Un „chocalar” la Politia Capitalei

Christian Ciocan, antrenandu-se in sala de forta din propriul birou

Comisarul Christian Ciocan, scris cu „ch”, este probabil cea mai cunoscuta fata politieneasca din Romania, dat fiind ca e purtatorul de cuvant al Politiei Capitalei si apare pe toate ecranele, posturile, ziarele, cand e vorba sa fie nevoie si de o parere a „organului” intr-o chestiune sau alta. Ziaristii il citeaza, ii solicita declaratii, sunt fericiti daca-i pot propaga bulele incarcate de locuri comune, pentru ca, nu-i asa, nu e fapta in Romanica de azi, de care sa scrie presa si care sa scape mainii lungi a organului legii. Ei bine, Ciocan e prezent zi si noapte, la datorie, pe toate posturile, in toate ziarele/revistele, cu declaratii serioase, ca un adevarat reprezentant al legii, cu un zambet abia schitat in coltul gurii, dar cu ochii scaparand de nerabdare sa-l prinda pe faptas si sa-l pedepseasca exemplar.

Cand il vedeti pe Ciocan la televizor, debitand cele cateva vorbe inghesuite intr-un cadru, din care jumatate reprezinta lunile sau anii de pedeapsa care-i asteapta pe raufacatori, ei bine inchipuiti-va ca exista in spate un scenariu repetitiv, pe care celebrul comisar il joaca de fiecare data, cand ii suna telefonul.

„Sunt comisarul Cristian Ciocan si va recomand sa folositi cu responsabilitate telefonul mobil la volan ….” . Asta se aude pe fundal, cand suni la telefonul lui mobil.  Dupa cateva ring-tonuri iti raspunde, dar in acelasi timp mai e angajat intr-o alta discutie. Invariabil.  Vorbeste la un alt telefon sau cu altcineva de langa el, dar, popular si serviabil fiind, iti raspunde si tie, necunoscutul, cetateanul, la telefon. Se intampla sa fii un ziarist, pe care nu-l cunoaste, si care-i cere un punct de vedere despre ceva. Nu importa ce. Te tutuieste, ti se adreseaza cu insolenta vecina cu o intimitate inexistenta, de vreme ce nu va cunoasteti. Totusi el ti se adreseaza presupunand ca te tragi deja de sireturi cu el, celebrul comisar, iar asta ar trebui sa te faca sa te simti si bine, dar in acelasi timp indatorat ca-ti face o asemenea onoare. Sa te includa in cercul lui de intimi.

Raspunsul initial e de un oarecare bun simt: „nu stiu, sa ma interesez, suna-ma maine dimineata”.  A doua zi reiei ritualul, afli ca trebuie sa folosesti responsabil telefonul la volan, pentru ca acasa te asteapta viu, cineva drag, apoi te chinui sa intelegi daca Ciocan ti-a raspuns tie, sau celorlalti oameni cu care vorbeste in acelasi timp. Totusi vorbeste si cu tine. Dar degeaba, spune ca n-are cum sa te ajute, pentru ca politia nu lucreaza cum iti inchipui tu, muritorul. Adica simplu si eficient, ci complicat si greoi. Urmeaza un discurs lung si alambicat, intocmai ca procedurile politiei, in care Ciocan nu-ti spune nimic folositor, ci incearca prin multe cuvinte goale sa mascheze incapacitatea politiei de a rezolva o chestiune simpla. In cazul de fata – prima si sper ultima mea interactiune cu mondenul Christian Ciocan – voiam doar sa-mi spuna daca politia a fost in stare sa prinda un hot de contoare. Pentru ca nu le-ar fi luat prea mult sa afle cine le fura, de vreme ce unii oamenii cu care vorbisem eu, ziarista besmetica, cam stiau cum sta treaba cu contoarele astea asa-zis furate.

N-a fost sa fie asa, pentru ca evident Ciocan trebuia sa-si apere breasla. Desi, fie vorba intre noi, ma indoiesc ca chiar a intrebat pe la sectii daca a prins cineva vreun hot de contoare. Dar comportamentul lui Ciocan ni se datoreaza noua ziaristilor, suta la suta. E un personaj creat de noi, pentru noi, pentru comoditatea noastra. Avem un subiect urgent, care trebuie dat repede si care sa contina toate punctele de vedere ale autoritatilor? Ciocan e omul pe care-l poti suna oricand, ca sa-ti debiteze cateva cuvinte, nu conteaza ca sunt tampenii, important e sa dea bine pe sticla sau in ziar, ca ai reactii de la autoritati.  E de fapt politistul tipic roman, care nu face nimic, dar are imagine buna, pentru ca e mereu acolo unde te astepti sa fie. Ce conteaza ca nu prinde hotul si nu rezolva problemele de fond, dar daca vine cineva in vizita, te poti lauda cu el in intersectie.

Depasind, insa, aceasta poza, Ciocan a devenit un „chocalar” autentic. S-a pliat perfect si pe nevoile presei tabloide, jucand rolul mondenului politist care calareste un motor tare, pentru ca e trendy, dar are si masina de fitze si chiar sala de sport in birou, unde-si poate intretine muschii obositi de munca, pentru ca sta tot timpul la datorie. Nu e vorba de muschii mintii, pentru ca de aia nici nu are nevoie, la ce provocari ii arunca presa.

Ciocan este totodata purtatorul de imagine al unor branduri celebre, atunci cand nu poarta insemnele Politiei Romane, dar asta nu da de gandit nimanui. Niciun ziarist nu se intreaba cu cat il plateste politia, oare, pe purtatorul ei de cuvant, incat el sa-si permita jeans si geci de firma, atata vreme cat el, Christian Ciocan, ne face onoarea de a fi popular si intim cu toti, fara sa ajute de fapt pe nimeni.

Nu-l cunosc personal pe domnul Ciocan, si dupa discutiile telefonice cu el nici nu-mi doresc, pentru ca se inscrie perfect in cercul cocalarilor de Romania pentru care brand-ul si imaginea conteaza mai mult decat fapta. Poate ca in forul sau interior o fi un integru purtator de uniforma, dar la telefon si in exterior nu reuseste sa fie decat un monden romanas tipic, care reprezinta gresit o institutie despre care oricum romanii au cea mai proasta impresie.

Poza am luat-o de pe site-ul Confidential, unde puteti gasi o mostra despre ce a contribuit la „chocalarizarea” lui Ciocan. Presupunand ca el nu era asa dinainte…

Etichete: , ,

8 comentarii la “Un „chocalar” la Politia Capitalei” Subscribe

  1. Raluca 07/10/2009 at 00:27 #

    Felicitari pentru acest "portret" reusit al lui Christian Ciocan, incununat apoteotic cu atributul "chocalar"! Si cum in Confidential nu gasesti decat "chocalari", el nu putea sa rateze aceasta aparitie… 🙂

  2. Alexa 07/10/2009 at 02:56 #

    :)) deci tu erai cu contoarele, asta daca discutia de care spui a avut loc luni 😀

    Tocmai ma dusesem la el la birou sa imi dea o declaratie cand a intrat foarte pornit si mi-a facut capu' mare 5 minute despre niste contoare si eu nu intelegeam ce legatura are mortu' pentru care ma dusesem eu acolo….cu respectivele contoare ale lui Ciocan 😀

    Iar despre felul in care vorbeste la telefon, pe mine mai amuza deja cand il sun ma simt prinsa intr-o sedinta in care toata lumea vorbeste si nimeni nu pricepe nimic.

    Ca o simpla precizare, sa stii ca s-a interesat de problema respectiva si nu a spus ca nu stie doar ca sa scape usor 🙂

    Totusi, nu e dracu' atat de negru. De cate ori ai nevoie de ceva face tot posibilul sa ajute si avand in vedere ritmul in care ii suna telefoanele prin birou…nu e asa usor sa raspunzi tuturor.

    • Dollo 07/10/2009 at 12:29 #

      dap, eu eram. Sunt dispusa sa retrag banuiala ca nu a intrebat la sectii, daca zici tu ca erai de fata 😉 Oricum, Ciocan este si ilustrul exponent al unei specii raspandita pe la toate institutiile publice: piaristul care se bate pe burta cu tine, te pupa la despartire, desi atunci te vede pentru prima data. O sa scriu un post despre asta, acum ca tot mi-am amintit ce ma mai enerveaza la institutiile publice 🙂
      E o moda sa fii dragastos cu ziaristii, doar doar or scrie de bine. Nu se gandeste oare nimeni ca ar face de 1000 de ori mai mult un raspuns competent prin care eventual sa se incerce rezolvarea chestiunii, si nu ascunderea ei sub pres?

  3. Christian Ciocan 10/10/2009 at 01:17 #

    Buna!

    Sunt doar … Christian Ciocan.

    0757.123.456 – pentru multe precizari.

    Cu consideratie, Ch.

  4. Mavi 12/10/2009 at 23:13 #

    Oare cum o fi decurs conversatia asta…? 😛

    • Dollo 13/10/2009 at 00:04 #

      Marturisesc ca am uitat complet, si nu l-am sunat. Comentariul lui a fost postat vineri seara tarziu, si nu mi-am permis sa-l deranjez nici la ora aia, nici in week-end. Azi am uitat. Dar promit sa-l sun maine, si va tin la curent cu evolutia situatiei 🙂

  5. karla 21/11/2010 at 17:43 #

    Super!!!!! Iata o femeie care vorbeste altfel decat toate lesinatele dupa nu stiu ce al d lui Ciocan, motocicleta, jeansii ori gecile lui de firma, parul grizonat sau masini de lux.

    Si am spus lesinate pt ca daca privesti putin mai atent nu i greu sa vezi cum cad ca mustele si nu stiu de ce toate femeile ce roiesc in jurul lui maritate sau nu,tinere ori batrane sunt gata sa i cada la picioare.

    Daca erau blonde se fac brunete imediat pt ca au citit ca d nului ii plac acestea;daca aud ca apare maine intr un ziar asteapta dis de dimineata sa deschida chioscul doar sa fie prima care cumpera ziarul. Daca d nul isi mai deschide o pagina de socializare dau fuga sa se *inscrie* si acolo printre prietenii lui – dezbracate sau nu. Amuzant! Sau nu!? Dar adevarat.

    Si pt ce sunt lesinate? Ca arata bine? Ca politistul monden Christian Ciocan nu este mai mult decat o prezentatoare de fashion si si expune pe ici pe colo persoana?!

    Imi place mai mult politistul din intersectie! Politistul care isi bate capul sa prinda un infractor ori sa salveze un seaman dintr o nenorocire. Il iubesc si l respect pe politistul obosit frant dupa orele de filaj., pe politistul care n are timp si nici bani de pierdut prin restaurante,cluburi si alte locuri exotice decat daca este in misiune!

    N avem nevoie de politisti simpatici, avem nevoie de politisti eficienti! Pe astia jur ca i ador!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Dollo are "Glob" » Blog Archive » Christian Ciocan: “Daca sunt politist nu inseamna ca sunt si idiot” - 13/10/2009

    […] de dragoste   Daca ai suflet, da mai departe!Daca ai suflet, da mai departe!   Un "chocalar" la Politia CapitaleiUn "chocalar" la Politia Capitalei   In inglish,plizIn inglish,pliz   Viata in orasul fara budeViata in orasul fara bude   […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.