Maidanezii, o industrie de 15 milioane de euro. Pana acum

Cine vrea sa rezolve problema maidanezilor, daca poate cheltui anual pentru ei cel putin un milion de euro de la buget?

Inca un politician s-a trezit că vrea să rezolve problema maidanezilor. Prefectul Capitalei, Mihai Atanasoaie, a fluturat ieri in fata natiunii aceleasi vesnice masuri pe care le auzim de 20 de ani: strangerea de pe strazi, sterilizarea, adoptia si, tineti-va bine, eutanasierea, tovarasi! Da, ati citit bine, prefectul s-a decis, s-a mobilizat, a facut si propuneri la Parlament (cica) si asteapta cuminte deliberarea legislativului, ca sa puna juvatul pe gatul patrupedelor. Nu stiu ce o fi in capul domnului prefect, altfel om in scaunul lui, dar de gluma asta cu maidanezii nu mai rad nici ei, cainii, si nu se mai scandalizeaza nici macar ONG-urile de profil din Romania, darmite batrana sex simbol Brigitte Bardot. Dat fiind ca numai maidanezii din Bucuresti au mancat de la buget cel putin 15 milioane de euro pana acum, palida incercare a prefectului s-a putea inscrie doar la categoria “imagine nereusita”.

UPDATE: Tocmai l-am privit pe prefect la  B1TV, la Nasul. Nu mai zice asa ferm de eutanasie, cum era la pranz, dar nici reactiile telespectatorilor nu sunt pe masura asteptarilor. Nasul e dezamagit ca a primit doar 200 de sms-uri, desi se astepta sa tabere pe ei iubitorii de animale. Cum spuneam, cred ca la un moment dat si maidanezii o sa se plictiseasca de noi si vor pleca in lume.


Pentru cine n-a compatimit cu noi in ultimii 20 de ani, e necesara o sumara cronologie:

1990 – Bucurestiul mosteneste mii de caini ramasi pe strazi de la demolarile comandate de Ceausescu. Democratia se instaureaza si la Ecarisaj

1996 – Viorel Lis pune pentru prima data problema strangerii lor de pe strazi si, eventual, eutanasierea, dar e coplesit rapid de vizita fostului sex-simbol Brigitte Bardot si se angajeaza sa protejeze cainii in adaposturi speciale. Lucrurile raman cum s-a stabilit. In perioada respectiva incepe sa se remarce doctorul Liviu Harbuz, care conducea Ecarisajul.

2000 – Proaspat ales primar, Basescu ameninta si el cu eutanasierea. Brigitte vine din nou la Bucuresti, dar Basescu nu se lasa. Harbuz are mana libera si transforma Ecarisajul in Administratia pentru Supravegherea Animalelor (ASA). “Supravegherea” e insa doar o vorba romaneasca…

2001-2002 – Se deruleaza programul de strangere si eutanasiere a cainilor. Au fost stransi 90.000 de maidanezi, din care doar 6.500 adoptati. Restul, transformati in faina proteica la Protan. Apar barfe ca de fapt primaria ar fi facut afaceri cu pieile de caini, dar nimeni nu dovedeste. Pretul operatiunii: un milion de euro. La carma ASA vine finul doctorului Harbuz, veterinarul Razvan Taru. Dupa o neintelegere cu Basescu, Harbuz trece la PSD si devine ulterior seful Directiei Sanitar Veterinare, apoi secretar de stat in Ministerul Agriculturii.

2003 – Premierul Adrian Nastase ii strica vanatoarea lui Basescu, sistand programul de eutanasiere a cainilor fara stapan. ASA se sparge in sase, pe sectoare, cu bugete separate, sedii, personal, cheltuieli, dar strangerea cainilor inceteaza in fapt.

2004-2010 –  ASA a revenit in subordinea municipalitatii si a inceput sa primeasca anual bugete de cel putin un milion de euro, desi cainii n-au mai fost nici eutanasiati, nici adoptati.

Moartea japonezului Hori

Momentele emotionante din istoria maidanezilor bucuresteni nu s-au rezumat numai la vizitele Brigittei la Bucuresti. Coltii lor au cunoscut si oase de alte nationalitati. In ianuarie 2006 japonezul Hajime Hori, fost presedinte al unei mari corporatii nipone si omul care a pus pe picioare fabrica de rulmenti din Alexandria, a sfarsit in fata blocului, muscat de un caine. Coltii i-au sectionat o artera vitala si omul si-a dat duhul intr-o zona selecta a Bucurestilor, la cativa pasi de sediul Guvernului Romaniei. Vecinii s-au invartit si lamentat in jurul lui, in asteptarea salvarii. Un simplu garou l-ar fi salvat, a declarat tardiv seful IML.

Vinovatul Boschito eliberat din lipsa de probe

S-au facut promisiuni, declaratii, amenintari, primarul Videanu a mai alocat niste bani ASA si lucrurile au reintrat in normal. O vreme n-a mai murit nimeni, nici oameni, nici caini. Ba, maidanezul Boschito, devenit celebru in urma incidentului romano-japonez, a fost eliberat din lipsa de probe cateva luni mai tarziu. Stirea de agentie a sunat, insa, foarte profesionist: “Luni, 08 Mai 2006/ Cei 12 maidanezi suspectati de uciderea cetateanului japonez – eliberati/ Administratia pentru Supravegherea Animalelor (ASA) i-a eliberat, sambata, pe cei 12 maidanezi suspectati de uciderea cetateanului japonez, animalele fiind incredintate unei asociatii din Suceava, se arata intr-un comunicat al asociatiilor „Brunopet” si „Cutu, cutu”. Potrivit comunicatului, principalul suspect de uciderea cetateanului japonez, cainele Boschito, a fost eliberat sambata, la ora 9.00, acesta „fiind declarat oficial nevinovat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti…”. Avocata lui Boschito a fost celebra Paula Iacob.

