A m adormit astă noapte târziu cu acuta impresie că ne ducem dracului cu toții și nimic nu se mai poate face. Mă uitasem la vreo juma de oră de emisiune la un post pe care nici nu știam că-l am în grilă (cred că e unul local de la Constanța), unde se discuta despre incendiul de la restaurantul libanez în care au murit trei dansatoare din buric. Erau în studio un reprezentant de la pompieri, un supraviețuitor al incendiului și o moderatoare înțepată și severă, cum îi șade bine oricărei ziarizde care se respectă. În jumătatea aia de oră am aflat așa:
– că fetele alea nu aveau carte de muncă (șoc),
– că una dintre ele lucra din 2008 la restaurantul ăla, deci de peste cinci ani fără acte (șic),
– că în clădirea cu incendiul mai funcționau un bar și un cazino, și că niciuna din cele trei afaceri nu deținea aviz de la pompieri (șoc și groază),
– că mașinile de pompieri care au venit să stingă incendiul erau vechi și că furtunul uneia era rupt, că un pompier trebuia să stea la spărtură și să țină de ea ca să nu se piardă apa înainte de a ajunge la foc, și că oricum fetele alea nu mai puteau fi salvate la momentul sosirii pompierilor, că deja se prăbușise plafonul cu ele (așa a vrut Dumnezeu!).
N-am răbdat mai mult, aveam impresia că dacă mai stau să mă uit o să mai aflu vreo grozăvie, și mă simțeam ca atunci când treci pe lângă un accident rutier și întorci capul ca să nu-i vezi creierii victimei pe asfalt. Da, anii de intoxicații cu tocșou din cariera mea de presă m-au transformat într-o nevolnică, în loc să stau să mă holbez fascinată la răul din noi expus pe ecran prefer să întorc capul și să merg mai departe. Asta e și cauza pentru care în ultima vreme am preferat să mă refugiez în niște activități mai neutre, dar dătătoare de mici bucurii, în condițiile în care în rest nu prea văd speranțe pe nicăieri.
Înainte să adorm mi-au venit în cap o mulțime de chestii care se legau ca un puzzle de cazul ăsta. Am revăzut în minte:
– o întâmplare de acum un an sau doi, când am lucrat la un proiect care avea nevoie de autorizație de construcție, și cum s-au dus oamenii și la pompieri ca să obțină avizul și nu li s-a dat. Apoi cum au venit „la fața locului” niște pompieri și i-au explicat „amical” patronului că de fapt nici nu era nevoie de actul ăla, că proiectul nu se încadra la așa ceva, dar cum pentru explicația asta au plecat de acolo cu niște „daruri”;
– cum mondenul primar Mazăre apare pe la toate televiziunile cu rahaturile lui de paranghelii, ba locale, ba transoceanice, și cum nimeni și nimic nu-l poate atinge, deși e evident că prin cazul acestui restaurant iese pentru scurtă vreme la suprafață doar vârful iceberg-ului, și anume că cineva din primăria lui a luat la greu niște șpăgi ca să-l lase să funcționeze;
– cum nimeni nu ia la puricat măcar după astfel de cazuri modul în care se derulează relațiile de „prietenie” între autorități și agenții economici, nu numai la Constanța, ci aiurea în țărișoară (că sunt sigură că lucrurile nu stau diferit nici în Centrul nostru istoric, muls deopotrivă de Oprescu și Negoiță, ambii cu antecedente piromane) și cum niciodată nu se merge mai sus pe firul lucrurilor până la capii lor, ci de fiecare dată se ridică din umeri și se spune că „așa a vrut Dumnezeu”.
Ce mai, vă spun, înainte să adorm am făcut un rechizitoriu al situației de mă mir și eu cum de nu m-au asasinat în somn ăștia din mafia milionarilor, aflând că am descifrat secretul piovrei. Concluzia era, cum spuneam la început, că o să ne ducem dracului pentru că de fapt lucrurile sunt așa de stricate la toate nivelurile încât nici măcar justiția lui Băsescu nu ne poate salva.
