Cunosc oameni care vand, intermediaza, consiliaza, modereaza, informeaza, dezinformeaza, administreaza, fotografiaza, filmeaza, editeaza, posteaza, manageriaza, si tot felul de alti „aza”, dar printre cunoscutii mei nu gasesc – desi ma strofoc de ceva vreme – pe cineva care produce efectiv ceva. Cu mainile, priceperea si sudoarea lui sa scoata ceva concret, palpabil si folositor omenirii. Altceva, deci, decat idei si vorbe. Un fel de surub, sa zicem, ca sa-l citez pe Basescu, pe vremea cand era primar si zicea ca majoritatea politicienilor de la noi nu sunt in stare, dupa un an de mandat, sa-i prezinte electoratului un surub pe care l-a facut el pentru popor (v-as da un link aici, dar din pacate nu-l am. Afirmatia e dintr-un interviu pe care mi l-a dat omul cand el era la primarie si eu la Curierul national).
Cand eram mica, la tara la mamaie, cunosteam multi oameni care produceau:
– mamaie crescuse gaini la CAP, ca pensionara isi cultiva gradina din care mancam toti (si ma punea mereu sa plivesc buruienile stand cu curu in sus, ca ea, si cu capul in jos. Mie nu-mi place pozitia asta, si stateam pe vine, lucru pe care mamaie il considera un semn de lene – „te faci ca muncesti asa!”, zicea ea),
– un frate al mamei lucra la fabrica de sarma din Buzau, si ca semn al meseriei lui grele imi arata mereu degetul lui aratator de la mana dreapta, ciuntit de un colac de sarma,
– un vecin al bunicii, nea Mihai, isi construise singur in spatele casei o instalatie de biogaz, si a devenit astfel o celebritate locala, pentru ca nu mai avea nevoie de butelii, si la el ardea mereu focul,
– un alt vecin, nea Ion, isi cultiva terenul cu tutun si ne chema si pe noi la claca la insirat frunze de tutun pe sfoara, la uscat,
– era si un vecin – betivul satului – care-si batea nevasta si copiii toata ziua, dar nu retin din ce traia…
– o verisoara terminase liceul si iesise mecanic de utilaje agricole.
La Bucuresti:
– o alta verisoara lucra la fabrica de paine Titan, si cand venea acasa la mama aducea mereu o franzela calda,
– un var lucra la 23 August, turnator, iar fratele lui era strungar.
Si cam aici se opresc cunostintele mele producatoare. Odata cu migratia spre oras, familia mea a saracit in producatori de bunuri. Mai ales copiii au aspirat la statutul de intelectuali. Sau macar de bagatori de seama prin vreun loc caldut, fara munca multa, dar cu salariu sigur. Asa ca:
– mama a lucrat cea mai mare parte din viata la un birou, arhivand niste hartii tehnice la Intreprinderea Optica Romana. Desi la baza avea scoala profesionala de viticultura de la Pietroasele. N-a facut niciodata vin decat acasa, in balcon, storcand strugurii in butoiul de varza,
– dupa 1989, verii mei care produceau in uzinele patriei au ramas someri. Nu pentru ca au vrut, ci pentru ca fabricile s-au „privatizat”, apoi inchis si vandut pe bucati, pentru ca doar terenul de sub ele era valoros. In locul fabricii de paine Titan e un cartier de blocuri, 23 August nu stiu daca mai produce ceva, verisoara mecanic de utilaje agricole sta acasa cu copiii de aproape 20 de ani. Varul turnator a ajuns sofer, si plimba toata ziua niste pliante cu minciuni pe care le editeaza o firma.
– un amic, inginer, s-a apucat in ultimii ani de „afaceri” mai soft, pentru ca altele nu mergeau. Face cursuri de calificare sau recalificare pentru diverse categorii de personal, majoritatea finantate european. Iar forma de organizare a „firmei” sale e asociatie nonprofit. Ca numai astea mai merg in Romania azi. Nu stie daca cursurile lui ajuta pe cineva, dar castiga si el o paine. Are doi fii, ambii emigrati.
– eu am terminat liceul cu o diploma de „prelucrator prin aschiere”. Puteam sa fiu strungar, frezor, rabotor. In 1988, cand am terminat liceul, fabrica la care am primit repartitia a zis merci ca cer negatie, ca tot n-aveau ce sa faca cu diploma mea. M-am angajat necalificat la un institut, care-i dadea mamei impresia ca lucrez si eu cu lumea buna. Dar eram de fapt tiparitor tipar plan, in subsolul institutului.
