Voi unde aruncați hârtia?

în WC sau lângă? protejați mediul și canalizarea sau vi se „înfundă”? :)

D acă tot v-am întrebat cândva cum atârnați hârtia igienică în suport, să vă întreb și ce faceți cu ea după, că tot e o chestie care mă deranjează de ceva vreme 😉 Unul dintre cele mai scârboase obiceiuri de pe la noi – n-am văzut și la alții, dar nu exclud să existe – este solicitarea făcută de „direcțiunea” unui local clienților săi, să arunce hârtiile cu care se șterg la fund într-un coș alăturat budei. Chipurile pentru protejarea mediului. A nu se confunda cu alte chestii, gen tampoane, pentru care budele civilizate pun la dispoziție punguțe speciale. În multe din WC-urile noastre am văzut coșuri pline cu hârtie igienică folosită, amplasate lângă vasul cu pricina.

Am văzut anunțuri ca ăsta din imagine în multe wc-uri din Centrul vechi în mod special. La unele motivația era că dacă arunci hârtia în WC se înfundă, că e bătrână și slabă canalizarea în zonă. OK, dacă e așa atunci n-ar mai fi trebuit să primească aviz de funcționare ditamai cârciuma, că se știe că unde se mănâncă și bea mult, e nevoie și de țeavă largă spre canalizare.

Anunțul din poză, însă, nu e din București, ci e făcut într-o cârciumă de fițe dintr-un oraș din Moldova, amenajată într-o vilă construită de la zero. Deci canalizare pe măsura potenței financiare a propitarilor.

În plus, ce e prostia asta cu protejarea stației de epurare? Că de aia e construită (e drept, românește, dar chiar și așa ține ea piept unor hârtii cu rahat), ca să oprească deșeurile din canalizare, să curețe apa și să-i dea drumul în natură cât mai curată.

După părerea mea, oricât de curată s-ar păstra toaleta unui local, oricât de lipsită de miros ar fi (cum zicea tovarășul Iliescu prin anii 90, că la români găsești buda după miros) faptul că mă silești să văd culoarea fecalelor clienților care au trecut pe acolo înaintea mea, întinse pe o hârtie igienică mototolită într-un coș, mi se pare de prost gust. La fel cu urmele de mâncare de pe fața de masă, dar ceva mai rău. Dacă speli fețele de masă după fiecare client – deci nu te mai doare basca de protecția mediului că folosești detergent etc – atunci lasă-l să beneficieze de condiții la fel de igienice și la budă.

Sigur, unii au ales varianta coșului acoperit, dar zău că tot aia e. Dacă ridici capacul ca să o arunci pe a ta le vezi pe celelalte. Deci cu riscul de a arunca planeta într-o catastrofă ecologică eu una arunc hârtia în budă. Și trag apa!

și cum zice și Carlin, planeta e ok, oamenii sunt duși

Etichete: , , , ,

19 comentarii la “Voi unde aruncați hârtia?” Subscribe

  1. Flontinus 21/03/2014 at 22:03 #

    Mi se pare ciudata faza cu hartie:)… hartia nu se inmoaie in apa?
    Nu ar trebuie sa ne batem capul mai degraba cu parul si alte lucruri?

  2. Xelomon 24/03/2014 at 10:23 #

    Asa e si-n America, si la bude publice (foarte curate cele din California, cu apa curenta si hartie igienica in varful muntelui). Si in Thassos asa era peste tot, in restaurante, hotel, in tot locul. N-am inteles de ce, insa m-am conformat.
    Daca tot m-am dus la om in… buda, ma iau dupa regula lui.

  3. Larisa 24/02/2018 at 17:31 #

    Credeam ca sunt singura care are o problema cu coșul de gunoi plin de hârtii igienice folosite. Dincolo de miros, nici nu e igienic.
    Dar ce te faci când te afli in Softrans, unul dintre trenurile private destul de OK pe de alta parte, iar una dintre controloare sta la usa WC-ului sa numere de câte ori tragi apa și apoi te cearta ca arunci hârtia in wc. Mi se pare de-a dreptul penibil mai ales ca sa tragi apa pentru a curată wc-ul și a-l lasă curat după folosire e o chestiune de bun simt.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma