Cainii care musca masinile de cur

Ursu, un caine de Piatra Neamt, alergat de o masina de Bucuresti

In Piatra Neamt traieste o specie rarisima de caini: sperie oamenii in cimitir si musca masinile de… bara din spate.  Asa zice ziarul Monitorul, sub semnatura unei doamne foarte serioase, Magda Vasilache. Tot ea scrie, o pagina mai incolo, ca „criza a flescait Ziua Indragostitilor”, pentru ca primaria nu mai cheltuieste anul asta bani de la buget ca sa-i plimbe gratis cu telegondola pe aia care-si declara amorul fix pe 14 februarie. Deh, anul trecut a fost an electoral, acuma are si Pinalti limitele lui, chiar daca e vorba de dragostea fata de pietroi-nemtoii care l-au ales. Inauguram astfel a treia editie a stirilor pietrene, dar prima din acest an. Enjoy.

Monitorul  de vineri are mai multe titluri demne de un ziar mai titrat: „Sofer las prins in timp record de politisti”, „Doi porci si cinci dosare penale”, „Ghinion la intrarea in Roman”, „Timid, medicamentele vin la spital”, „Producatorii de lapte belgieni, satisfacuti de Dacian Ciolos” si, nu in ultimul rand, „Criza flescaie si ziua indragostitilor”.

Piesa de rezistenta a editiei e, insa, articolul intitulat „Pomenirea mortilor este periculoasa”. Ce poate fi mai incitant, zic? Nici prin cap nu va trece despre ce ar fi vorba, asa-i? Ei bine, ca si la precedenta editie a stirilor pietrene, pe care le gasitit aici, scrisorile pietroi-nemtoilor catre primarie se dovedesc un izvor nesecat de umor amestecat cu preocupare cetateneasca. In cazul de fata e vorba de „haitele de caini care au impanzit orasul si care au devenit tot mai agresive in ultimul timp”. Iata ce zice doamna Vasilache, citand din reclamatiile cetatenilor: „<Cainii comunitari s-au mutat in cimitirul de pe Pietricica. Am fost in cimitir pentru a merge la mormantul celor dragi si am reusit sa vin cu pantalonii rupti, fiind atacat de caini vagabonzi. Ce credeti dumneavoastra ca se poate face?>, scria un pietrean pe adresa electronica a municipalitatii, si aducea ca dovezi in sprijinul celor spuse fotografii cu pantalonii sfasiati de coltii comunitarilor. Primaria inca nu a dat un raspuns acestei plangeri, in schimb a raspuns altora si a cerut reclamantilor adresa exacta unde au fost vazuti cainii pentru a-i putea gasi hingherii. Se pare insa ca numarul patrupedelor comunitare este mult prea mare pentru cei cativa hingheri”, mai zice autoarea articolului, care incheie apoteotic cu alta marturie zguduitoare a unui pietrean inspaimantat de haitele de maidanezi: „Eu locuiesc in zona si fara masina nu am curaj sa vin sau sa plec de acasa. Chiar si la masini se reped, la mine au muscat din bara spate si pot oricand dovedi asta. E pacat si pentru noi, cei care locuim in zona, dar si pentru puzderia de oameni care vine la cimitir sa-si comemoreze mortii, nu sa se lupte cu cainii. Macar in asemenea locuri publice ar trebui sa fim feriti de caini, dar de cand stau acolo nu am vazut niciodata vreun hingher sa vina macar la plaja sau la schi pe munte, darmite la prins potai”.

Eu de cand sunt in Piatra Neamt n-am vazut nicio masina muscata de cur, nici vreun hingher la plaja pe Pietricica. Dar acuma, na poate asteapta sa iasa soarele, ca de doua zile tot ninge, de pana si matzele se codesc sa iasa din casa. Negresa si-a luat inima in dinti si a sarit un pic afara, dar s-a intors inapoi repede

Sus pe scara, langa horn, niciun motan nu mai asteapta Negresa s-a intors rapid la masa Iar dupa masa a citit cu atentie Monitorul de Neamt ca sa afle despre ispravile cainilor

Tags: , , , , ,

One Response to “Cainii care musca masinile de cur” Subscribe

  1. Radu Vasile 13/02/2010 at 21:41 #

    Eu zic sa ii propunem lu Econinja sa se mute acolo (daca nu o fi deja) ca pare un rai ca pentru el, un loc intins, fara ingradiri, unde animalele alearga in voie si traiesc ca in mediul natural.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.