Ati fost vreodata suspectati de HIV? Cele mai lungi zile se scurg atunci, intre acul care ti-a luat sange din vena si hartia aia cu rezultatul analizei. Ca intr-un film in care imaginile se deruleaza inapoi in loc sa mearga inainte, iti evaluezi viata, faci planuri pe termen ultrascurt, te imaginezi capabil de cele mai mari vitejii in acele ultime luni de viata care crezi ca ti-au mai ramas. „Vand tot si plec sa cutreier lumea!”, mi-am zis eu cand am fost in aceasta situatie, visand la un final ca-n filmul „The bucket list”. Rezultatul banal al analizei mi-a ucis maretia planurilor pe termen scurt, si mi-a redat viata blazata, pe care o ducem toti sanatosii, cand ne plangem de orice fleac care ni se pare mare scofala. Imaginati-va cum e sa traiesti nu cateva zile/luni, ci o viata cu virusul HIV si totusi sa nu disperi, sa nu te sinucizi, sa ai determinarea sa mergi mai departe, desi prea putini iti stau alaturi, si majoritatea te vad deja cu un picior in groapa. Peste 10.000 de romani traiesc asa zi de zi. Altii, probabil si mai multi, habar n-au ca sunt infectati, inca. Nici pentru ei, nici pentru noi ceilalti, statul roman nu da vreun ban ca sa previna inmultirea cazurilor. Tot ce s-a facut pana acum in materie de preventie si educatie HIV/SIDA s-a datorat unei finantari internationale, care s-a incheiat la 30 iunie 2010. De aici incolo nu se stie cine si daca va mai da vreun ban pe acest „moft”, chiar daca sa previna o epidemie de SIDA ar costa Romania mai putin decat sa intretina anual Casa poporului.
E o figura blanda, cu un zambet cald si un par bogat si alb, ca al unei bunici in jurul careia te astepti sa misune nepotii. Ar fi putut deci s-o cheme Bunica, si menirea i-ar fi fost aceeasi. Doctorita Rodica Mătușa tine de 20 de ani in echilibru sistemele imunitare ale sutelor de tineri cu HIV/SIDA din judetul Constanta. Si o face asa de bine ca acum ii si insoara, desi multi le tineau lumanarea in 1989, cand ne dusesera faima in lume cu „epidemia de HIV la copiii din orfelinatele Romaniei”.
SIDA a venit cu vaporul
Judetul Constanta a avut, acum 20 de ani, cel mai mare numar de copii seropozitivi din Romania. „Am avut si 2500”, zice doctorita Mătușa, care le-a fost alaturi la fel si celor care au ajuns acum sa aiba la randul lor copii, si celor care nu mai sunt. Se zice ca marinarii ar fi adus SIDA in Constanta, de pe la prostituatele din alte porturi. Ajunsi in tara li se cerea sa doneze sange ca sa mai poata pleca din nou in cursa. Sangele donat de ei, considerat sanatos, era transferat in venele copiilor rahitici din orfelinate, zice-se pentru fortifiere. O fi adevarat sau nu, doctorita Mătușa spune că epidemia de HIV din orfelinatele românești s-a datorat atât instrumentarului medical infectat, cât și transfuziilor.
Sanatatea vine de la japonezi
Cert e ca niciuna din autoritățile românești nu credea în supraviețuirea acestor copii. De aceea lupta doctoritei Mătușa a fost mai mult pe cont propriu, cu ajutor extern. Niște doctori japonezi au făcut primul pas. Au cumpărat in 1992 o casă și niște teren în localitatea Mihail Kogălniceanu, și au mutat copiii din orfelinate în case de tip familial. Le-au imbunatatit alimentatia si asta s-a vazut imediat. Copiii au inceput sa semene a fiinte umane. „Tratamentul cu antiretrovirale a inceput tarziu, abia din 1996, pana atunci tot ce am reusit sa facem a fost sa le imbunatatim calitatea vietii, cu alimentatie, conditii de trai, asistenta psihologica, si astea au contat mult”, povesteste Mătușa.
La efortul financiar al japonezilor au mai venit de-a lungul ultimilor 20 de ani și luxemburghezii, si Fondul Global de Lupta impotriva SIDA, Tuberculozei si Malariei. Azi Mătușa se mândrește cu cele două ferme în care copiii ei, ajunși acum tineri, muncesc sau învață meserii și reușesc să se autoîntrețină într-o oarecare măsură. „Ei au încercat să se angajeze prin oras, dar stiti cum e, ori s-a aflat ca sunt seropozitivi, ori … n-au reusit sa se angajeze. Si atunci trebuia sa facem ceva ca sa-i ajutam sa munceasca, daca tot i-am ajutat sa traiasca si sa devina oameni normali”.
