Iubita prietenului meu

Doua pereAveti prieteni? Adica oamenii aia pe care-i poti suna oricand, le poti cere orice, poti sa uiti cand e ziua lor, poti sa fii mitocan cu ei, si totusi ei sa stie ca n-ai vrut, ca n-ai facut-o cu intentie, sa te ierte, sa te iubeasca si sa continue sa-ti fie alaturi indiferent ce? Eu am. Unul singur. Pentru ca sunt o persoana dificila si suspicioasa, mi-a fost intotdeauna greu sa-mi fac prieteni. Nu si cu Prietenul meu. Stiu, se spune ca intre un barbat si o femeie nu poate exista o prietenie dezinteresata. Si eu zic la fel. Tocmai de aceea exista exceptii, nu? E, adevarata provocare a unei astfel de prietenii, poate a oricarei prietenii, vine atunci cand Prietenul tau isi gaseste o iubita. Ce faci atunci?

Pai, prima data te bucuri. Nu? In sfarsit, omul e indragostit. Pe bune, nu e doar o simpla „iritatie” sexuala. Pe astea le-am traversat deja 😉

Vorbeste tot timpul de ea, numele ei apare, ca din intamplare, la tot pasul in discutie, Prietenul are un nimb stralucitor in jurul capului pe care pana atunci il folosea doar ca sa-l intoarca dupa toate pitzipoancele pe strada si sa exclame golaneste „pisii, ce buna esti!”. Totusi, continua sa fie Prietenul pe care-l stii, acelasi parolist, acelasi sprijin la nevoie, acelasi bautor de nadejde la chefuri, acelasi partener de distractie.

Indragosteala poate sa capete accente triste cand nu e impartasita. Cand obiectul admiratiei ii da flit, Prietenul devine obsesiv compulsiv. Iti vorbeste la nesfarsit despre Ea, despre cat e de rea, despre cum il respinge. Ii afli micile defecte ale individei cu titlu de prostii monumentale. Micile gafe al fetei iti sunt impartasite cu titlu de inventar la categoria „e cam proasta, dar eu tot o iubesc”. Il consolezi spunandu-i ca ea e o proasta ca nu stie sa-l aprecieze, ca nu-l merita, get a life and co. Mai ales ca episoadele up/down se succed mai rapid ca anotimpurile, ba chiar ca zilele, uneori.  Prietenul traverseaza perioada camasii de forta, a socurilor electrice  si a dusurilor reci.  N-o traiesti chiar in intregime alaturi de el, pentru ca ai si tu relatia ta, familia ta, grijile tale. Dar inregistrezi, macar cu ochiul periferic, ca omul sufera, chiar daca incearca sa mascheze ca-l doare sufletul ca dracu. Cand e cu tine bea ceva mai mult si butoneaza telefonul in cautare de sms-uri de cateva ori pe minut.  Dupa cateva luni ajungi la saturatie. Anticipezi ca buzele Prietenului se vor deschide numai ca sa-i rosteasca numele Ei si ca nimic din ceea ce-i impartasesti tu, prietena lui de ani de zile, nu mai ajunge in aceeasi camaruta a creierului unde ajungea pana acum, pentru ca toate etajele sunt deja ocupate. Incepi s-o antipatizezi un pic pe individa care ti-a furat Prietenul, mai ales ca e fitoasa si nu realizeaza ce baiat minunat se tine de curu ei. Totusi, decizi sa fii alaturi de Prieten, pentru ca Ea nu e prima care va pune la incercare. Ati trecut impreuna prin multe depresii amoroase, fie ale tale, fie ale lui. Si el a stiut sa te asculte atunci cand i te plangeai de nenorocitul care nu te aprecia.

Lucrurile se inrautatesc atunci cand Prietenul incepe sa devina selectiv cu activitatile comune de pana atunci, si te pune pe locul mantalei de vreme rea in caz ca Ea decide sa-l primeasca. Protestezi in gand, dar iti tii gura la gandul ca pana la urma e dreptul omului sa-si vada de viata si sa aleaga ceea ce-l face fericit. Fericirea lui e si fericirea ta. Situatia devine dramatica atunci cand Prietenul e neparolist – lucru nemaipomenit la el pana atunci – si te lasa cu curu in balta pentru ca Ea s-a razgandit. Incepi s-o urasti pe Ea, si parca incepi sa-l compatimesti pe Prieten, pentru ca vezi cum saracul e silit sa aleaga intre prieteni si iubita. N-ar trebui sa fie asa, dar Ea a setat asa lucrurile. Prietenul incearca sa se imparta intre voi, fara niciun castigator aparent. Discutiile devin tensionate, desi nu ai nimic de impartit cu Ea. Partile din Prieten pe care le disputati sunt diferite, si ar ajunge pentru amandoua. Totusi omul nu se poate divide, asa ca decide sa ramana cu Ea.

Abia acum prietenia e pusa la incercare. Daca ii esti prieten adevarat, te supui noilor reguli. Nu mai poti pune niciodata baza pe Prieten, si parca astepti sa-i treaca. Desi realizezi ca niciodata nu a fost asa, cu o alta femeie, deci pesemne ca Ea e aceea cu care ar vrea sa ramana. Cu pretul prieteniei voastre? Cel mai probabil ca da.  Sau, cine stie, poate ca prietenia inseamna mai mult decat stiam noi pana acum.

Tags: , ,

5 Responses to “Iubita prietenului meu” Subscribe

  1. Oana B. 07/02/2010 at 03:54 #

    hmmm… rau de tine, dar mai rau de mine. eu nu am niciun Prieten.

  2. cnub 08/02/2010 at 22:04 #

    of of…

    • Dollo 08/02/2010 at 22:51 #

      mai, mai

  3. madalina 09/02/2010 at 05:42 #

    Da, cine stie? Poate ca prietenia trebuie cimentata in internate si pe front, si tot asa.

    Epica poza.

    • Dollo 09/02/2010 at 16:18 #

      stiu, la noi se cam fura cimentul la orice lucrare, deci nu tre sa avem pretentii 😀

Leave a Reply

Oldies but goldies

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii