Văzut din capitalismul rapace românesc, în care fiecare petic de pământ e adjudecat, betonat, ras, ars și dotat cu blocuri și mall-uri, urbanismul elvețian pare o mare naivitate, o pierdere de spațiu și de bani. Cum de dezvoltatorul elvețian nu știe să scoată cât mai mulți bani din peticul de pământ pe care construiește?
Dezvrăjirea de Portugalia
Am fost în vacanță în Portugalia și am găsit mai multe asemănări cu România decât mi-ar fi plăcut. Porto – un oraș sufocat de turiști dar și de delăsare, pustietate și dezinteres în regiunile rurale, un pic de rasism și destul de multe peisaje încântătoare.
România onestă își fură căciula
O călătorie cu un tren de navetiști București-Constanța în care nașul fură de conivență cu călătorii, din încasările CFR, iar dacă vrei să-l reclami n-ai unde.
De ce mai votează diaspora
Votăm toți schimbarea din temelii a României, de parcă am și avea vreo șansă ca să se întâmple asta în timpul vieții noastre. Ba unii mai cred și că se vor întoarce „acasă”
Cine mai crede în România onestă
În 2025, trebuie să explicăm ce e onestitatea și la ce e bună. Din reacțiile la dezbaterile electorale tragem concluzia că nu mai contează caracterul omului, dacă a furat în tinerețe sau are de gând să fure în continuare. Important e să nu fie omul rușilor – deși asta e mai greu de dovedit ca un furt -, ca să-l alegem președinte.
La ce sunt bune ONG-urile. Și eventualele lor păcate
Simțeam în aer o așteptare încordată, că de ce nu zice și Dollo ce părere are ea despre treaba asta, a listelor cu buni și răi, a oengheurilor care vor să ne fure sufletul pur și să ne întineze idealurile, așa că am zis că nu strică să scriu cum se vede sectorul ONG din interior. Mă rog, prin ochii mei care sunt un pic miopi 😉
O lume mai bună, according to Dollo
Cum aruncă francezii gunoiul, fără să-i plătească nimeni să facă așa, și ce am putea învăța și noi de la ei.
Japonia: dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
Un eseu despre importanța călătoriei – în Japonia sau în altă parte – care îți lărgește orizonturile. Mai ales dacă nu te duci acolo unde merge toată lumea și nici nu ții să le bifezi pe toate odată
Marea înzăpezire din februarie ’25
Cum am rămas înzăpezită pe drumul spre moșie, era să mă salveze gratis niște consăteni, dar până la urmă m-a salvat contra cost altul. Plus un video cu pisici înotând în zăpadă, ca să mulțumim toată audiența.
Poze cu pisici
Micile mele panseuri împart audiența aici cu cei veniți numai pentru pisici, și pe care i-am văduvit de conținut de când nu mai postez pe fb. Așa că, iaca, o postare cu poze cu pisici. Și cu câinele Șandor, firește.
Articles
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
22/10/2026
-
Trei săptămâni în Canada (I)
21/10/2026
-
Toshiba, 2010-2026
09/10/2026
-
Nu m-a omorât AI-ul. Încă
12/09/2026
-
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
11/08/2026
-
De ce credem toate tâmpeniile…
10/08/2026
-
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
03/08/2026
-
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
24/07/2026
-
Toshiba, 2010-2026
09/10/2026
-
Trei săptămâni în Canada (I)
21/10/2026
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
22/10/2026
-
Marius: Bafta la plimbare.A ajuns scump ca dracii Canada ...
-
Marius: Am citit, mi-a placut. Merg la episodul II acum :)...
-
Dollo: Toshiba a fost prima și ultima, cel puțin pentru...
-
Dollo: Da, probabil va rămâne o durere surdă acolo per...
-
Dan: Doamne, cat doare o astfel de pierdere !! Pent...
-
Dollo: Da, nu am mai avut timp să ajungem și pe insulă...
-
Florin: Pe harta publicată rezultă că nici dvs n-ați t...
-
Stelian: Trei saptamini pentru o tara cit o Europa este put...







