Cum v-a mirosit buda noastră?

În loc să investească în consumabile pentru toalete, managerii Aeroportului Otopeni fac sondaje de satisfacție la ieșirea din cea mai nașpa budă de la intrarea în România.

F ac eu ce fac și iar scriu despre bude. Dar nu mă pot abține 😛 Revenind azi acasă din minunata Buda(pesta) am remarcat că s-a schimbat ceva în unica budă de la terminalul sosiri din Otopeni, adică aia unde se duce tot turistul când vine pentru prima dată în țărișoara noastră dragă, înainte să-și ia bagajele de pe bandă și să încapă pe mâinile taximetriștilor.

Cred că am mai scris despre ea, că mi se pare suspect de infectă chiar și în aceste timpuri, când totuși restul budelor din Aeroportul Internațional Otopeni au trecut la statutul de toalete civilizate. Asta, însă, se încăpățânează să rămână la nivelul ăla de wc de dispensar sătesc, în care femeia de serviciu e plătită din șpăgile pacienților. Tot timpul umed sau ud pe jos, cabinele sunt ponosite, te aștepți să miroasă a bromocet, că n-au bani de detergent, iar impresia generală e că se face așa o zoială de curățenie în răstimpuri, cât să nu fie rahat pe jos.

Adineauri se terminaseră prosoapele de șters pe mâini. Cele două femei de serviciu se sfădeau în ușa larg deschisă de la „duamne”. Una dintre ele m-a văzut că imploram, cu mâinile ude, mașina aia din perete să-mi dea niscai hârtie, dar nu s-a sinchisit. Pentru că știam românește i-am strigat politicos să mă ajute să capăt și eu un petic de hârtie. Zice, doctă, venind agale: S-o fi înțepenit sulul!

S-o fi! Mă dau la o parte din calea ei, încercând să-i măresc astfel viteza de reacție. Ajunge într-un final la aparat, dar, ghinion. Nu îi iese de după gât șnurul cu care avea legată cheia care descuia aparatul… Între timp strigă la ea și colega rămasă în ușă:

– Auzi, pune alt sul că cred că s-a terminat!

– Bine!, zice asta tot încercând să se dezlege de cheia de la gât.

– Să ți-l aduc pe ăla de la… o întreabă cealaltă.

– Nu, că pe ăla l-am pus la bărbați. Vezi de adu altul!

Reușește într-un final să scoată pârdalnica de cheie și să descuie aparatul. Înăuntru, un ultim capăt de hârtie îmi rânjește rupt. Întind mâna să-l apuc la timp, înainte ca femeia de serviciu întreprinzătoare să-l înșface și că-l arunce la coș.

– Bine, dacă nu mai aveți răbdare… mă lasă ea, împăciuitoare, să-mi șterg pe rebutul ăla de hârtie, mâinile din care picura apa pe podea.

La ieșirea din budă trona noutatea: un aparat din plastic ca o jucărie pentru copii, la care trebuia să-ți manifești (in)satisfacția față de serviciile lor de curățenie. Nu mi-am dat cu părerea, i-am făcut doar o poză așa în fugă. Mă tem că nefiind prea bine ștearsă pe mâini aș fi putut să ud din greșeală vreuna dintre fețișoarele alea și aș fi lăsat-o în lacrimi 😀

Etichete: , , , , ,

7 comentarii la “Cum v-a mirosit buda noastră?” Subscribe

  1. spufi 05/06/2014 at 03:41 #

    :)) codul culorilor e gresit! cand iesi si esti verde la fata inseamna ca fost naspa!

    • Dollo 07/06/2014 at 01:37 #

      Nici roșu nu-i prea bine, dar arată că măcar te-ai străduit 😉

  2. Adrian 05/06/2014 at 09:27 #

    Tare asta cu „Bucharest airports”. Sa dea impresia ca sunt, de fapt, mai multe.

  3. o femeie 05/06/2014 at 14:02 #

    ia sa trec si eu pe la butoanele alea. Si o las pe fiica mea sa apese de cate ori vrea ea :)) (nu ii place verdele, rosu, portocaliu da)

  4. Ali 07/06/2014 at 09:20 #

    Am aterizat acum cateva zile la Moscova, pe Domodedovo. Toaletele din Otopeni sunt vis pe langa ce am gasit aici. Deci se poate si (mult) mai rau.

  5. marin 08/06/2014 at 08:51 #

    Macar trebuia sa apesi pe butonul ala nenorocit, daca tot l-au pus acolo.

    • Dollo 08/06/2014 at 22:29 #

      pe care dintre ele?

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.