Una din ferme produce flori. Poate ca ati cumparat din vreo piata din Romania niste muscate sau crizanteme superbe. Daca provin din ferma ARICO (Aripi pentru Copii) din Constanta inseamna ca ati contribuit cu putin la imbunatatirea vietii tinerilor seropozitivi. In cealalta ferma, botezata Speranta, se cultiva legume, se cresc animale. „Reusesc sa se intretina cu hrana produsa de ei cam 60%. S-ar putea si mai bine. Am vrea sa facem o intreprindere sociala, dar in legislatia din Romania nu exista aceasta forma de organizare economica, desi in Europa exista, si chiar sunt prevazute fonduri structurale pentru asa ceva. Dar daca noi nu avem legislatie, nu putem sa le accesam”, imi explica doctorita Mătușa.
Copiii din Constanta au trait, in ciuda indiferentei statului roman. Unii au si copii, sanatosi. Au reusit sa depaseasca nu numai handicapul bolii, ci si al sociatatii strambe care prefera sa-i stie izolati, in loc sa-i integreze. Acum Romania nu mai are o epidemie de HIV/SIDA la copii, „piramida s-a inversat, cele mai multe infectari se produc pe cale sexuala”, puncteaza doctorul Adrian Streinu-Cercel, secretar de stat in Ministerul Sanatatii. Nici Constanta nu mai e pe primul loc la numarul de cazuri, ci Bucurestiul. Intre 250 si 400 de cazuri noi de imbolnaviri cu HIV/SIDA sunt inregistrate anual in Romania. Asta inseamna ca situatia e sub control, la nivelul anului 1997, sustine acelasi secretar de stat. O situatie in care statul investeste, tot anual, in jur de 40-50 de milioane de euro numai pentru tratament, adica 500 de euro/pacient/luna. Totul pana anul asta, cand in multe judete din Romania tratamentele s-au sistat din lipsa de bani.
Si de parca criza economica nu era de ajuns, la 30 iunie 2010 s-a incheiat si cel mai mare grant acordat Romaniei de Fondul Global de Lupta impotriva SIDA, Tuberculozei si Malariei, in valoare de 8,7 milioane de euro. Banii au fost cheltuiti in perioada 2004-2010 pe programe de prevenire a infectiei, informare, educatie si imbunatatie a calitatii vietii, cu precadere adresate grupurilor vulnerabile la boala: detinuti, prostituate, homosexuali, consumatori de droguri. Au fost implicati 400 de specialisti din 27 de organizatii neguvernamentale, coordonate de Fundatia Romanian Angel Appeal (RAA), care a manageriat finanatarea.
„Finantarea de la Fondul Global a schimbat radicat calitatea vietii acestor oameni. Daca in urma cu ani de zile nu se gandeau ca vor putea munci, acum se gandesc la cariera, la familie. De aceea, dincolo de tratamentul medicamentos e obligatoriu sa fie continuate programele de preventie, suport si integrare profesionala”, a explicat importanta programului Iulian Petre, directorul Uniunii Nationale a organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA.
„Activitatea trebuie sa continue si chiar sa se extinda. Statul trebuie sa gaseasca resurse sa finanteze in continuare preventia. Ar fi suficiente 5-10 milioane de euro anual pentru programe de prevenire, altfel Romania va ajunge sa cheltuie inzecit sau poate insutit pentru tratamentul cazurilor care se vor inmulti. Aceasta cheltuiala de prevenire este mai mica decat costa anual intretinerea Casei poporului”, a declarat ieri, cu ocazia bilantului facut la inchiderea finantarii internationale, Silvia Asandi, directorul Fundatiei Romanian Angel Appeal.
Ce se va intampla daca totusi statul nu numai ca nu va da vreun ban pe prevenire, dar nici de tratamente nu va mai reusi sa se descurce sa le plateasca? „Nici nu vreau sa ma gandeasc. Vom aveam o mare problema. Atunci vom vorbi de esec terapeutic, de virusuri mutante. Dar nu cred ca va fi cazul. Vom gasi bani!”, a conchis optimist Streinu-Cercel, precizand, insa, ca vorbeste in calitate de profesor, nu de secretar de stat.
Doamne, ai grijă de ei! Şi de unii, dar şi de ceilalţi!
ce minunatii fac unele ong-uri si unii oameni! oamenii care se gandesc si la altii, nu doar la sine… felicitari tuturor celor implicati si la mai multe programe de acest fel!
Va multumim mult