Intalnire cu scantei intre Ponta si Basescu

Daca vreti sa stiti cum s-a intalnit Ponta cu Base si cum s-au paruit, mergeti la o intalnire cu bloggerii din Romania. Si n-o sa aflati nimic

Am fost si eu aseara, pentru prima data, la o intalnire a „blogosferei”, ocazionata de o promisa discutie pe teme diverse cu politicianul Victor Ponta. Chiar daca am zis ca nu ma intereseaza politica, nu poti sa ignori o astfel intalnire cu unul care striga „huo, hotilor” in Parlament, e seful unui mare partid din opozitie si mai e si exponentul generatiei care teoretic ar promite schimbarea la fata a Romaniei. Infierbantata si de recenta mea frustrare cu Orange, chestiune in care simt ca nu ma asista niciuna din institutiile statului de drept, am ajuns la intalnirea dintre Ponta si bloggeri cu asteptari mari si o cumplita sete cetateneasca de dreptate. Ma si vedeam cum il iau pe Ponta de rever, intrebandu-l „de ce, ma, Victore, nu faceti in parlamentul ala niste legi ca lumea, de ce nu intariti autoritatea statului, de ce nu colaborati ca sa scoateti tara din kkt?!”.

La intalnire, insa, lucrurile erau setate ca la un simpozion plicticos, facut ca sa se justifice cheltuirea unor bani pe o tema sterila. Niste domni stateau la prezidiu cu Ponta si cu Daciana (sotia lui) si discutau sagalnic despre posibilitatea ca Ponta sa-si faca sau nu blog. Schimbul de replici era moale, fara nerv, de parca eram la o intalnire cu pitzipoance de Dorobanti. Ponta intreba „voi ce ziceti, fetelor, sa-mi fac sau nu blog, credeti ca voi avea succes?”, iar bloggerii ii raspundeau „hai fata, fa-ti, fa-ti, ca abia asteptam sa citim picanterii din Parlament sau cum vii tu acasa si-o gasesti pe Daciana la cratita!”.

La un moment dat Ponta s-a desprins din dulcea inclestare de la prezidiu, ca sa dea o declaratie in direct pentru Realitatea (era si presa acolo, cacalau), pe tema legii pensiilor si a declaratiilor facute de Basescu in Parlament, cu o zi inainte.

Apoi s-a intors in nirvana de la prezidiu, unde da-i si lupta, iar, cu a fi sau a nu fi bloger. Ca orice om politic, Ponta s-a intrebat, la un moment dat, cum de nu e nimeni de acolo interesat de scandalul cu legea pensiilor, spunand ceva de genul „Mi se pare ciudat sa se bata pentru legea pensiilor un tip ca mine, de numai 38 de ani”. Poate pentru ca in sala erau oameni chiar mai tineri, care inca nu se gandesc la pensie, poate pentru ca pe blogerii lu peste, de la prezidiu (ei aveau microfoanele) nu-i intereseaza de fapt viata reala din tarisoara, nimeni nu s-a grabit sa fructifice retorica lui Ponta, asa ca discutia s-a intors la blogging. De la masa a plecat unul care-si zice „Chinezu” si a venit o domnisoara care-si zice „Raluxa”, si care i-a tinut lui Ponta o prelegere despre importanta „social media” pentru un politician. Unul care-si zice „Piticul” si care sustinea cu tupeu ca el nu stie cati vizitatori are pe blog, decat atunci cand ii pica blogul (pana si Ponta, care n-are blog, stie ca asta e abureala), s-a apucat sa-i faca un cont pe twitter lui Ponta, pe loc, informandu-l ca diseara cand ajunge acasa poate deja sa scrie acolo 140 de caractere.

Daciana, care are blog, ne-a zis si ea ca e dezamagita ca n-o viziteaza prea multa lume, motiv care-l retine inca, si pe barbatul ei sa-si faca blog. Adica decat sa fie inca un politician cu blog anost, Ponta prefera sa fie injurat de altii pe nedrept, cum cica ar fi facut Zoso intr-o postare la el pe blog. Si cam atat.

