Bridesmaids – umor de dame

Când ești „out of love”, faci haz de necaz. Și chiar îți iese ;)

Aseară m-am delectat cu o comedie neașteptat de bună, judecând după coperta deloc încurajatoare a filmului. Bridesmaids era pe toate autobuzele, în iunie, când am fost la Londra (am adus-o bine aici, nu? de când așteptam să mă dau și eu mare că am fost la Londra:P). Abia se lansase în cinematografe. Dar când vezi o adunătură de femei blazate, îmbrăcate în roz+o mireasă acră, nu-ți vine neapărat să te duci la filmul ăla. Le ai și tu pe ale tale, nu?

Ei bine, fetelor – și băieților – dacă n-ați văzut filmul, vă rog eu să-l vedeți. E foarte amuzant. Are niște personaje atât de bine construite, încât uneori e suficient să le vezi mutra, nu-ți mai trebuie poante ca să râzi. Nu e genul ăla siropos de comedie romantică, în care ea – femeie de carieră și de „succesuri” – rămâne cu el după ce trec prin încercări dramatice, iar dragostea, ca și binele, învinge înainte de genericul de final.

Deși, da, și ăsta are happy end. Dar până atunci, mamă ce de stereotipuri ironizează. Are niște scene de un umor nebun, nici nu știu pe care s-o aleg acum, dar îmi vine în minte aia în care după un prânz la un restaurant brazilian se duc la cel mai exclusivist și simandicos magazin de rochii de nuntă. Când erau înțolite mai bine, le vine la toate să dea afară ce au mâncat. Cufureală și vomă din aia necontrolabilă. Să vedeți fața vânzătoarei, care le trimitea la budă peste drum, ca să nu-i strice ei prețioasa budă, și fața disperată a celei mai „bărbate” domnișoare de onoare, care, pentru că n-a mai prins loc pe budă, și-a suit curul mare în chiuvetă. Asta după ce râgâise sănătos când au intrat în magazin. Neprețuite, vă spun.

Eu una am râs aseară de mi-am făcut vecinii invidioși 🙂

Ah, iar tipa asta din rolul principal – Kristen Wiig – e o actriță foarte bună. Și se pare că e și una dintre scenariste. Nu știu dacă am mai văzut-o pe undeva, dar merită toți banii. Demonstrează că atunci când ești „out of love” compensezi din plin cu simțul umorului. Ceea ce nu se poate spune despre multe femei 😉

Etichete: , ,

2 comentarii la “Bridesmaids – umor de dame” Subscribe

  1. blo 12/09/2011 at 22:08 #

    :)) dap, ai uitat de mireasa din mijlocul strazii :))

    • Dollo 13/09/2011 at 09:23 #

      O, da, chiar pe rochia aia făcută de renumitul designer francez… :))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.