Intalnire cu scantei intre Ponta si Basescu

Am fost si eu aseara, pentru prima data, la o intalnire a „blogosferei”, ocazionata de o promisa discutie pe teme diverse cu politicianul Victor Ponta. Chiar daca am zis ca nu ma intereseaza politica, nu poti sa ignori o astfel intalnire cu unul care striga „huo, hotilor” in Parlament, e seful unui mare partid din opozitie si mai e si exponentul generatiei care teoretic ar promite schimbarea la fata a Romaniei. Infierbantata si de recenta mea frustrare cu Orange, chestiune in care simt ca nu ma asista niciuna din institutiile statului de drept, am ajuns la intalnirea dintre Ponta si bloggeri cu asteptari mari si o cumplita sete cetateneasca de dreptate. Ma si vedeam cum il iau pe Ponta de rever, intrebandu-l „de ce, ma, Victore, nu faceti in parlamentul ala niste legi ca lumea, de ce nu intariti autoritatea statului, de ce nu colaborati ca sa scoateti tara din kkt?!”.

La intalnire, insa, lucrurile erau setate ca la un simpozion plicticos, facut ca sa se justifice cheltuirea unor bani pe o tema sterila. Niste domni stateau la prezidiu cu Ponta si cu Daciana (sotia lui) si discutau sagalnic despre posibilitatea ca Ponta sa-si faca sau nu blog. Schimbul de replici era moale, fara nerv, de parca eram la o intalnire cu pitzipoance de Dorobanti. Ponta intreba „voi ce ziceti, fetelor, sa-mi fac sau nu blog, credeti ca voi avea succes?”, iar bloggerii ii raspundeau „hai fata, fa-ti, fa-ti, ca abia asteptam sa citim picanterii din Parlament sau cum vii tu acasa si-o gasesti pe Daciana la cratita!”.

La un moment dat Ponta s-a desprins din dulcea inclestare de la prezidiu, ca sa dea o declaratie in direct pentru Realitatea (era si presa acolo, cacalau), pe tema legii pensiilor si a declaratiilor facute de Basescu in Parlament, cu o zi inainte.

Apoi s-a intors in nirvana de la prezidiu, unde da-i si lupta, iar, cu a fi sau a nu fi bloger. Ca orice om politic, Ponta s-a intrebat, la un moment dat, cum de nu e nimeni de acolo interesat de scandalul cu legea pensiilor, spunand ceva de genul „Mi se pare ciudat sa se bata pentru legea pensiilor un tip ca mine, de numai 38 de ani”. Poate pentru ca in sala erau oameni chiar mai tineri, care inca nu se gandesc la pensie, poate pentru ca pe blogerii lu peste, de la prezidiu (ei aveau microfoanele) nu-i intereseaza de fapt viata reala din tarisoara, nimeni nu s-a grabit sa fructifice retorica lui Ponta, asa ca discutia s-a intors la blogging. De la masa a plecat unul care-si zice „Chinezu” si a venit o domnisoara care-si zice „Raluxa”, si care i-a tinut lui Ponta o prelegere despre importanta „social media” pentru un politician. Unul care-si zice „Piticul” si care sustinea cu tupeu ca el nu stie cati vizitatori are pe blog, decat atunci cand ii pica blogul (pana si Ponta, care n-are blog, stie ca asta e abureala), s-a apucat sa-i faca un cont pe twitter lui Ponta, pe loc, informandu-l ca diseara cand ajunge acasa poate deja sa scrie acolo 140 de caractere.

Daciana, care are blog, ne-a zis si ea ca e dezamagita ca n-o viziteaza prea multa lume, motiv care-l retine inca, si pe barbatul ei sa-si faca blog. Adica decat sa fie inca un politician cu blog anost, Ponta prefera sa fie injurat de altii pe nedrept, cum cica ar fi facut Zoso intr-o postare la el pe blog. Si cam atat.

Intalnirea s-a terminat brusc, taman cand noi astia din sala, chemati ca aplaudacii, aveam senzatia ca abia atunci urmeaza sa punem mana pe microfon si sa aruncam cu intrebarile in invitat. Horea Badau, organizatorul intalnirii, ne-a anuntat ca nu mai e timp, si gata.

Ponta a fost asaltat apoi de ziaristii care l-au intrebat ce i-au zis blogerii. De parca ei n-ar fi fost in sala ca sa auda. Si Ponta ce credeti ca le-a raspuns? Ca ei, „old media” adica, ar trebui sa invete de la „new media” adica de la bloggeri, cum se face treaba, si ca se gandeste serios sa-si faca si el blog, unde sa scrie cum a fost prima lui intalnire cu Basescu, o intamplare senzationala pe care n-a vrut s-o dezvaluie aseara.

Am plecat dezamagita de lipsa de aplomb a marilor bloggeri de la prezidiu si mai ales de paralelismul alora de acolo cu viata reala. Oamenii astia parca traiesc intr-o punga. Cui ce-i pasa in Romania daca Ponta isi face sau nu blog? In afara de el si de staff-ul lui, preocupat de imaginea si propasirea politicianului, pe cine va mai interesa in tara asta acest aspect? Pe Nastase, pe Iliescu si pe alti ilustri oameni politici, ii ajuta blogurile doar ca sa-si faca imaginea, pe noi ca si cetateni nu ne incalzeste cu nimic.

Bloggerii isi fac un titlu de glorie din a sublinia paralelismul presei clasice cu lumea reala. Ei, bloggerii, isi aroga importanta acelora care demasca nedreptati, care scriu despre problemele oamenilor, alea care nu-si mai gasesc locul in ziare sau la TV, iar cand le vine la mana un politician, in loc sa-l scarmene si sa-l intrebe concret: ce faci, frate, in varful gramezii acolo, la Parlament, ca sa traim si noi mai bine? Ei ce fac? Il mangaie pe coada pe Ponta si-l sfatuiesc cum sa-si vanda mai bine imaginea. Pai pentru asta exista consilieri de imagine care iau bani.

Poate ca de asta si Ponta a zis la un moment dat, spre finalul intalnirii, ceva despre „tara in care meritam ceea ce ni se intampla”. O fi fost si el mirat ca a pierdut o ora la o intalnire la care i s-a spus fix doar ce voia sa auda. Badau a promis ca ne va mai organiza peste o luna o intalnire cu Ponta, in care noi astia nemultumitii sa-i rupem capul. Lui Ponta. In caz ca mai vrea sa vina… Dar daca-si face blog pana atunci, cine stie, poate vine doar ca sa ne umileasca cu traficul lui.

P.S. A, scuze pentru titlu, dar cum intreaga intalnire cu Ponta a fost o tzeapa, si postarea despre el trebuia sa aiba un titlu tzepar. Deci nu stiu cum a fost intalnirea dintre Ponta si Basescu, dar daca Ponta o sa-si faca blog, probabil ca vom afla 😀

Etichete: bloggeri, limbi, Victor Ponta