Urmareste-ma pe:
Occupy un job, măi dragă!
Am citit acum ceva timp o postare pe blogul unui aşa numit “A lister” în care el, guru, îi îndemna pe tinerii de 20 de ani să nu alerge disperaţi după o slujbă, ci să trăiască (!), să experimenteze, dar musai să-şi facă un blog.
“Nu face nimic din ce îţi dictează instinctele. Instinctele tale sunt educate într-un spirit care nu mai e atât de actual. Cred sincer că la 20 de ani e momentul perfect să accepţi cele mai interesante şi mai mari provocări din viaţa ta, pe plan profesional. Implică-te în tot ce poţi, vino cu idei şi pune-le în practică. Nu există idei penibile la 20 de ani. Nu calcula prea mult, nu cere sfaturi profesionale de la oameni care NU te lasă cu gura căscată când povestesc despre reuşitele lor în viaţă, nu rămâne blocat în zona ta de confort. Fă-ţi un blog Fă-ţi un blog Fă-ţi un blog“
¤¤¤
Azi citesc pe site-ul Eurostat că segmentul de populaţie care înregistrează cea mai mare rată de şomaj în UE este cel al tinerilor între 16 şi 25 de ani. Ratele cele mai mici sunt în Olanda 8,2%, Germania 8,5%, Austria 9,1 %, iar cele mai mari în Spania 48,9%, Grecia 45,1%.
Practic cele 27 de state membre UE numărau 23 de milioane de şomeri în octombrie 2011, din care 5,4 milioane sunt tineri. OK, în acest grafic România ocupă un loc onorant, cu o rată a şomajului de (doar) 7,2%, procent de care daţi-mi voie să mă îndoiesc că reflectă realitatea.
¤¤¤
Luna trecută când am făcut pe recenzorul am avut ocazia să constat următoarea realitate: majoritatea familiilor din blocul recenzat de mine erau formate din adulţi cu studii medii, clasa muncitoare deci, dar care făcuseră pe dracu în patru să-şi dea odraslele la facultate. Nu ştiu dacă a fost o înclinaţie naturală a copiilor să studieze la facultăţi private managementul afacerilor sau alte cursuri mai mult sau mai puţin înrudite cu ideea de a deveni patron odată şi odată, dar cert e că blocul ăsta avea şi un procent crescut de şomeri de peste 20 de ani care stăteau acasă în continuare, pe banii babacilor. Cine credeţi că era de vină? Exact: statul şi nenorocitul de Băsescu. Nu deţin numărul formularelor în care am completat că individul are studii superioare la o universitate privată, apoi la rubrica loc de muncă am tras linie, dar credeţi-mă că au fost destule. Pentru că mulţi nici măcar nu erau şomeri, stăteau pur şi simplu acasă şi refuzau să muncească orice, pe motiv că… au făcut o facultate. Existau de-i drept şi cazuri de tineri care în ciuda promisiunilor scrise pe diploma de licenţă prestau ca vânzători prin nenumăratele mall-uri din oraş. Cinste lor!
¤¤¤
Nu ştiu ce părere aveţi voi. Tot aud în ultima vreme că nu e rău că avem mulţi tineri cu studii superioare, chiar dacă sunt şomeri, pentru că facultatea îţi deschide altfel mintea. Şi că e bine, că practic avem o populaţie tânără mai educată, şi mult mai adaptabilă la viaţa modernă. O fi bine, dar nu văd concret în ce se reflectă gradul ăsta de educaţie mai mare la tânăra generaţie? În şomaj?
Că dacă îi întrebi pe tineri ce vor să facă sau dacă îşi cunosc măcar drepturile atunci când semnează un contract (de muncă) sunt la fel de bâte şi ăia cu facultate ca şi ăia din şcolile profesionale. Mie mi se pare că inflaţia asta de absolvenţi de facultăţi se datorează mai degrabă unei frustrări a populaţiei adulte, care n-a putut la vremea ei să urmeze o facultate, iar copiii lor trebuie să aibă tot ce n-au avut părinţii.
Tinerii au făcut facultatea, dar pe de-o parte n-au învăţat nimic util în ea, pe de altă parte au făcut-o de cele mai multe ori fără să aibă vreo chemare pentru domeniul respectiv. Doar pentru că voiau o diplomă sau că facultatea aia era trendy.
Apoi vine un blogger “de succes”, care ne spune ce minunat e să experimentezi, ce important e să ai un blog(!), ce de porc e să munceşti precum părinţii tăi, ca să-ţi faci o carieră şi un rost (desuet!), că nu asta mai e calea acum, el scriind totul de pe poziţia unuia care în spatele blogului ocupă un job important într-o bancă.
Nu zic că e rău să visezi, dimpotrivă, nici că blogging-ul ar trebui să fie o îndeletinicire exclusivistă – nici nu este – dar eu nu reuşesc să văd mai departe de aceste deziderate nobile. Aşa, şi, ne-am făcut blog. Now what? Ce scrii acolo – presupunând că ai învăţat să scrii corect în numeroşii ani de şcoală? Din ce trăieşti? De unde bani ca să-ţi pui în practică ideile alea măreţe de la 20 de ani? Şi dacă toţi ne refugiem în bloguri, precum rezistenţa anticomunistă în munţi, cine mai sapă şanţurile ca să ne tragă fibra optică pe care vine netul? Cine ne livrează pizza la domiciliu? Cine ne tratează de spondiloză sau hernie de disc, din cauza poziţiei ortostatice la biroul la care scriem capodopera vieţii – blogul? Cine dracu mai mulge vaca pentru laptele din cafea măcar, dacă nu pentru brânza de la micul dejun? Cine ne mai construieşte casele, maşinile, infrastructura? Sau ne mulţumim cu alea făcute de bătrânii care au muncit ca proştii de la 15 ani, pe vremea când altul era trendul?
Eu nu pricep spre ce se îndreaptă lumea asta tânără. Nu zic că ăştia o să ne plătească pensiile, că eu una am renunţat demult la speranţa asta, dar continui să mă minunez de unde cred toţi oamenii ăştia că vin lucrurile materiale pe care le cer ei gratis? Dacă oamenii ăştia aşa-zis educaţi, folosesc “soşăl media” ca să propovăduiască asemenea utopii, ce pretenţii să mai avem de la cocalari şi piţipoance, că bulversează sistemul de valori al tinerei generaţii. Care valori, frate?
Păi n-ai văzut reacția ălora care-au fost prinși după jafurile din UK, când au ieșit în stradă pentru a protesta față ? “și noi avem dreptul să avem plasmă de 1 metru”. Stai bă nene, dreptul ăsta îl ai când ai muncit 1 an să strângi banii pentru ea, nu pe principiul “să ni se dea” când noi nu facem nimic și stăm acasă pe-ajutor de șomaj.
Toti am fost incurajati sa gandim asa in ultimii 20 de ani.
Chiar asa, ne refugiem in bloguri ca rezistenta anticomunista in munti?:)) Nu am mai avut timp sa intru pe blog, insa acum m-am delectat din plin!! Bine scris, bine gandit, o realitate pe care o observ de mai mult timp … Dar sa stii, Dollo, ca nu se pune problema ca nu va mai avea cine sa sape santurile “sa ne vina netul”:) … din contra, vad ca sunt din ce in ce mai multi … Si nici la pizza delivery nu stam deloc rau:)
Pai da, pentru ca acum se sapa putine santuri, e recesiune si exista excedent de forta de munca. Dar sa ne amintim de boom-ul economic din 2008, cand firmele de constructii munceau cu chinezi sau bulgari. Iar de meseriasi inca mai e nevoie, chiar ieri la stiri auzeam pe unul de la o firma care lucra la autostrada nu stiu care, ca nu se gasesc sudori.
bre, ai uitat sa pui linkurile! In rest, de acord cu tine
Nu am vrut sa-l promovez pe guru, am dat suficient un citat ca sa-si faca oamenii o idee :)
daca ai parinti care sa te sponsorizeze, e bine s-o arzi si ca bloger. daca nu, te duci la munca si tragi de tine sa cumperi cea mai mare paine – cum zice guess who.
daca facem noi un studiu independent, reiese ca majoritatea celor care reusesc in viata sunt cei care provin din familii sarace. sunt cei care au tras de ei.
restul… sa traiasca tata, mama…
Nu comentez trendurile din ziua de azi in grupul celor intre 16-25 de ani in Ro. Dar, am niste intrebari:
- daca la 16 ani esti inca elev, cum esti clasificat? Nu cumva numarul somerilor e supraestimat?
-eu intre 19 si 24 de ani am facut facultatea, apoi inca 2 ani de master prin strainataturi. In acest interval al studentiei, nu am avut deloc chef sa muncesc, ba chiar dimpotriva (tatal meu avea vorba “studentul studiaza, o sa ai vreme sa lucrezi destul dupa aia”. Eh, conform principiilor actuale, eu ce am fost? O beizadea? (a propos, am avut burse pe toata perioada studiilor, si in Ro, si in afara – nu am stat mai deloc pe banii “babacilor”, in special in perioada studiilor in afara, cind bursa mea era mai mare decit salarul mediu pe economie)
Mi se pare putin exagerata obsesia asta ca toti tinerii sa mearga la munca, inca din perioada studentiei. Dupa parerea mea, are si studentia rolul ei in a te dezvolta ca personalitate si ca experienta de viata. Si daca iti poti permite sa fii student si sa nu muncesti (ma rog, acum anii de studentie sint doar 3, deci pina la 21-22 de ani, mai mult daca vrei sa continui cu studii postuniversitare), nu vad de ce n-ai face-o. Si cred ca in perioada studentiei esti cel mai deschis la nou, la a fi creativ, samd, de ce sa te inghesui sa te timpesti lucrind, in special in multinationale?
