A batut clopotul „diavolesc” aseara in Piata Constitutiei si multa lume s-a mai veselit : ) Multa lumea inauntru, dar destul de multi si pe la porti, unde s-au vandut bilete la negru chiar si la ora 21.00. Si in ciuda distantei pastrate samavolnic intre piata si melomani, AC/DC a rasunat mult si bine, pana dincolo de sediul Bibliotecii nationale la care lucreaza cu sarg guvernul.
Ultimul preț care a ucis povestea
Primul an de expat, realizări și perspective
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
Valea Loarei și foștii ei bogați
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
Anii și viața, după Annie Ernaux
Cu balonul în Normandia
Florin: Sunteți sigur că acceptă "a noastră"?😀
P...
Om bun: Pana la urma cel mai bun site pentru anunt este ai...
Florin: V-am scris serios.🙂 Cred că vă este frică de...
Ghinea: Draga dureroaso Dolly,
urmarindu-te m-a cuprins b...
Daniela VACARCIUC: In Anglia,unde merg eu și prietenele mele
La pis...
Florin: OK. Ați reușit cu blogul. Vă ofer 400 (patru su...
Florin: Uf. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. Credeam c...
Mad: 1.Unde e rețetă de fasole(pe blog).
2. ...
Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.
Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni
O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉
Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român
Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale
Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.
Multi si pe geamurile/ terasele cladirilor din jur… inclusiv la Casa Poporului…
Da, avem vocatie de privitori peste gard:)
Oricum, a fost super tare 🙂
da, până și pozarul de la mediafax s-a suit pe un bloc, în loc să stea laolaltă cu noi ăilalți 3 piese și să-i ia camera după, și să înjure că nu are cu ce să pozeze finalul care era mult mai… fotogenic decât începutul 🙂