Ați văzut vreodată cum arată un contabil de patron român, în fața angajaților care-l întreabă „când se bagă leafa?”? Figura sictirită și grețoasă a contabilului, indecis în privința rolului lui în firmă: să țină cu „șefu”, cu care simte o oarecare dorință de identificare, de vreme ce-i administrează banii, sau să țină cu masele, pentru că până la urmă tot un angajat e și el?