Dimineață, însă, m-am trezit cu știrea că procurorii fac percheziții în primăria lui Mazăre, și aproape că mi-a sărit inima din loc gândindu-mă că ne-om fi uitat la aceeași emisiune astă noapte și, revoltați ca și mine, procurorii s-au decis să meargă de data asta până la capăt. Ulterior am aflat că nu asta e cauza perchezițiilor, dar na, calul de dar nu se caută la dinți. A meritat să văd că măcar premierul a avut un comentariu total neadecvat la știrea asta, ceea ce înseamnă: ori că el nu s-a uitat la emisiunea aia aseară (:D), ori că lucrurile au scăpat de sub un oarecare control și că până la urmă, cel puțin în mandatul lui, nu ne ducem dracului. Încă.
Ca o concluzie aș zice că din chestia asta am învățat măcar un lucru bun: când intru într-o cârciumă să fiu atentă la cum sunt amplasate ieșirile, că la cum sunt organizate și funcționează instituțiile statului e de mirare că încă mai existăm pe hartă.
Ar mai fi de adăugat că în țara asta pompierii au fost întotdeauna subfinanțați, chiar și înainte de a fi atât de corupți cum sunt astăzi. Pe deștepții planetei i-a durut în cur doar de SMURD — căci, nu-i așa, cei mai buni ambulanțieri trebuie să fie pompierii, chiar dacă nu au cu ce să stingă un prăpădit de incendiu —, lăsând activitatea DEFINITORIE a pompierilor de izbeliște.
Aștept vremurile când stația municipală de ambulanță (Salvarea) va veni să stingă incendiile, căci pompierii nu vor avea nici motorină la mașinile lor cu furtunele sparte,
ultima virgulă fiind în realitate punct.
Apoi, draga mea, de-aia e bine sa fii claustrofob, ca mine -intotdeauna stau fie linga iesirea principala, fie linga aia de incendiu. Pe chestia asta am legat prietenii cu vreo 3 colegi din firma, intrucit la marile conferinte (650+ participanti) ale firmei, noi sintem aia care ne asezam pe aceleasi scaune, ne pastram locurile de linga „emergency Exit” unul altuia, samd …
Altfel, ce spui tu e adevarat si trist, si in capul meu s-a mai legat, tot asa, ca intr-un puzzle, de tragedia avionului prabusit in Ardeal, si salvat (ce, cine si cit s-a mai putut) de catre tarani si padurari, ca institutiile abilitate isi dadeau cu stingul in dreptul in descifrarea cotatiilor GPS si in asumarea responsabilitatilor (a propos, de atunci mi-am instalat vrei 2 aplicatii concurente de busola si gps pe telefonul mobil)
da, si eu stau in avion linga usita aia de pe aripa 🙂
Si eu, daca pot sa prind loc acolo. Din cauza lungimii picioarelor, de fapt, ca sa nu le intind mereu pe culoar…
Haios articolul, mi-a placut 🙂
Pai bine mai Dollo, eu vin pe-aici de pe HOTnews si tu imi dai link_uri catre MEDIAvax – cand aceleasi stiri sunt si pe HOT…?!?
Hai, te iert dar sa nu recidivezi!
povesti cu pompieri si modul in care elibereaza avizele am auzit si eu de la prieteni.
interesant este ca se intampla intr-un minister in care se mai gaseste un serviciu de informatii interne si o directie antifrauda populata cu procurori care freaca tiparu pe salarii de magistrati+politisti.
adica ei trebuie sa se purice intre ei precum cimpanzeii.
oare sri, ca tot ii lauda zeus toata ziua, nu stia de faptul ca pompierii pun in pericol securitatea fizica a boporului prin modul in care dau avizele psi?
sa ma bateti si nu o sa pricep de ce pe masinile pompierilor scrie smurd!
acum procurorii au 3 morti, niste apropitari de stabilimente si pe pompierii uituci care sunt militari si care fac cercetarile la locul sinistrului. dupa mine ar trebui sa ia la cercetat pe toti sefii pompierilor din constanta care au stat pe scaunul de sef din anul in care s-a infiintat Beirut.
nu au aparut inca „pe piata” comentariile lui arafat, cel la dezastre mutat. care de aceasta data nu a mai fost sunat, asa cum il sunau aero traficantii de organe.