Intalnirea s-a terminat brusc, taman cand noi astia din sala, chemati ca aplaudacii, aveam senzatia ca abia atunci urmeaza sa punem mana pe microfon si sa aruncam cu intrebarile in invitat. Horea Badau, organizatorul intalnirii, ne-a anuntat ca nu mai e timp, si gata.

Ponta a fost asaltat apoi de ziaristii care l-au intrebat ce i-au zis blogerii. De parca ei n-ar fi fost in sala ca sa auda. Si Ponta ce credeti ca le-a raspuns? Ca ei, „old media” adica, ar trebui sa invete de la „new media” adica de la bloggeri, cum se face treaba, si ca se gandeste serios sa-si faca si el blog, unde sa scrie cum a fost prima lui intalnire cu Basescu, o intamplare senzationala pe care n-a vrut s-o dezvaluie aseara.

Am plecat dezamagita de lipsa de aplomb a marilor bloggeri de la prezidiu si mai ales de paralelismul alora de acolo cu viata reala. Oamenii astia parca traiesc intr-o punga. Cui ce-i pasa in Romania daca Ponta isi face sau nu blog? In afara de el si de staff-ul lui, preocupat de imaginea si propasirea politicianului, pe cine va mai interesa in tara asta acest aspect? Pe Nastase, pe Iliescu si pe alti ilustri oameni politici, ii ajuta blogurile doar ca sa-si faca imaginea, pe noi ca si cetateni nu ne incalzeste cu nimic.

Bloggerii isi fac un titlu de glorie din a sublinia paralelismul presei clasice cu lumea reala. Ei, bloggerii, isi aroga importanta acelora care demasca nedreptati, care scriu despre problemele oamenilor, alea care nu-si mai gasesc locul in ziare sau la TV, iar cand le vine la mana un politician, in loc sa-l scarmene si sa-l intrebe concret: ce faci, frate, in varful gramezii acolo, la Parlament, ca sa traim si noi mai bine? Ei ce fac? Il mangaie pe coada pe Ponta si-l sfatuiesc cum sa-si vanda mai bine imaginea. Pai pentru asta exista consilieri de imagine care iau bani.

Poate ca de asta si Ponta a zis la un moment dat, spre finalul intalnirii, ceva despre „tara in care meritam ceea ce ni se intampla”. O fi fost si el mirat ca a pierdut o ora la o intalnire la care i s-a spus fix doar ce voia sa auda. Badau a promis ca ne va mai organiza peste o luna o intalnire cu Ponta, in care noi astia nemultumitii sa-i rupem capul. Lui Ponta. In caz ca mai vrea sa vina… Dar daca-si face blog pana atunci, cine stie, poate vine doar ca sa ne umileasca cu traficul lui.

P.S. A, scuze pentru titlu, dar cum intreaga intalnire cu Ponta a fost o tzeapa, si postarea despre el trebuia sa aiba un titlu tzepar. Deci nu stiu cum a fost intalnirea dintre Ponta si Basescu, dar daca Ponta o sa-si faca blog, probabil ca vom afla 😀

Etichete: , ,

2 comentarii la “Intalnire cu scantei intre Ponta si Basescu” Subscribe

  1. Adrian 23/09/2010 at 17:11 #

    Dollo, asta a fost tare "Ma si vedeam cum il iau pe Ponta de rever, intrebandu-l „de ce, ma, Victore, nu faceti in parlamentul ala niste legi ca lumea, de ce nu intariti autoritatea statului, de ce nu colaborati ca sa scoateti tara din kkt?!”."

    Am ras mult (adica lol):)))))

    • Dollo 23/09/2010 at 17:26 #

      🙂 Noroc ca m-au tinut aia in anonimat, fara microfon, ca altfel… revolutia iraniana de pe twitter ar fi fost mic copil pe langa ce i-as fi facut io lu Ponta… 😀

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.