Intre timp am facut o facultate si am ajuns manuitor de cuvinte. Goale. De 16 ani nu fac decat sa plimb vorbele de la unii la altii, fara rezultate concrete. La fel ca mine sunt toate cunostintele mele mai apropiate sau relative. Am aproape 300 e „prieteni” pe Facebook (nu stiu cand i-am strans). Cei mai multi sunt din domeniul „comunicarii”, al „imaginii”, al „artelor”. Pe altii nici nu-i cunosc, nu stiu cu ce se ocupa, dar mi-au cerut „prietenia” pe criterii superficiale care ne caracterizeaza pe toti.
Intr-o vreme am cunoscut cativa care au incercat sa ma atraga intr-un soi de MLM (multi-level marketing) la Amway, unde toata lumea visa sa ajunga diamant, platina sau safir, daca reuseau sa fraiereasca destui care sa cumpere produsele alea. Tot niste vanzatori de iluzii, dar la nivel international.
Singurele mele contacte cu oameni care se chinuiau sa produca ceva, dupa 1989, au fost reportajele facute in tara, pe diverse teme, dar pe oamenii aia nu pot sa-i trec la cunoscuti, ci cel mult la personaje „vazute la tv”.
De curand am avut ocazia sa completez un soi de chestionar pentru un interviu, in care am fost intrebata „care este cea mai mare realizare a vietii tale, dar cel mai mare esec?” Si n-am stiut ce sa raspund. Dar m-am gandit sa ma uit in curtea altora. Si asa am ajuns sa ma intreb: daca nimeni din anturajul meu restrans sau largit nu produce bunuri materiale, exista doua explicatii posibile. Ori eu traiesc intr-o bula a parazitilor societatii, ori in tara asta se produce putin spre deloc, si atunci orice discutii pe marginea „relansarii economiei” sunt tot vorbe de „imagine” plimbate pe la televizor (si) de unii dintre cunoscutii mei din categoria „aza” de care va spuneam la inceput.
Voi ce ziceti, cunoasteti „oameni ai muncii” care se incadreaza in categoria „producatori de bunuri?
Dollo,i-ai uitat pe cei care lucreaza in finante si in consultanta, pe bani grei, dar fara sa produca nimic, doar invirt bani dintr-un cont in altul (stiu despre ce vorbesc, ca sint una dintre ei). Apoi mai vin consultantii ngo, care produc vorbe (scrise sau vorbite, nu conteaza), si e dificil de estimat impactul muncii lor asupra noastra, ca societate.
Chiar e tare challenge-ul asta, m-a facut sa ma gindesc care e ratia de 'producatori' in familia si intre cunostintele mele (drept ca mare parte nu mai sint in Romania). Avem asa: finantist (eu), in familie: inginer constructor, profesor, medic, muzeolog-arheolog, jurist. Intre prieteni: consultanti, finantisti, ngo-isti, marketing manager, statistician, profi universitari si pre-universitari, arhitecti, functionari la primarie, cintareata de jazz, medici, agent de securitate, operator call center, traducator, magistrat. Wtf???
Am gasit! Un inginer energetician (firma chiar produce energie, dar n-au cui s-o vinda, din cauza crizei) cu sotie care lucreaza intr-o mica fabrica de mobila, si citiva IT-sti care produc coduri carora totusi li se poate atasa o valoare pecuniara.
O fi avut si Basescu ceva dreptate la faza cu 'nu ne trebuie absolventi de facultate, avem nevoie de lacatusi'? Sau poate imaginea noastra e implicit afectata de faptul ca ne invirtim in niste cercuri care se autoselecteaza (am facut facultate, deci implicit e mai probabil sa ne invirtim intre -era sa zic intelectuali, dar sa nu exageram- absolventi de facultate)
Cunosc cativa agricultori, o mana de tamplari si o groaza de softisti si cateva firme care fac productie, dar cu material brut de import. Softul merita inclus la productie, pentru ca se exporta.
Este irelevant ce fac elevii si studentii de acum. Economia Romaniei a fost "plundered" dupa 1990. Statul NU a incercat sa protejeze (da, protectionism, e foarte practic si cine zice invers este ipocrit) industria, preferand sa o lichideze, sa aiba bani baietii destepti, in timp ce agricultura a produs mai mult haos ca hrana. Romania a fost cucerita, pur si simplu, dar fara soldati si tancuri.
Nu se mai produce nimic pentru ca nu exista unde sa se produca. Economia functioneaza (sau nu…) prin servicii si consum, asa ca foarte multa lume lucreaza in domeniul servicii. E un fenomen care a avut loc si in SUA, dupa "revolutia" de offshoring. Datorita acestei dizolvari a economiei, SUA probabil ca se va destructura, la fel cum a patit imperiul rus dupa 1990.
Schema a fost simpla si romanii "antreprenori" au priceput rapid. Te duci la o companie internationala si te angajezi ca reprezentant in Romania. Importi.
