A fost iubită, chiar dacă, la început, nedorită. Și ne-a dat înapoi, înzecit.
Archive | Plezirista
RSS feed for this section
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
Ce se întâmplă cu valorile și instinctul de conservare al bătrânilor, atunci când dau în mintea copiilor sau atunci când… nu se mai pot abține?
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care mai apucăm 🙂 Sărbătorim 15 ani de club de carte cu niscai literatură deocheată, ca orice adolescent în care colcăie hormonii și nu știe cum să-i folosească, Așa că se masturbează cu o mână pe carte și cu alta… dând pagina 😛
Lecții dintr-o viață aparent irosită
„Lecții”, de Ian McEwan, romanul bărbatului alb, privilegiat, născut și crescut în pliul cel mai generos al istoriei, dar care nu a reușit să facă nimic bun pentru generațiile următoare, chiar dacă și-ar fi dorit. Plus o chemare la un club de carte orgasmic, pe care ni-l dorim în continuare 😉
Apocalipsa AI, după Harari
Nexus, de Yuval Harari, cartea de la clubul de luna asta, distruge mitul cum că mai multă informație te ajută să afli adevărul, și zice că dacă nu învățăm să controlăm AI-ul o să ne ia dracu
Vechituri
„Casa amintirilor”, de Yeal van der Wouden. O carte care ar fi putut să fie bună, dacă autoarea n-ar fi ținut neapărat să ne bage pe gât și sexul ei incert.
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
Clubul de carte, acest „Pax litteraria universalis”, a pus față în față o capodoperă a literaturii universale – Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain – și o lamentație a unui profesor de filosofie de la Sorbona, care se teme că lumea ar putea deveni un loc mai bun, dacă e lăsată pe mâinile wokiștilor
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
O carte despre democrație, jurnalism, activism, și cum sunt toate subminate de om. M-am regăsit un pic și eu în ea, dar per total Maria Ressa mi s-a părut cam pătimașă. Se pare însă că fără patimă riști să mori necunoscut și degeaba.
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
Un bilanț sincer și pe alocuri trist al relațiilor mele de lungă și scurtă durată cu animalele din viața mea. Plus prima încercare de angajare în Elveția 😉
Anii și viața, după Annie Ernaux
După vacanța din Normandia, cartea de la clubul de luna asta a venit la fix să-mi arate ce s-a întâmplat după debarcarea americanilor în Europa, cum au trăit occidentalii anii 50-90, în care noi, esticii, i-am invidiat tot timpul, pentru cât au fost de norocoși.
Articles
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Toshiba, 2010-2026
-
Nu m-a omorât AI-ul. Încă
-
Toshiba, 2010-2026
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Florin: Am două povești de viață în Canada. Dacă vă...
-
Dollo: Nici noi n-am fi ajuns acolo dacă nu am fi avut g...
-
-
-
-
-
-
Elena: Bine că nu ați avut vreo întâlnire de aproape ...
Ce citim la clubul de carte
