A m facut prostia s-o ascult pe Urania sambata, la B1TV si am aflat ca vineri acuma o sa-mi moara cineva. Pe bune. Asa a zis Urania, femeia aia pe care unii o ironizeaza, dar care cateodata le nimereste al naibi cu previziunile astrale de te baga la idei. Asa m-a bagat si pe mine acuma, dupa ce am auzit ca „cineva drag o sa moara” si nu numai atat, dar pana la mijlocul anului viitor o s-o tot duc intr-un proces de dobandire a mostenirii, dupa acel cineva drag, banuiesc. Acuma, vestea buna ar fi ca n-am pe nimeni drag care sa posede si ceva bun de lasat mostenire, deci pesemne ca moartea o sa vina la alti raci, nu si la mine. Vestea proasta e ca mintea mea usor impresionabila a luat-o deja razna pe aceasta tema si nu reusesc sa ies din premonitia asta morbida. Alta veste buna e ca in timp ce scriu aceste randuri, din garsoniera alaturata se aud gemetele unei femei care face sex. Vecina mea face sex de regula in timpul zilei, nu stiu de ce, dar nu pot decat sa ma bucur pentru ea. Geme scurt si sacadat, destul de tare cat sa se auda si de afara, din balcon, si prin peretele comun. Nu stiu daca o face singura sau cu cineva, ca nu se aude decat vocea ei. Cam atat e despre sex. Restul postului e despre moarte, in caz ca nu vreti sa cititi nu mai dati degeaba mai departe…Asadar, acum ca am ramas intre noi, astia care nu suntem obsedati de sex, iata ce-mi trece prin cap. Sunt sigura ca ati avut momente in care v-ati gandit cum ar fi daca ati afla ca o sa muriti sau ca o sa va moara cineva drag. O cam iei razna, desi daca privesti la rece lucrurile, ar fi chiar dragut sa afli dinainte, ca sa nu fii luat prin surprindere. Eu una ma zbat acum intre teama ca nu cumva premonitia asteia sa se adevereasca, si senzatia ca sunt ridicola ca am luat-o in serios. Gabi a optat pentru varianta a doua, intrebandu-ma foarte serios: „Si, pe cine ai pus ochii?!”
Daca privesti lucrurile asa, o iei si mai la vale. Cum naiba sa pui tu ochii pe cine va muri? Adica sa alegi? Daca e sa stii ca se va intampla sigur, dar depinde de cine alegi tu, situatia devine isterizanta. La cine sa renunti? Incepi sa vezi lucrurile din jur in alta lumina, nimic din ce faci nu mai conteaza si incepi sa faci gesturi ridicole pe langa oamenii pe care-i banuiesti ca ar putea sa-ti faca figura. Daca e sa te desparti de un om drag, alegi s-o faci dupa ce ii spui ca ti-e drag, nu? Si vrei ca ultima amintire sa fie de bine, iar constiinta sa nu-ti fie incarcata. Pana la urma niste gesturi de bunavointa nu strica niciodata, chiar daca omul nu moare.
Apoi te napadese disperarea la gandul ce se va intampla dupa. Cum va fi viata post event. Ca dracu, desigur. Rau va fi dupa, dar rau e si daca stii dinainte. Oricum ar fi, trairile sunt chinuitoare si daca ar fi sa ma intrebe cineva, as alege sa nu stiu dinainte. nici cand voi muri eu, nici cand imi vor muri altii. Voi ce parere aveti?
Poate iti moare vecina de placere, vineri:)))
ar fi o idee 🙂
Asta suna a "Intalnire cu Joe Black"… Eu ma gandeam odata ca daca e ca moartea sa arate ca Brad Pitt, mai ca as accepta-o mai usor… 🙂 Si tocmai de-aia, daca m-ar pune Joe Black sa aleg pe cine sa ia cu el, m-as oferi eu…. Cum, sa ratez ocazia sa plec cu Brad Pitt? Nuuuuu….
Auzi, dar tu iti cauti cumva loc de veci… ?! 😀 Sa stii ca si asta e o problema… Ai vazut, eu nu stiam unde sa duc cainele cand a murit… 😀
Mai vrei sa discutam morbid? Ca mai am….
