Când l-ați făcut ultima dată pe g mare de mână? Exact! Eu eram gata să-i zic unui copil de clasa 1 că l-a scris greșit, când l-am văzut caligrafiat pe o tăbliță magnetică, prima dată după mai bine de 30 de ani de când l-am învățat și eu, la vremea mea. Mi-am dat seama cu ocazia asta că în ultimii ani am scris tot mai mult „la taste” și tot mai schematic și rapid de mână. Și chiar atunci când am folosit creionul ca să iau notițe, am trasat literele mai degrabă de tipar, decât așa cum le-am caligrafiat în clasele 1-4.
Revelația s-a produs când Iulia, fetița unei prietene, m-a rugat să-i dictez niște litere pe care să le exerseze pe tăblița ei magnetică. La unele nu era sigură, așa că ne mai dădeam cu părere eu și mama ei, despre cum se face câte o literă mai complicată. La G, de la glob, fata ne-a dat clasă la amândouă, pentru că noi nu mai știam cum se scria G mare de mână.
Mă gândeam că nu l-am mai făcut pe G așa (ca în poză) de îndată de am terminat cu orele de caligrafie la școală. Îmi amintesc că atunci aveam două dorințe mari:
– să ne dea voie „tovarășa” să scriem cu pixul (ni se spunea că pixul deformează scrisul, și nu aveam voie să scriem la școală decât cu stiloul sau creionul),
– și să fac literele de tipar, așa cum le scria un vecin care era proiectant, iar scrisul lui era așa de perfect în ochii mei, de parcă ar fi fost trasat cu grila pentru desen tehnic.
În scurtă vreme am uitat de dorințele astea, iar scrisul mi s-a deformat cât să țină pasul cu dictările profesorilor la ore. În facultate s-a schematizat, iar în cei 16 ani de presă a devenit un soi de struțo-cămilă între caligrafia normală și stenografie. Acum folosesc litere de tipar de multe ori în loc de majusculele cârlionțate învățate în clasa 1. Dar cel mai mult scriu… „de laptop”.
Mă întreb la ce mi-au folosit toate orele de caligrafie, și toată bătaia de cap cu „să scrieți frumos, copii, că asta vă arată gradul de inteligență!”. Vax!
Și taman când mă gândeam că sunt nostalgică și depășită, m-a lăsat mama fără replică. La vederea tăbliței de plastic pe care scria Iulia, mama zice: „Ia uite, cică am evoluat! Eu în clasa 1 am învățat să scriu pe tăbliță, cu condeiul. Abia din clasa a doua am avut caiet. Și copiii acum se omoară să scrie tot pe tăblițe!”
În toată şcoala primară am fost frustrat de faptul că nicăieri nu nu s-a făcut un fel de teorie a fonturilor care să precizeze că literele «g» şi «a» (minuscule, de tipar) pot avea două grafii distincte, în funcţie de font (una din grafii seamănă cu literele de mână).
Serios? Asta n-am observat…
Ce n-ai observat?! Asta?
http://twitpic.com/3klf44
Înseamnă că eu sunt singurul geniu din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Sper să nu sfârşesc la Târgovişte, ca celălalt…
In cel mai rau caz… la Brasov, daca nu decizi sa emigrezi pana atunci 🙂 Nu m-a preocupat chestia cu grafia de care zici in scoala generala, sau poate nu-mi amintesc, nu stiu.
Nu, că în curând emigrez la Sibiu, din 24.01.2011 intru în altă colonie de muncă 🙂
Sa-ti mearga bine! Sibiul e mai misto ca Brasovul. Parerea mea 🙂