5,6 milioane de lei, bugetul pe 2010

Dincolo de personajele si intamplarile demne de un roman care nu se va scrie niciodata in Romania, maidanezii bucuresteni sunt niste vaci sacre pentru “factorii implicati”. Numai bugetele ASA, din 1996 incoace s-au invartit in jurul mediei de un milion de dolari/euro pe an, cu plusuri sau minusuri in functie de evenimente. In 2009, de exemplu, ASA a primit 3 milioane de lei, iar in 2010 va primi 5,6 milioane de lei noi din bugetul Primariei Capitalei (conform bugetului afisat pe site-ul www.pmb.ro), deci ceva mai mult decat milionul de euro obisnuit. Banii se duc mereu pe aceleasi justificari: hrana, medicamente, salarii, adaposturi. Multi ani primaria a platit lunar aproape 20.000 de euro chirie pentru adapostul de la Chiajna, care apartinea primarului respectivei comune. Era doar un fost CAP dezafectat. In aceeasi perioada doctorul Harbuz a privatizat si dotat clinia veterinara de la Ilioara, dupa ultima moda. Municipalitatea se chinuie de trei ani sa construiasca un nou adapost la Mihailesti, care pare si azi ca nu e gata si tot inghite bani pentru amenajari, desi Videanu il dadea ca finalizat la terminarea mandatului sau.

Cainii prinsi si tinuti o perioada in adaposturile primariei exista teoretic in niste registre greu de verificat ale ASA. Practic pe strazi au existat intotdeauna catele sterilizate si dotate cu cercel in ureche, dar care continua sa nasca generatii de catei. Nu e mai putin adevarat ca “iubitorii de animale” se rezuma ipocrit doar la aruncatul cu pietre in oricine propune o incercare de reglementare a situatiei. Adoptiile sunt putine si de forma. Cei mai multi caini adoptati ajung din nou pe strada, sub pretextul ca “ii tinem pe langa bloc, sunt ai comunitatii”. Asa a aparut cainele comunitar care musca, insa, extracomunitarii.

10.000 de victime merg anual la spitalul Colentina la vaccinari. Alti bani, tot de la buget, de data asta al sanatatii.

Ce fac deputatii?

Nu toti iubitorii de animale se inscriu in prima categorie. Exista persoane care au infiintat pe banii lor adaposturi de caini in afara orasului, unde se chinuie zilnic sa le asigure hrana. De cei de la Glina am scris si eu aici. Si ei ar vrea reglementarea situatiei cainilor, pentru ca daca e greu sa cresti un singur caine, va inchipuiti ce inseamna sa ai cateva sute pe cap?

In momentul asta, legal, lucrurile ar putea sta altfel. Legea 1/2008, supranumita Legea Marinescu (dupa initiator) stabilea ca primariile sunt obligate sa faca adaposturi, sa prinda cainii de pe strazi, sa intocmeasca o evidenta a celor cu stapan din curtile din jurul oraselor, sa stie exact cui ii incredinteaza un caine pentru ca atunci cand il gaseste iar pe strada sa-i amendeze stapanul. Pana acum nimeni n-a primit vreo amenda pentru asta, iar lucrurile baltesc. Legea avea nevoie de niste completari, care au trecut de Senat, dar sunt blocate la Camera Deputatilor. Mult asteptata Lege Marinescu 2 este pretextul sub care primariile se fac ca lucreaza, iar cainii se inmultesc.

Pretentiile exprimate ieri de prefectul Capitalei nu sunt aberatii, daca intr-adevar ar fi puse intr-o lege coerenta, care sa se si aplice. In fapt prefectul nici nu trebuia sa faca ceva, era de ajuns sa-si roage seful, pe Boc, sa-i roage pe colegii lui din Parlament sa voteze naibi legea aia care sta de ani de zile in asteptare. Atata vreme, insa, cat reglementarile cerute de prefect ameninta o afacere care s-a rodat in ultimele decenii – de medicamente, cabinete veterinare, hrana pentru animale, materiale pentru sterilizat si marcat etc –  demersul lui Atanasoaie nu va fi nimic, decat inca un covrig de fugit cu el in coada ca sa ne dam stapanii strazii.

Etichete: , , , , , , ,

13 comentarii la “Maidanezii, o industrie de 15 milioane de euro. Pana acum” Subscribe

  1. adrian 30/11/2010 at 08:20 #

    Domnule prefect,Va felicit pentru masurile luate contra violentei stradale canine.Va recomand sa infiintati o asociatie de aparare a oamenilor contra violentei stradale cu cel putin 100-1000 membrii alesi dintre cetateni.In felul acesta veti face fata celor care se opun masurilor de protejare a cetatenilor.Personal, eu  voi infiinta in orasul meu o asociatie pentru protectia oamenilor contra violentei stradale,umane si canine.E timpul sa actionam.Sustinem politicienii care doresc sa ia masuri pentru apararea oamenilor.Voi fi alaturi de dumneavoastra in efortul pentru siguranta oamenilor,prima atributie a oricarui primar sau politician.

  2. adrian 30/11/2010 at 08:23 #

    nu mai vrem sa fim terorizati de maidanezi si de''stapanii'acestora

Trackbacks/Pingbacks

  1. Căprioarele lui Oprescu | Dollo zice Bine - 28/01/2011

    […] financiare din spatele ei n-ar fi existat. Vă spuneam acum ceva timp că maidanezii sunt o afacere de 15 milioane de euro, și că propunerea de atunci a prefectului Capitalei va avea aceiași sorți de izbândă ca și […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.