am loc de veci, ca i-am luat mamei acum cativa ani, cand ma batea la cap ca ramane neingropata. So, s-ar gasi unde la o adica. Dar problema e ca nu mor io, deci Brad Pitt ala o sa aleaga pe altcineva 😀
Deci, daca lasai la o parte faza cu moartea, si te concentrai mai mult pe duamna care "geme scurt si sacadat", era mai bine :). Mai lasa subiectele serioase (ala de ziua ta a fost de-a dreptul deprimant)…hai sa mai ne radem, mai una alta (intre timp ai scris despre Christian, dar comentez si la ala mai incolo). Da-o in zda ma-sii de moarte. Despre moarte nu se pot spune decat banalitati si truisme, pentru ca e un subiect prea serios pentru a-l putea constientiza. Incearca sa te gandesti serios, vreo ora, si o sa vezi ca pur si simplu creierul va refuza sa-ti creeze sinapsele corespunzatoare, sau te va duce cu gandul la alte subiecte. Si atunci psihicul uman se consoleaza cu niste mizerii de gen "eh, toti suntem datori cu o moarte", "nu stii, fata…2 lucruri sunt sigure pe lumea asta: moartea si impozitele", cacaturi d-astea de si le trimit corporatistii in .ppt-uri. La prima citire, m-ai pierdut la "restul postului e…", dar am zis sa fac un efort si sa cetesc. Stiu, sunt un simpatic.
Si apoi mi-am dat seama ca ai foarte mare dreptate in ceea ce spui, si ca am trait si eu un caz asemanator cu tine acum cativa ani…m-a cutremurat asemanarea, la fel si gravitatea faptului…Asa ca o sa povestesc aci, ca n-am chef sa scriu un articol pe blog momentan. Poate dau copy/paste de aci…
Deci, am impartasit si eu o experienta similara cu a ta, si te inteleg pe deplin.
Acum 2 ani, stateam in Regie, camin P16…vizavi de camera mea, exista un baiat, cu un fizic bine definit (cand se ducea la dus, se infasura doar cu prosopul in jurul taliei…). Noi ii ziceam Albinosul. De unde porecla asta inventiva si nastrusnica ai putea intreba tu…era albinos. Si se radea in cap. Deci arata ca un Nosferatu. Un mort urat cu ochii morti…Si el avea o gagica. Pe care o f*utea in draci. In sensul ca prima data, cand am iesit toti pe coridor (6 camere, plus un coleg de grupa la 5 camere mai incolo), am crezut c-o bate. La sfarsitul actului sexual, el mugea ca un taur. La un moment dat, fata tipa atat de tare, incat ne-a trezit din somn, la ora 3 noaptea. Si eu is genu care doarme cu dopuri in urechi, iar colega-meo de camera n-aude picamarele atunci cand se lucreaza sub geamul nostru…deci, fata țipa. Atat. Dup-aia a devenit distractia caminului…la un moment dat a venit si vecinul care statea la parter, sub camera astuia, si a venit sa-i spuna ca "se aud niste zgomote ciudate de la tine din camera…eu am serviciu, trebuie sa ma trezesc dimineata…". A, noi eram pe coridor si la faza asta. Cred ca am avut si floricele la un moment dat.
A…ai crezut cumva ca, macar pentru o clipa, o sa fiu serios?
P.S. Nu stiu daca mai comentez si la ala cu ciocan, dar cred ca e in top5 articole pe care le-ai publicat pe blog. Stiu ca in secret tu scrii pentru aprecierea mea si n-ai alt scop in viata decat sa-ti multumesti cititorii…da'…am zis sa fiu dragut.Keep up za gud uărk și nu uita sloganul: "daca noi nu le dam la m*u*i*e (cu sensul de față), or să ne ia mereu de prosti" 😀
Nu stiu ce am facut ca sa te merit, dar pesemne ca or fi niste fapte bune 😛 Multumesc pentru incurajari, daca trec de ziua de vineri dau de baut 😉
Sa-mi bag picioarele in apa rece…am vazut acum cat e comentariul, si pare mai mare decat articolul in sine…tre' s-o las mai usor cu pringăljii…
avantaj eu, singura persoana draga mie sunt eu deci daca e sa fie o sa fiu eu si deci ce mai conteaza. In concluzie poate sa spuna ce vrea tanti Urania.
Mai serios vorbind nu stie nimeni cand si ce si se poate intimpla fulger. Eu am crezut intodeauna ca moarte napraznica nu poate exista decat prin accident si ca omul cand e sa moara, trage si el o luna doua si apuci sa te impaci cu gandul. Dar nu, am vazut deja 4 persoane care au murit naprasnic fara sa fi avut loc un accident. Unul era tatal meu care a murit vorbind cu mine, pur si simplu stateam fata in fata, vorbeam, si dintr-o data l-am vazut cum cade din picioare si aia a fost.
Si Urania nu zisese nimic. Deci, lasa gandurile, pentru ca nu poate stii nimeni cand si cum. Si acum in cadru mai general, segregarea asta dupa luna nasterii e o mare imbecilitate. Iar urania tot vorbeste de ceva vreme ca eu am succes la locul de munca ca ma inteleg bine cu sefu ca bla bla bla, iar eu sunt somer.