea mai mică în salariu mediu pe economie – avea vreo 200 de euro maxim. Așa că atunci când a venit nota, taman ea a fost cea mai lovită. Pentru că a cerut pâine la un fel de mâncare la care nu primise, a fost taxată cu 60 de cenți. „Wow, păi în Kosovo mănânci la pâine de 60 de cenți…!”, a exclamat Selvije.
Ei bine, dar să vedeți ce se mai poate face cu 60 de cenți. De exemplu se intră la Toilet of modern art, în casa cu multe ape. Și vă spun, intra lumea acolo ca la muzeu, avea -n-avea treabă. Băgau cenții în automat și intrau mișcând niște turnicheți, ca la metrou. Vâzând asta deja mi-am luat înapoi vorbele despre Umbrărescu, la care vă ziceam aici cât costă să faci pipi.
Așadar, dacă aveți timp vreodată prin Viena, mergeți să căutați casele astea. Sunt interesante, iar dacă nu vă trece nicio nevoie fiziologică în timpul ăla, nu plătiți nimic ca să le vedeți. Acum vă las că se strigă catalogul la bursieri 🙂 Mai pe seară, dacă am timp, vă spun ce am mâncat aseară. Bun, bun.
Dollo, l-ai cam facut praf pe Friedensreich Hundertwasser, unul din cei mai controversati arhitecti contemporani – a murit in 2000.
Nu e doar ca a facut 2 case, si ca a spus ca in arhitectura e cazul „sa scapam de dictatura liniei drepte”, care e ‘unealta dracului”,, dar Hundertwasser e unul dintre reprezentantii ideii de arhitectura organica, in uniune cu natura, de aia vezi copaci iesind pe geamurile de la etajul 4-5 al cladirilor lui. Are lucrari arhitecturale mult mai multe decit Casa Hundertwasser si Muzeul Artei Moderne din Viena, nemaivorbind de sute de lucrari grafice.
Mai apoi, Hundertwasser reprezinta un melanj intre Gaudi, Klimt si alte chestii imprumutate de la art nouveau (sau art deco, sau Secession, depinde cu cine vorbesti), pe care le-a interpretat dupa cum l-a dus capul ala genial al lui, si nu putea sa apara decit in Viena, locul unde, din cind in cind, niste genii (Freud, Klimt) vin si scutura din radacini societatea burghez-asezata a plicticosilor austrieci.
Mi se pare, fara suparare, ca intre doua beri si un bratwurst, ai pierdut esenta. Hundertwasser e un personaj a carui arta e in mod nedrept vazuta doar drept „casa cu Buda Artei Moderne” – chiar si chestia aia e o ironie, dar pentru asta trebuie sa fii pregatit sa intelegi ironia lui.
sunt convinsa ca abordarea mea e mai degraba tabloida. nu aveam inainte toate datele, doar ce scria intr-un ghid turistic, deci am dat-o pe mistocareala, ca orice ziarizda superficiala. speram ca pozele demonstreaza totusi ca mi-au placut casele domnului Hundertwasser 🙂
O fi FOARTE genial tipul, dar ca inginer constructor po’ sa zic ca pe astia ca el multi din breasla mea il baga-n aia ma-sii minim de 2-3 ori pe zi. Una e sa desenezi case strimbe cind esti fumat sau doar fiindca nu esti in stare sa tragi cu mina libera o linie cit-de-cit dreapta (daca nu stiti, arhitectii sint mari artisti, noroc ca de multe ori proiectantii ii mai aduc cu picioarele pe pamint explicindu-le ca ideile lor, desi frumoase nu prea stau in picioare – la propriu!) si alta e sa ridici ceva din beton si/sau caramida in forme fanteziste.
Uitati-va la Sagrada Familia. Constructia a inceput in 1882. POATE va fi gata peste 15 ani. Sau la catedrala din Koln, care a fost in constructie 600 si ceva de ani. Oare de ce?
Nu sint adeptul cutiilor de chibrituri ridicate 4 etaje in doua saptamini ca pe vremea lui Ceausescu, dar nici castele Neuschwanstein in loc de camine de nefamilisti… sau locuinte sociale. Ca mie asa imi arata strimbatura aia: ca niste foste camine de nefamilisti cu apartamentele cumparate de locatari si zugravite pe dinafara dupa cum l-a batut pe fiecare capul. Io cre’ca domnu’ ala arhitectu’ s-a inspirat de ceva de genul: http://www.facebook.com/photo.php?fbid=171882032823487&set=a.160964760581881.38255.100000050741424&type=1&theater
Mircea, tatal meu e inginer constructor, asa ca am auzit mot-a-mot ce spui tu de la el de multe ori. Pe de alta parte, de la amicii mei arhitecti am auzit de multe ori gluma cu „inginerii sint ca si ciinii, au privirea inteligenta dar nu se stiu exprima”, sau aia cu „un inginer constructor e o persoana care nu a avut suficienta personalitate sa se faca arhitect”.
Lasind ura de breasla la o parte, eu zic ca lumea are nevoie si de unii si de altii. Si chiar daca a durat secole sa faca domul din Milano, catedrala din Köln, si decade (?) sa se construiasca Sagrada Familia si casa Hundertwasser, lumea e mult mai faina cu ele. Daca decizia raminea pe mina inginerilor, am fi ramas fara ele.
Nu te ingrijoreaza putin gindul asta? Asa ca lasa-i si pe arhitecti sa traiasca, au si ei o contributie la „thinking outside the box” (la propriu si la figurat).
Trebuie sa recunosti ca in Romania se pastreaza macar liniile drepte, dar se compenseaza mult din culoare :))
Cea mai faimoasa constructie, si totodata cea mai vizitata a fost facuta de un inginer, nu de un arhitect. A fost conceputa sa reziste 20 ani dar inca sta in picioare. Arhitectii au declarat-o o monstruozitate.
Compara turnul Eiffel cu casa lui Hundertwasse, si o sa vezi ca da cu virgula 🙂