Sa radem, sa ne veselim

A m primit azi niste glume pe email de la un vechi prieten. Ma gandesc ca, in situatia data (colegii de la EVZ stie…:D ) ar merge un zambet de necaz. Viata oricum trece.

***

Acum 2 zile am fost invitata la o petrecere numai cu femei si i-am promis sotului ca ma intorc la 12 noaptea… Orele treceau, noi ne simteam bine, sampania curgea, asa ca doar pe la 3 dimineata m-am indreptat spre casa, beata crita. Tocmai cand am ajuns la usa, ceasul cu cuc din holul casei a inceput sa cante de 3 ori. Dandu-mi seama ca sotul meu o sa se trezeasca si o sa-l auda, am mai facut eu cu-cu de inca 9 ori. Am fost tare mandra de ce idee geniala am avut – chiar fiind beata pulbere – ca sa evit un conflict in familie.
A doua zi dimineata, sotul meu m-a intrebat la ce ora am venit si cand i-am spus ca la 12, nu a parut foarte surprins. Dupa putin timp insa mi-a spus ca trebuie sa ne cumparam un nou ceas cu cuc. L-am intrebat de ce.
– Pai, asta noapte cucul a cantat de 3 ori, apoi a zis „futu-i!”, a mai cantat de 4 ori, si-a dres vocea, a mai cantat de 3 ori, s-a hlizit, a mai cantat de 2 ori dupa care a ragait…

***

si cum si-ar dori barbatii sa fie felicitati cand „raman gravizi” 🙂

Ce felicitari asteapta viitorii tatici

Etichete:

5 comentarii la “Sa radem, sa ne veselim” Subscribe

  1. cris 14/02/2010 at 02:53 #

    mda, asta-i soarta …

    si e nedreapta si in alta ordine de idei, ca si eu am "belly" si culmea ca tot EA e felicitata ca gateste bine, ca ne tine in forma samd.!

    semnez: claudiu

  2. Gilbert 14/02/2010 at 14:50 #

    Boroboaţa ta poate intra în categoria bancuri bune. Am râs cu lacrimi (pe cuvânt de pionier), de nu mă mai puteam opri. 🙂

    E bine că Gabi e băiat bun şi are şi simţul umorului. Altele, în locul tău, aveau toate şansele să ajungă la "ştirile de la ora 5"… 😉

    • Dollo 15/02/2010 at 01:48 #

      @cris – zise Cristina din scaunul ei ergonomic 🙂

      @gilbert – hei, e vorba de o gluma, noi nu avem ceas cu cuc :)) Si, apropos, chiar nu era aprobat comentariu.

      @andreea – sa mai zica cineva ca barbatii nu lupta pentru egalitatea de sanse 😉

  3. Andreea 14/02/2010 at 17:27 #

    Pe prima o stiam, dar asta cu poza cu tot e ceva de groaza :)))))

  4. Gilbert 15/02/2010 at 18:53 #

    Aha! E bine de ştiut! Deci, dacă n-aveţi, înseamnă că merge de-un cadou cu cuc 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor