Am fost în vacanță în Portugalia și am găsit mai multe asemănări cu România decât mi-ar fi plăcut. Porto – un oraș sufocat de turiști dar și de delăsare, pustietate și dezinteres în regiunile rurale, un pic de rasism și destul de multe peisaje încântătoare.
Povești aproape pescărești, cu navetiști. La Tropice
Cu „Navetist la tropice”, cartea doctorului Ionuț Șendroiu, încheiem cât de cât fericit tura de lecturi începută la finele lui 2023 și deschidem lista pentru anul ăsta. Aștept propunerile voastre până duminică.
Când îți pune nevasta titlu la carte
Fructele mâniei, un titlu bun pentru încă un roman okeiuț de John Steinbeck. La clubul de carte, firește.
Nimic despre vaccinarea anti Covid 19
60 de ani după ce Edward Jenner a inventat vaccinul, viața pe pământ a fost un pic mai bună, dar nu neapărat mai dreaptă. Despre nedreapta soartă a clasei muncitoare, care nu merge nici în Paradis, este romanul extraordinar de la clubul de carte de luna asta: Germinal, de Emile Zola. Romanul de la 1860, numai bun de citit la coadă la vaccinare 😉
Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde
Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.
Banii înseamnă distanța dintre tine și locul de baștină
Viața și angoasele sărăcimii londoneze, în cartea de la clubul de carte de luna asta: Nord Vest, de Zadie Smith
Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite
Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.