Ce inseamna economie bazata pe "servicii"? Inseamna ca suntem servitori. Ar trebui sa fie evident; avem stapani. Sindicatele sunt de cacat. Mai aud uneori de o greva la nu stiu ce fabrica, unde 2000-4000 de oameni au incetat sa lucreze. Pai astea-s numere serioase? Producem foarte putin, exportam si mai putin, motiv pentru care o prabusire foarte urata este inevitabila, fiind amanata doar de imprumuturi de la bancile internationale.
Deci nu esti in bula parazitiilor, ci in cea a servitorilor. Se numeste Neofeudalism.
Da, sistemul educational s-a decuplat de economie, motiv pentru care e plina tara de someri cu licente, masterate sau doctorate. Cu cat te specializezi mai mult, cu atat vei fi "mai" supracalificat, deci inutil in economie. Asa ca instutiile educationale sunt doar fabrici de someri, in mare parte, desi pentru studenti are mai mult rol de rite of passage.
Ironia este ca dupa ce explodeaza pretul la petrol, datorita decerelarii productiei mondiale, vom avea nevoie de muncitori pentru a reface economia locala si nationala, dar toti aia care stiu ce trebuie facut vor fi pensionati si satui de munca. Pentru o ilustratie mai buna recomand seria de film-artistic-documentar-comedie: The History of the World Backwards ( http://isohunt.com/download/131207749/the+history… )
Ai mei, mutati din Bucuresti la sat, de vreo 2 ani, isi produc legumele, fructele,vinul, tuica, zacusca, etc. Mai stiu un nene pe Valea Trotusului care produce mobila, in atelierul din curtea sa. Am cumparat si eu de la el diverse acum vreo 6 ani si inca sunt vii.Numai ca nu relansezi economia cu o rosie si o usa din fag. Mai degraba cu niste ardei capia pusi bine la congelator:))
Agricultura de Weekend. Just do it 😉
(eu am o mica livada de ciresi in care tot plantez diverse alte chestii interesante, precum aluni si salata)
Xanaxdu – Aha, dai din casa finantistilor 🙂 Da, Basescu a vorbit de multe ori cu dreptate, insa n-a facut mare lucru ca sa si indrepte lucrurile pe care le semnala. Si daca de noi nu tine prea mult, de el tine cel mai mult.
Dumnezero – Cateodata am senzatia ca nici macar servitori nu suntem – avand in minte demnitatea servitorilor britanici – ci mai degraba sclavi. Si imi amintesc anii 90 cand pe toate caile ni se spune ca nu avem servicii, sa ne dezvoltam sectorul serviciilor. Na, ca le-am dezvoltat! Misto livada de care zici, dar ca sa fie de week- end ar trebui sa fie macar la o distanta decenta fata de Bucuresti. Altfel, cum spuneam si cu alta ocazie, eu m-as muta si maine la tara, dar nu stiu daca pot sa fac fata singura…
Livia – Da, si eu cunosteam un nene care mi-a facut niste dulapuri in casa. Intre timp s-a ajuns si a devenit manager 😀 Daca ardeii aia de la congelator sunt copti, cu putin ulei si otet sunt tot ce ne trebuie 🙂
Dollo, inca se produc lucruri in Romania, doar ca le produc masinile (aka robotii de diferite dimensiuni), nu oamenii. De asta ajungem sa cunostem zeci de agenti de vanzari, directori de marketing, etc.
Pirelli, Dacia, Alro, Nokia – astea sunt numai cateva din frimele mari care produc ceva.
Cred ca ne invartim noi printre oameni care nu produc, datorita joburilor pe care le avem.
Si ca sa-ti dau si exemple personale – tata a fost instalator, acum e agricultor (vinde legume 10 luni pe an); mama e strungar intr-o firma ce produce motoare pentru masini. Printre prieteni am doar oameni care produc idei, planuri de comunicare, scheme de marketing, proiecte de case, softuri, poze, filme… 🙂
Monica, ti-as fi recunoscut optimismul incurabil si daca nu te-ai fi semnat 🙂
Daca tot s-a adus aici vorba de "produs" ceva, intreb si eu ca prostu: parlamentarii nostri (mai) produc ceva?… Ma refer la chestii palpabile si functionale, precum a facut Urban legea aia 161…
Nu-i mai produc nici macar lui Boc palpitatii, pentru ca nu le iese nici o rasturnare de guvern prin motiune de cenzura. nada, de nada 🙂
Era sa uit de urmatoarea revelatie:
producem gunoi
mult; pacat ca nu e valoros
Corect!
da, si eu am ajuns aici dand pe google cuvintele „produs ceva” :))
cred ca totul incepe de la mancare (avem nevoie sa mancam) ca pana la urma un acoperis deasupra capului s-ar putea sa ne permitem majoritatea in curand daca va mai pica mult piata imobiliara….
iar de obiecte nu ducem lipsa: tot ce au facut parintii mei dupa revolutie a fost sa cumpere si iar sa cumpere si iar sa cumpere diversele obiecte care apareau in magazine. Ca doar de aia au mers asa bine supermarketurile: ca oamenii care erau de varsta noastra pe vremea lui Ceausescu au gasit irezistibile toate lucrurile alea (seturi de farfurii, prosoape, perdele, perini, oale, suporturi de periute de dinti si de hartie igienica, decoratiuni de paste, termosuri de inox, seturi de undite, seturi pt gratare, cosuri pt picnicuri complet utilate, seturi de unelte, solnite, polonice,combine muzicale fara (si pe urma cu) mp3 tigai de teflon, tavi pt cozonaci si toate cele pe care le gasiti in supermarketuri la raioanele cu non-food). Ca doar nu puteau sa nu cumpere niste lucruri atat de grozave cum ei nu mai vazusera in viata lor. Si nici nu puteau sa se lase mai prejos decat vecinii de bloc. Si astea se adauga la cele cumparate pe vremea lui Ceausescu cand reusai sa dai peste vreo ocazie nesperata de a putea cumpara un ibric mai frumos colorat sau un prosop de baie roz sustras din fabrica de la lotul pt export.
Asa ca obiecte sunt destule: sunt situri pe internet unde oamenii ofera obiecte (de care vor sa se scape) gratuit.
Am avut nevoie de o saltea de burete si am ajuns sa o primesc de pe un site de la cineva. Gratis si aproape noua. Persoana avea inghesuite in beci o groaza de lucruri (oale, farfurii si nu mai stiu ce ca doar astea mi-au ramas in minte – am vrut sa ii fac legatura cu o prietena cu copii mici care tot reusea sa sparga farfuriile si mereu ramanea fara).
Toate fusesera ale mamei care decedase de un an.
Nu vreau sa sune groaznic dar: cati pensionari are romania? Deci cate obiecte vor ajunge sa fie inghesuite in beciuri si apoi dupa ceva ani se va cauta sa se scape de ele (ca totusi e pacat sa le arunci la gunoi)?
Si case fara locatari?
Suna ingrozitor dar nu stiu cum sa o zic altfel.
Deci avem nevoie sa producem consumabile. Mancare si alte chestii care se consuma.
Si mai cumparam de pe la second-hand blugi si geci aproape noi aduse din germania (gunoiul lor).
Dar, sincer, sunt si eu preocupata de ideea ca nimeni nu mai produce nimic in Romania ca de aia am dat cautare pe google dupa cuvintele alea. Si m-am gandit ca putem sa ne producem macar mancarea daca obiecte avem deja destule sau sunt fabricate de
masinile (aka robotii de diferite dimensiuni).
Da, traim ca să ne stresăm la niște job-uri de rahat, ca să câștigăm niște bani cu care să cumpărăm niște lucruri ca să impresionăm niște oameni pe care-i disprețuim. Așa zicea undeva un deștept. Și avea dreptate despre majoritatea dintre noi. Si tu ce vrei să produci, de cauti pe Google? 🙂
Si in cazul in care va ganditi sa producem lucruri, obiecte pt export ganditiva la imbatranirea populatiei globului. Cine le va cumpara?
Un alt lucru la care ma gandesc ca ar fi bine sa-l producem este energie electrica din surse alternative, avem mare nevoie de asa ceva…
Nu toată populația globului îmbătrânește. Doar Europa în suta de ani care urmează. Africanii încă produc copii cât să-și înlocuiască generațiile și să ne mai dea și nouă.
Articolul este mai vechi, dar daca tot sunt in concediu (fara plata) si m-am pus pe citit bloguri, vin eu cu o postare noua. Sunt acolo unde inca se mai produce cite ceva. De fapt sunt in apropierea mai multor persoane care o fac. Eu sunt prin preajma lor de aproape 30 de ani, in aceeasi firma. Ma rog, eu fac proiecte, dar am avantajul ca sunt in acelasi loc si vad cum se transforma acele proiecte in lucruri reale, folositoare cuiva. Si trag de fire, de sirme, de suruburi, de table, mai modific proiectele acelea dupa cum vrea clientul sau dupa cum e nevoie, mai adaug si mai scot aparate. In final ii dau clientului produsul. Si apoi merg dupa el sa-l punem la locul lui, sa-i facem cunostinta cu alti „colegi”, sa-i conectam impreuna si sa dam instalatiile in functiune. Unele proiecte sunt chiar mari. Altele nesemnificative ca valoare. Da, producem! Si nu este firma straina ci o firma care a supravietuit si dupa ’89. Ma rog, numai noi stim cum eram si ce am ajuns, dar inca mai pilpiie viata in noi…