E un film din 2006, cu Queen Latifah si Gerard Depardieu – printre altii – pe care eu abia aseara l-am vazut, la ProCinema. Daca mai aveti unde sa-l vedeti vi-l recomand cu toata inima. E o comedie usoara, dar cu mesaj serios. Si anume: sa nu astepti ca prostul sa ti se intampla ceva mare in viata, pentru ca acest ceva mare poate fi taman propria moarte.
Queen Latifah, a k a Georgia Byrd, era vanzatoare intr-un supermarket in New Orleans cand afla ca ar avea o boala rara care-i mai da doar cateva saptamani de trait. Decide, evident, sa-si exploreze pe viu toate visele pe care le tinuse pana atunci intr-un soi de album personal, denumit „Cartea posibilitatilor”. Asa ajunge sa-si transforme in euro toti banii ei si sa petreaca Craciunul si Revelionul la Karlo Vivary Karlovy Vary, in Europa. Acolo trece drept o mare bogatasa americana care arunca cu banii, dar de care personalul hotelului prinde drag, pentru ca femeia nu se da in laturi de la nimic: sarituri cu parasuta de pe un dig, snowboard, tratamente de relaxare si nu in ultimul rand degusta toate felurile de mancare preparate de celebrul Chef Didier (Gerard Depardieu), cu un apetit demn de un om cu pofta nebuna de viata.
In acelasi hotel da si peste senatorul ei de Louisiana, si peste patronul lantului de magazine la care ea fusese vanzatoare. Evident de aici povestea devine si mai interesanta, chiar daca ceva mai ireala decat restul. Oricum, e o comedie care-ti merge la suflet, si te tine, totusi, cu sufletul la gura pana in ultimul moment.
Iar daca invatati si ceva din ea, cu atat mai bine pentru voi 🙂
Nu sint experta in ceha, dar cred ca traducerea Karlovy inseamna ‘ale lui Carol’, ele, adica Vary (baile).
Suna tentanta oferta de job, dar nu are posibilitati de promovare in viitor, asa ca ma multumesc sa o fac doar pe baza de voluntariat si din simpatie. Mai apoi, eu sint din vechea garda, care nu vrea sa il accepte pe i din a, si pe sunt in loc de sint…
Si inca o data spun, nu caut cu luminarea greselile, sa nu ma intelegi gresit. Cum am tot spus-o, articolele tale deja fac parte din rutina mea zilnica (ia sa vedem ce mai zice Dollo), si chiar ma intristeaza o zi in care n-ai postat nimic…
He, he, pai voluntariat fac si eu aici, dar nadajduiesc intr-o promovare 🙂 Pana atunci scriu doar asa, pentru glorie, cum s-ar zice. Glorie pe care sunt dispusa s-o impart cu simpatizantii 🙂
si noua ne-a placut teribil filmul asta, si desi te exploateaza emotional un pic, te lasa dupa generic zambind si cu sufletul cumva… mai plin 🙂
Dollo, iar vin eu cu corectiile (dar crede-ma ca o fac cu prietenie, cu drag, cum s-ar spune – articolele tale sint cu ce incep ziua la lucru, si ma binedispun). E Karlovy Vary, nu Karlo Vivary (asa credeam si eu ca se scrie cind eram mica, pina am fost acolo si am vazut) 🙂
Nu vrei un second job de corector la Dollo News? 🙂 Asa vazusem si eu ca scrie in film, dar dupa o cautare pe taica goagal a iesit asta cu Karlo. Si am zis ca or fi fost americanii prosti, deh, e mai usor sa-i banuiesti pe ei decat pe goagal, nu? 🙂 Mai ales ca numele statiunii vine, cica, de la „emperor” Charles al nu stiu catelea…