Iubita prietenului meu

Doua pereAveti prieteni? Adica oamenii aia pe care-i poti suna oricand, le poti cere orice, poti sa uiti cand e ziua lor, poti sa fii mitocan cu ei, si totusi ei sa stie ca n-ai vrut, ca n-ai facut-o cu intentie, sa te ierte, sa te iubeasca si sa continue sa-ti fie alaturi indiferent ce? Eu am. Unul singur. Pentru ca sunt o persoana dificila si suspicioasa, mi-a fost intotdeauna greu sa-mi fac prieteni. Nu si cu Prietenul meu. Stiu, se spune ca intre un barbat si o femeie nu poate exista o prietenie dezinteresata. Si eu zic la fel. Tocmai de aceea exista exceptii, nu? E, adevarata provocare a unei astfel de prietenii, poate a oricarei prietenii, vine atunci cand Prietenul tau isi gaseste o iubita. Ce faci atunci?

Pai, prima data te bucuri. Nu? In sfarsit, omul e indragostit. Pe bune, nu e doar o simpla „iritatie” sexuala. Pe astea le-am traversat deja 😉

Vorbeste tot timpul de ea, numele ei apare, ca din intamplare, la tot pasul in discutie, Prietenul are un nimb stralucitor in jurul capului pe care pana atunci il folosea doar ca sa-l intoarca dupa toate pitzipoancele pe strada si sa exclame golaneste „pisii, ce buna esti!”. Totusi, continua sa fie Prietenul pe care-l stii, acelasi parolist, acelasi sprijin la nevoie, acelasi bautor de nadejde la chefuri, acelasi partener de distractie.

Indragosteala poate sa capete accente triste cand nu e impartasita. Cand obiectul admiratiei ii da flit, Prietenul devine obsesiv compulsiv. Iti vorbeste la nesfarsit despre Ea, despre cat e de rea, despre cum il respinge. Ii afli micile defecte ale individei cu titlu de prostii monumentale. Micile gafe al fetei iti sunt impartasite cu titlu de inventar la categoria „e cam proasta, dar eu tot o iubesc”. Il consolezi spunandu-i ca ea e o proasta ca nu stie sa-l aprecieze, ca nu-l merita, get a life and co. Mai ales ca episoadele up/down se succed mai rapid ca anotimpurile, ba chiar ca zilele, uneori.  Prietenul traverseaza perioada camasii de forta, a socurilor electrice  si a dusurilor reci.  N-o traiesti chiar in intregime alaturi de el, pentru ca ai si tu relatia ta, familia ta, grijile tale. Dar inregistrezi, macar cu ochiul periferic, ca omul sufera, chiar daca incearca sa mascheze ca-l doare sufletul ca dracu. Cand e cu tine bea ceva mai mult si butoneaza telefonul in cautare de sms-uri de cateva ori pe minut.  Dupa cateva luni ajungi la saturatie. Anticipezi ca buzele Prietenului se vor deschide numai ca sa-i rosteasca numele Ei si ca nimic din ceea ce-i impartasesti tu, prietena lui de ani de zile, nu mai ajunge in aceeasi camaruta a creierului unde ajungea pana acum, pentru ca toate etajele sunt deja ocupate. Incepi s-o antipatizezi un pic pe individa care ti-a furat Prietenul, mai ales ca e fitoasa si nu realizeaza ce baiat minunat se tine de curu ei. Totusi, decizi sa fii alaturi de Prieten, pentru ca Ea nu e prima care va pune la incercare. Ati trecut impreuna prin multe depresii amoroase, fie ale tale, fie ale lui. Si el a stiut sa te asculte atunci cand i te plangeai de nenorocitul care nu te aprecia.

Lucrurile se inrautatesc atunci cand Prietenul incepe sa devina selectiv cu activitatile comune de pana atunci, si te pune pe locul mantalei de vreme rea in caz ca Ea decide sa-l primeasca. Protestezi in gand, dar iti tii gura la gandul ca pana la urma e dreptul omului sa-si vada de viata si sa aleaga ceea ce-l face fericit. Fericirea lui e si fericirea ta. Situatia devine dramatica atunci cand Prietenul e neparolist – lucru nemaipomenit la el pana atunci – si te lasa cu curu in balta pentru ca Ea s-a razgandit. Incepi s-o urasti pe Ea, si parca incepi sa-l compatimesti pe Prieten, pentru ca vezi cum saracul e silit sa aleaga intre prieteni si iubita. N-ar trebui sa fie asa, dar Ea a setat asa lucrurile. Prietenul incearca sa se imparta intre voi, fara niciun castigator aparent. Discutiile devin tensionate, desi nu ai nimic de impartit cu Ea. Partile din Prieten pe care le disputati sunt diferite, si ar ajunge pentru amandoua. Totusi omul nu se poate divide, asa ca decide sa ramana cu Ea.

Abia acum prietenia e pusa la incercare. Daca ii esti prieten adevarat, te supui noilor reguli. Nu mai poti pune niciodata baza pe Prieten, si parca astepti sa-i treaca. Desi realizezi ca niciodata nu a fost asa, cu o alta femeie, deci pesemne ca Ea e aceea cu care ar vrea sa ramana. Cu pretul prieteniei voastre? Cel mai probabil ca da.  Sau, cine stie, poate ca prietenia inseamna mai mult decat stiam noi pana acum.

Etichete: , ,

5 comentarii la “Iubita prietenului meu” Subscribe

  1. Oana B. 07/02/2010 at 03:54 #

    hmmm… rau de tine, dar mai rau de mine. eu nu am niciun Prieten.

  2. cnub 08/02/2010 at 22:04 #

    of of…

    • Dollo 08/02/2010 at 22:51 #

      mai, mai

  3. madalina 09/02/2010 at 05:42 #

    Da, cine stie? Poate ca prietenia trebuie cimentata in internate si pe front, si tot asa.

    Epica poza.

    • Dollo 09/02/2010 at 16:18 #

      stiu, la noi se cam fura cimentul la orice lucrare, deci nu tre sa avem pretentii 😀

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.