Cum scăpăm de maidanezi, fără ipocrizie

Proiectul Primăriei Capitalei, făcut pe genunchi, promite să fie la fel de eficient pentru gestionarea maidanezilor precum frecarea unui câine de piciorul stăpânului, în lipsa unei cățele veritabile.

maidanezi2

Existența maidanezilor pe străzile României are o singură cauză: lipsa de oo a oamenilor. Iubim animalele, dar nu ne asumăm tranșant o anumită decizie pentru soarta lor, nu vrem să fie omorâți, deși am vrea să dispară de pe străzi, dar preferăm să nu știm cum anume dispar ei din spațiul public și nici nu facem ceva concret pentru asta. La ipocrita indecizie a cetățenilor se aliniază politicienii (primari sau parlamentari). Unul n-a fost în stare în ultimii 20 de ani să-și asume o decizie și să meargă cu ea până la capăt. Și nu e ca și când ar trebui să inventăm apa caldă, putem oricând să copiem ce au făcut alții în domeniul gestionării animalelor de companie. Legea făcută de parlamentarii din precedentul legislativ – în care se spunea „clar” că primăriile pot să țină câinii în adăposturi, să-i sterilizeze sau să-i omoare – vorbește clar doar despre lipsa de discernământ a românilor. Legea a și fost declarată neconstituțională, de CCR, din cauza acestui articol prostesc din categoria să facem să fie bine ca să nu fie rău și să mulțumim pe toată lumea, chiar dacă nu rezolvăm de fapt nimic.

Cam așa se arată a fi și acest pretins proiect cu care e ieșit în față zilele astea Primăria Capitalei. E de fapt o adunătură de chestii scrise pe genunchi, modificări la o hotărâre de consiliu mai veche, ce nu fac decât să stârnească niște confuzii, nicidecum să prevadă măsuri concrete de rezolvare a situației.

Au sărit imediat, cum deja ne-am obișnuit, toate babele isterice de la așa zise asociații de protecția animalelor, care au făcut mai mult deservicii animalelor în ultimii 20 de ani. În plus, de data asta au sărit și proprietarii de câini, nemulțumiți să primăria are de gând să-i oblige să-și sterilizeze prietenii. Adică, vai, cum să mă oblige pe mine primăria să-mi lipsesc animalul de o plăcere? Inadmisibil!

Ce ar trebui făcut

În teorie lucrurile ar putea fi foarte simple, dacă primăriile și parlamentarii ar fi ținut cont măcar o dată în deceniile astea de bâjbâială, de părerile fundamentate pe practică indelungată ale unor organizații serioase. Pentru reducerea reală a numărului animalelor de pe străzi este nevoie de:

înființarea unui registru național al animalelor astfel încât să se poată controla mișcarea acestora – când se găsește un câine abandonat pe stradă să se poată afla ușor al cui e și de unde vine;

sterilizarea tuturor câinilor, indiferent dacă au stăpân sau nu, cu excepția celor destinați pentru montă. Cine nu vrea să-și sterilizeze animalul poate plăti o taxă pentru „plăcerea” ulterioară a acestuia de a face sex fără prezervativ cu o maidaneză care va da comunității mai mulți metiși nedoriți de nimeni;

amenzi usturătoare pentru cei care încalcă primele două măsuri.

E important ca aceste măsuri să fie naționale, pentru că maidanezul nu știe unde e granița unui județ, de aceea e utilă o lege în locul deciziilor locale, dar până la urmă nu-i ține nimeni nici pe primarii să colaboreze, că de aia au atâtea structuri asociative.

Ce propune Primăria Capitalei

Proiectul are câteva chestii bune, dar tratate superficial, în clasic stil românesc, plus alte câteva puncte contradictorii:

– sunt obligați să-și declare câinii în registrul național toți proprietarii cu excepția celor care au câini de vânătoare și cei din structurile Ministerului de Interne. De ce sunt scutiți câinii de vânătoare? Ei nu sunt tot câini? Hai că ăia din MI au oricum un  circuit aparte și sunt trecuți pe inventar, dar ăia de vânătoare …?

– stăpânii de câini sunt obligați să-și sterilizeze animalele – cu aceleași excepții – câinii de vânătoare și cei de la MI. Nu se spune ce se întâmplă dacă nu se supun, cine îi obligă, și nu e prevăzută o sumă pentru aceia care nu vor totuși să-și sterilizeze animalele. Va fi încă o hotărâre locală care se va aplica puțin spre deloc ca și multe altele, iar primăria nu va da amenzi pe motiv că lumea e săracă și nu ne mai alege pentru încă un mandat.

– proiectul îi sancționează pe posesorii de animale care le abandonează pe stradă, deși nu spune cu cât și cum îi prinde, dar pe de altă parte aceeași hotărâre a primăriei spune că serviciul de profil al municipalității prinde câinii din oraș, îi sterilizează și returnează în comunitate, adică tot pe străzi.

– proiectul prevede o taxă destul de piperată pentru adopție din adăposturile primăriei – 170 de lei, bani care să zicem că acoperă sterilizarea și vaccinarea câinelui adoptat – dar dacă vrei să-ți adopți câinele din fața blocului și te duci cu el la primărie ca să ți-l sterilizeze și vaccineze nu te costă nimic. Ei spun că taxa aia de 170 de lei descurajează abandonul pe străzi, dar scutesc de taxă exact ONG-urile. Or, se știe, până acum au fost destule cazuri de așa zise organizații de protecție a animalelor care „adoptau” câinii de la primărie și le dădeau drumul pe străzi. Prea puține și-au luat rolul în serios, și au propriile adăposturi, pe care le întrețin cu eforturi uriașe (vezi cazul adăpostului Glina, unde au fost făcute și fotografiile din această postare).

– atât proiectul primăriei cât și legea care se tot dezbate în Parlament din 2007 încoace prevede că maidanezii vor fi prinși, sterilizați și ținuți 30 de zile în adăposturile primăriei, după care sunt returnați pe străzi, dacă nu-i vrea nimeni. Asta face ca procesul de sterilizare să înainteze în ritm de melc, în timp ce câinii rămași liberi pe străzi și cu ovarele intacte vor continua să se reproducă, până „le vine rândul” la sterilizare și cazare 30 de zile în adăposturile primăriei.

Kuki Bărbuceanu, coordonator de programe la Fundația Vier Pfoten, explică printr-un calcul simplu situația:

– dacă primăria are o capacitate de cazare pentru 300 de câini la baza din Pallady, și e obligată să-i țină acolo 30 de zile, ea nu poate să sterilizeze mai mult de 300 x 12 = 3600 de câini într-un an. Restul de peste 20.000 de câini care sunt în oraș în timpul ăsta continuă să se înmulțească. Dacă 10.000 dintre ei sunt femele, acestea fată de două ori într-un an, în medie câte patru pui la o fătare. Deci în anul în care primăria abia sterilizează 3.600, câinii din libertate fac 10.000 x 8 = 80.000 de câini.

– propunerea pe care noi am făcut-o de atâtea ori a fost să sterilizăm câinii, îi ținem doar o zi sub spraveghere și le dăm drumul. Dacă lucrăm timp de 250 de zile pe an câte o sută de câini pe zi în maxim un an-doi reușim să sterilizăm toată populația canină și scutim costuri de hrană, cazare, personal de îngrijire a adăpostului etc.

Bărbuceanu susține obligativitatea sterilizării tuturor câinilor, cu sau fără proprietar: 

Proiectul primăriei trebuia să oblige proprietarii de câini care nu au valoare chinologică să-i sterilizeze și să se introducă o taxă pentru câinii nesterilizați, plătită anual la consiliul local. La noi obligativitatea asta e cam dubioasă, în sensul că nu prevede și niște amenzi. În Belgia s-a dat recent o lege care obligă la sterilizarea tuturor pisicilor, sub amenințarea amenzilor care ajung și la 1000 de euro.

maidanezi

Esențial este, deci, să se facă acest registru național, care cel puțin în pivința animalelor cu stăpân ar exista într-o oarecare formă primitivă și acum, când toți veterinarii sunt obligați să raporteze lunar la Autoritatea Națională Sanitar Veterinară vaccinările antirabice făcute. Iar cățeii vaccinați au și un carnet de sănătate. Mai mult cei, cărora stăpânii le-au făcut pașaport au și cip de identificare, iar evidența cip-urilor implantate deja de ani de zile este – teoretic – ținută tot de ANSV.

Culmea e că majoritatea măsurilor despre care se tot vorbește și azi la modul viitorist sunt prevăzute deja în Legea 9/2008 – celebra Lege Marinescu – care a tot suferit modificări, derogări, amânări făcute de tot felul de neaveniți cu interese sau fără discernământ, cum spuneam, mai devreme, de teamă să nu-i supere ba pe iubitorii de animale, ba pe ceilalți.

Nu credeam că o să ajung să scriu asta vreodată, dar în chestiunea maidanezilor cred că n-ar mai trebui făcută nicio dezbatere publică, ci doar luat cu copy/paste (că tot ne pricepem la asta la nivel înalt) din legislația altor țări și aplicat indiferent ce ar cârcoti unii și alții cu privire la anumite obligații și amenzi. Pentru că trebuie să fim serioși, un animal implică responsabilitate și costă. Dacă îți iubești animalul îl duci la doctor, îi cumperi mâncare, petreci timp cu el, plătești pentru el dacă ții neapărat să aibă plăceri sexuale întâmplătoare.

Da, trebuie plătit, pentru că și sterilizarea masivă a maidanezilor, și adăpostirea lor ne costă pe toți până la urmă, și iubitori și neiubitori de animale. Iar ce tot facem noi de 20 de ani echivalează cu a strânge inundația cu cârpe, în loc să oprim robinetul care tot curge. Până acum câțiva ani, cât ținusem eu socoteala, ne costase vreo 15 milioane de euro afacerea maidanezilor. Iar asta se întâmplă pentru că suntem ipocriți și de multe ori snobi. Preferăm să plătim pentru a ne făli cu un câine de rasă, și-i disprețuim pe maidanezii care tot câini sunt și pentru care statul ne cheltuie banii fără să ne întrebe, pentru că pe noi ne interesează aparent doar dreptul de a se f… liber cățelul nostru cu pedigree.

Tags: , , , , ,

66 Responses to “Cum scăpăm de maidanezi, fără ipocrizie” Subscribe

  1. Marius 07/05/2013 at 11:13 #

    Foarte multi vor eutanasierea, care e doar o soutie de moment.

    De ce? pentru ca sunt foarte multi tampiti care isi abandoneaza animalele, pui sau adulti pe care nu ii mai vor.
    apoi sunt furiosi ca peste 2 -3 ani ii musca un maidanez de partea dorsala, poate chiar unul din puii pe care i-au lasat la tomberonul de la 10 strazi mai incolo.

    am un prieten care e medic veterinar. de cate ori ma duc la cabinet, are cate un catel/matza luat/a in grija1 acum vrea cateva saptamani avea o catelusa, un bichon parca, de 10 ani, aruncata de un dobitoc din masina intr-o intersectie.

    ar trebui sa se introduca amenzi si pentru abandon.

    • Andrei Geor(rr)ge 09/09/2013 at 01:11 #

      Moșule, ești catastrofal. Eutanasierea- soluție de moment ? Cumva ai în plan vreun film cu zombie câini ?

  2. Andrei Geor(rr)ge 09/09/2013 at 01:12 #

    Cum spuneam:
    1. câinele de vânătoare consumă mai mult decât câinele de bombardament. Pe când ăia de bombardament stau cuminți și umplu trotuarul de cernozioame organice- cel de vânătoare zburătăcește de colo-ncolo.
    2. Putem să castrăm și Vier Photen ?

  3. Yelenna 11/09/2013 at 07:04 #

    Gata, acum avem lege, astept cu interes sa se rezolve problema cainilor de pe strazi. Ma tem ca va dura foarte mult insa.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Despre oameni şi animale din ei | Omul de piatra… - 03/06/2013

    […] Sursa foto: blogu’ lu Dollo. […]

Leave a Reply

Oldies but goldies

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Pur și simplu Norvegia

16

Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.