Inca ceva: pentru ca am tot studiat (licenta, master, doctorat), am inceput munca propriu-zisa pe la 26 de ani, apoi am mai intrerupt pentru alte studii si am reluat lucrul la 32. Am intilnit oameni care deja la vremea aia erau sastisiti de anii de munca (si de viata de familie inceputa la sfirsitul studentiei, ca deh, daca nu te mariti ca studenta, nu o sa o mai faci veci, nu?), in vreme ce eu eram ‘incepatoare’. N-am avut probleme in a arde etapele a propos de promovari, ba dimpotriva, diplomele mele m-au ajutat. Si multi pe care i-am cunoscut mi-au marturisit ca ma invidiau pentru faptul ca am avut mai multi ani de ‘copilarit’, in loc de “9 to 5″. Eu chiar imi compatimesc subordonatii de 22-23 de ani, gindindu-ma ca au inca 40-45 de ani de munca in fata (si citiva in urma, ca au avut tot felul de joburi ca studenti). Nu putine sint cazurile de “burn out”, cind pe la 30-35 de ani, oamenii astia isi iau lumea in cap si pleaca in Tibet/India/Thailanda sa se redescopere, ca n-au avut timp sa o faca la 25-30 de ani :)
Reversul medaliei e ca am avut acces la mai putine resurse financiare in perioada studentiei, si ca traiam mereu cu teama ca “nimeni nu va vrea sa ma angajeze, cal batrin cum sint”. Dar asta m-a invatat sa fiu foarte responsabila cu banii, chestie care nu s-a schimbat nici acum.
Scuze pentru nota personala a mesajului, dar chiar nu sint de acord cu principiul “hai cu toti la munca”. Unii poate chiar au nevoie de mai multa introspectie pina afla ce-i cu ei pe lumea asta…
Ai dreptate cand spui ca studentii care vor sa faca carte serios n-ar trebui sa munceasca, dar nu le e usor la toti sa stea 5-8 ani la studii pe banii parintilor(bursele, cel putin pe timpul meu erau suficiente poate pentru o saptamana de trait intr-un oras universitar mare) departe de casa. Oricum, articolul se refera la “diplomatii” de la alde Spiru Haret, care vorba aia, au intrat la facultati boi si au iesit vaci, si acum fac nazuri cand e de dat la lopata.
felicitari!
dar cred ca esti unul dintre putine cazuri ….. cred cele mai multe sunt situatiile la care face referire Dollo
Da, la 16 ani poti sa muncesti, daca ai terminat invatamantul obligatoriu de 10 clase si nu vrei sa mergi mai departe. Nu sunt asa multi, insa. Oricum nu in urban.
In privinta celorlalti, eu zic ca se poate si sa muncesti in timpul facultatii – cu obiectia pomenita si de tine, ca studentul de aia e student – dar poti sa si fraci menta, pe motiv ca oricum esti student, nu are rost sa mai faci si altceva. Pe urma tot ei, studentii, se plang ca angajatorii cauta tineri cu experienta.
Eu m-am angajat imediat dupa liceu, tocmai pentru ca am fost loaza si n-am intrat la facultate, iar mama nu si-a permis sa ma tina inca un an acasa doar cu promisiunea ca a doua oara o sa invat mai serios. Si nu am invatat serios decat in al treilea an cand am stiut ca nu vreau ca toata viata sa fiu tiparitor tipar plan intr-o tipografie, si ca vreau sa imi urmez pasiunea pentru citit/scris, si sa castig bani din asta. La 19 ani insa nu stiam decat ce vrea mama de la mine: sa fiu economista.
Cred ca se bate moneda prea mult pe aceasta explorare de sine la o varsta la care de fapt a explora = a-ti testa interesele, pasiunile, limitele, a invata din orice. De ce nu ar fi asta intr-un job? Nu spune nimeni ca trebuie sa fie la o multinationala care sa te stoarca ca pe o lamaie, dar intalnirea cu programul de lucru si responsabilitatile nu cred ca a frant aripile nimanui. Dimpotriva..
Poate sunt eu de moda veche, dar cred ca experiente mai bune ca a presta diverse munci nu-ti ofera nimic altceva.
Sa stii tu ca ai facut ceva util, ca ai produs ceva, sa ai castigat niste bani pentru ceva iesit din mintea sau mainile tale.
Cat despre epuizarea de la 35, da, si eu am trait-o, la 38-40, si am ales calea `redescoperirii` Si stii ce am aflat? Ca din pacate tot va trebui sa muncesc. Chiar pana la moarte, pentru ca nu mai avem luxul generatiilor muncitoare din urma noastra care sa asigure pensiile. Deci, inchidem cercul, zic eu. Prea mult socialism dauneaza la productivitate si bunastrarea societatii. Si in cazul asta nici individul nu se simte prea bine :)
1.cine munceste nu face bani.
2.banul e ochiul dracului.
3.la tati ni greu
si inca ceva sa nu uit…..foarte puerile scrisurile astea de slugi. la mult noroc
Atâta ne duce capul
da….foarte de acord cu tine. las ca zace pamantu nelucrat , voi chinuiti-va sa fiti slugi la altii. sa muncesti e o rusine in ziua de azi draga dollo.