Voi unde aruncați hârtia?

în WC sau lângă? protejați mediul și canalizarea sau vi se „înfundă”? :)

D acă tot v-am întrebat cândva cum atârnați hârtia igienică în suport, să vă întreb și ce faceți cu ea după, că tot e o chestie care mă deranjează de ceva vreme 😉 Unul dintre cele mai scârboase obiceiuri de pe la noi – n-am văzut și la alții, dar nu exclud să existe – este solicitarea făcută de „direcțiunea” unui local clienților săi, să arunce hârtiile cu care se șterg la fund într-un coș alăturat budei. Chipurile pentru protejarea mediului. A nu se confunda cu alte chestii, gen tampoane, pentru care budele civilizate pun la dispoziție punguțe speciale. În multe din WC-urile noastre am văzut coșuri pline cu hârtie igienică folosită, amplasate lângă vasul cu pricina.

Am văzut anunțuri ca ăsta din imagine în multe wc-uri din Centrul vechi în mod special. La unele motivația era că dacă arunci hârtia în WC se înfundă, că e bătrână și slabă canalizarea în zonă. OK, dacă e așa atunci n-ar mai fi trebuit să primească aviz de funcționare ditamai cârciuma, că se știe că unde se mănâncă și bea mult, e nevoie și de țeavă largă spre canalizare.

Anunțul din poză, însă, nu e din București, ci e făcut într-o cârciumă de fițe dintr-un oraș din Moldova, amenajată într-o vilă construită de la zero. Deci canalizare pe măsura potenței financiare a propitarilor.

În plus, ce e prostia asta cu protejarea stației de epurare? Că de aia e construită (e drept, românește, dar chiar și așa ține ea piept unor hârtii cu rahat), ca să oprească deșeurile din canalizare, să curețe apa și să-i dea drumul în natură cât mai curată.

După părerea mea, oricât de curată s-ar păstra toaleta unui local, oricât de lipsită de miros ar fi (cum zicea tovarășul Iliescu prin anii 90, că la români găsești buda după miros) faptul că mă silești să văd culoarea fecalelor clienților care au trecut pe acolo înaintea mea, întinse pe o hârtie igienică mototolită într-un coș, mi se pare de prost gust. La fel cu urmele de mâncare de pe fața de masă, dar ceva mai rău. Dacă speli fețele de masă după fiecare client – deci nu te mai doare basca de protecția mediului că folosești detergent etc – atunci lasă-l să beneficieze de condiții la fel de igienice și la budă.

Sigur, unii au ales varianta coșului acoperit, dar zău că tot aia e. Dacă ridici capacul ca să o arunci pe a ta le vezi pe celelalte. Deci cu riscul de a arunca planeta într-o catastrofă ecologică eu una arunc hârtia în budă. Și trag apa!

și cum zice și Carlin, planeta e ok, oamenii sunt duși

Etichete: , , , ,

20 comentarii la “Voi unde aruncați hârtia?” Subscribe

  1. Flontinus 21/03/2014 at 22:03 #

    Mi se pare ciudata faza cu hartie:)… hartia nu se inmoaie in apa?
    Nu ar trebuie sa ne batem capul mai degraba cu parul si alte lucruri?

  2. Xelomon 24/03/2014 at 10:23 #

    Asa e si-n America, si la bude publice (foarte curate cele din California, cu apa curenta si hartie igienica in varful muntelui). Si in Thassos asa era peste tot, in restaurante, hotel, in tot locul. N-am inteles de ce, insa m-am conformat.
    Daca tot m-am dus la om in… buda, ma iau dupa regula lui.

  3. Larisa 24/02/2018 at 17:31 #

    Credeam ca sunt singura care are o problema cu coșul de gunoi plin de hârtii igienice folosite. Dincolo de miros, nici nu e igienic.
    Dar ce te faci când te afli in Softrans, unul dintre trenurile private destul de OK pe de alta parte, iar una dintre controloare sta la usa WC-ului sa numere de câte ori tragi apa și apoi te cearta ca arunci hârtia in wc. Mi se pare de-a dreptul penibil mai ales ca sa tragi apa pentru a curată wc-ul și a-l lasă curat după folosire e o chestiune de bun simt.

  4. Dudau Dan 05/01/2019 at 14:05 #

    Nici eu nu sunt deacord cu hartia aruncata la cos.O consider o prostie.La vederea continutului din cos am mari sanse sa si vomit !

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai