Votul de conștiință în țara votului inutil

Cu cine (nu) votez la Primăria Capitalei și la aia de sector și de ce. Plus alte considerații inutile despre București și oamenii lui.

Alegerile de anul ăsta mă găsesc, ca niciodată, într-o stare de spirit foarte apropiată de absenteism. Am fost la toate votările, de când am acest drept, și cu foarte mici excepții am avut totuși cu cine, din convingere. Sau măcar așa mi s-a părut atunci. Anul ăsta, însă, dacă nu se întâmplă vreo minune, la parlamentare și prezidențiale nici nu știu dacă merită să mă mai ostenesc.

Căci da, e o osteneală și asta să te duci să pui ștampila știind că o faci degeaba sau, mai rău, știind că mai devreme sau mai târziu o să ți se usuce mâna aia cu care ai pus ștampila, văzând ce face omul pe care l-ai votat. Dar, mă rog, nu pot să zic că măcar ultima dată l-am votat chiar cu plăcere, din contră, l-am votat în sictir, crezând că dacă iese Viorica o să avem șapte ani de ghinion, că nu știa femeia care e aria cercului. În fine…

Dar până atunci vor fi alegerile locale. Iar aici se întâmplă să am cu cine, dar s-ar fi putut să nu am nici aici, dacă niște oameni pe care eu îi consider OK nu ar fi decis să se bage în politică. Iar asta este, pare-se, cea mai importantă dintre implicări.

Îmi spunea un tânăr de 30+ că niciunul dintre prietenii lui – dintre care și unii oameni de afaceri de un oarecare succes – nu s-ar băga în politică, pentru simplul motiv că asta le-ar expune prea mult viețile și averile personale, și ei nu sunt dispuși să facă acest sacrificiu pentru un bine comun iluzoriu. Și trebuie să admit că e un punct de vedere valid. De ce să-ți strici viața pentru a nu mulțumi pe nimeni? Căci în esență cam asta se întâmplă în politică și în administrație.

Totuși unii se bagă. Iar proba de foc de la intrare pare să fie strângerea de semnături. Partidele au nevoie de 200.000 de semnături, iar independenții de 100.000. Doar ca să aibă voie să apară pe buletinul de vot. Asta în sine e o limitare a dreptului de a fi ales, dar îi afectează în fapt doar pe cei mici, că pe pesedepenele nu i-a văzut nimeni cerșind semnături pe la intersecții, nu?

Mă rog, știind toate astea, căci am strâns și eu semnături la viața mea și știu ce greu e, am căutat zilele trecute în mod special prin intersecții să găsesc pe cineva care strânge semnături pentru independenții pe care am de gând să-i votez: Nicușor Dan și Ana Ciceală. S-a întâmplat să găsesc un băiat pe care scria Reper, așa că am semnat și listele pentru partid, la europarlamentare. Și odată cu mine a semnat și mama.

Țara arde și babelor le e frică de legebeteu

Eram noi două cucoane, într-o vineri pe înserat, care semnau niște hârtii la gura de metrou, și trece pe lângă noi o altă cucoană (60+, aspect decent) și ne ia la rost:

– De ce semnați, doamnă, pentru ăștia, știți cine e în spatele lor? (aici i s-a adresat mai mult mamei, că eu par mai degrabă a duamnă de la țară așa)

Oricum rămăsesem cu gura căscată și cu pixul în aer la abordarea asta abruptă. Iar ea a continuat:

– Știți că în spatele lor e legebeteu?

Noi tot nimic, ochii mari, gura căscată. Efectiv eram paralizată de uimire, n-am avut nicio replică.

– Și știți cine e cu legebeteu? E Cioloș, doamnă, de ce semnați pentru ăștia?

– Dar știți ce înseamnă legebete? o întrebă tânărul pe care scria Reper și care probabil era deja călit în lupta asta.

Doamna a plecat vociferând și dând din mâini, noi am rămas cu umirea și am terminat de semnat. Apoi mama m-a întrebat:

– Dar ce e ăla legebete?

–  Adică lesbiene, homosexuali, oamenii ăștia cu altă orientare sexuală.

– Aaa, și de asta se agita aia așa? Păi n-am știut io ce e asta că-i ziceam vreo două. Și ce o paște pe ea grija cine cu cine și-o trage? Ia, uite, femeie bătrână și nebună!

În fine, am semnat, dacă vor aduna toate semnăturile necesare cei doi vor și candida. Personal socot că mi-am făcut prin asta un bine mie. Pentru că mi-am oferit șansa să pot da un vot de conștiință în locul unuia în scârbă sau deloc. Am semnat ca să pot avea și eu dreptul la vot și ei dreptul la candidatură.

Bun, acuma să le luăm pe rând.

Nicușor Dan dând la vâsle în Herăstrău – sursa foto pagina de Fb Nicușor Dan

De ce îl votez pe Nicușor Dan

Evident la Capitală voi vota cu Nicușor Dan, pentru că merită încă un mandat ca să ne convingem pe deplin dacă l-a meritat sau nu și pe primul. De departe este omul în care am cea mai mare încredere dintre toți care există acum pe piața politică. Știu, nu a făcut multe, dar mai știu și cum (nu) funcționează lucrurile în administrația publică locală și cinstit vorbind nici nu aveam prea multe așteptări, chiar dacă el a promis, ca tot candidatul, că le va face. E o discuție lungă despre cum e organizat Bucureștiul și de ce în mod real primarul general nu are atâta putere de decizie și nici de execuție, ca să conteze cu adevărat un singur om în toată caracatița administrației locale.

Mi se pare definitoriu pentru România că majoritatea celor despre care am auzit că l-ar vota o fac pentru că „măcar nu fură”. E cel mai jos standard posibil, dar asta e realitatea. Asta e tabăra celor care nu suntem de acord cu „a furat, dar a și făcut câte ceva”. Alegem „a făcut câte ceva, dar măcar n-a furat”. Sau cel puțin nu s-a aflat. Probabil să aflăm că și Nicușor a furat va fi ultima mare dezamăgire pe care o vom trăi în România.

De făcut oricum a făcut mai multe decât ultimii doi dinaintea lui în opt ani. Dar sunt atâtea nevoi adunate în 34 de ani de jaf și degringoladă încât nu vor ajunge alți 30 de ani de dezvoltare sistematică. Iar pe asta nu o avem încă, e doar un început prea timid. Ca să nu mă lungesc inutil, iată

Trei argumente pro Nicușor Dan:

  • încearcă o abordare sistematică a dezvoltării orașului, cu un Plan Urbanistic General nou care să prevină extinderea ghetoizării din orașul celor șapte orașe pe care o avem acum. Ideea e bună, rămâne de văzut cum va fi pusă în practică, în arhitecți, se știe, am încredere puțină spre deloc 😉
  • respectă și cere respectarea legilor – în țara în care toate se fac eludând legile pentru că merge și pentru că nicio autoritate nu se opune cu adevărat. Asta s-ar putea să-l facă să piardă grosul voturilor, pentru că oamenii în mod realist vor „să se descurce”, nu să li se aplice legea, de aia vor vota un descurcăreț;
  • dă dovadă de modestie, iar asta arată de fapt și ce are în cap – pentru mine e important.

Și dacă mai era nevoie s-o spun, cum naiba să votezi Piedone, cum?!

De ce nu-l voi vota pe Negoiță la sectorul 3

Aici lucrurile sunt mai complexe. Pentru că tot aud în jur lume lăudând aspectul sectorului 3, prin comparație cu celelalte. Și da, au dreptate în unele privințe. Sectorul 3 a avut parte de doi primari (ambii negoiți) care au făcut lucruri și nu arată la fel de distrus ca altele. Primul Negoiță (2004-2012) s-a axat pe spații verzi, parcări în spic pe bulevarde și alte cosmetizări, al doilea Negoiță (2012 încoace) a betonat o grămadă din spațiile astea, a pus borduri peste borduri, a reabilitat blocuri și a plantat toți platanii și mestecenii din lume pe bulevardele din sectorul 3. După rețeta nașei de la Capitală, a făcut și el firme în primărie cu care sifonează mai bine banul public și plătește milioane din buget pentru a-și face reclamă la diverse televiziuni de partid.

În ultimul mandat a făcut chiar mai mult și într-un ritm de invidiat, chiar dacă asta a însemnat ilegalități cu grămada, după cum am tot citit și eu în presa astălaltă, neaservită 🙂 Dar, dacă e să mă iau după ce vrea publicul, chiar și ăla informat, asta nu contează, cât vreme se vede un rezultat. Am un amic avocat care stă în alt sector și care privește cu invidie la „realizările din sectorul 3”. Ce atâta respectarea legilor, zice omul, decât să nu faci nimic și să respecți legea, mai bine faci ceva încălcând-o. Mda.

Ceea ce a făcut Negoiță în ultimii ani a fost ocazionat, însă, de interesul personal și de familie al primarului. Omul (OK, familia lui…) deține probabil o treime dacă nu mai mult din sector în proprietate. Deci e normal să fie cointeresat ca acest sector să se dezvolte, pentru că e bine în primul rând pentru propriile dezvoltări imobiliare. Primarul a creat artere noi și construit poduri pentru locuitorii din cartierele pe care le construiește și deține familia primarului. Cam ăsta e stadiul democrației românești, stadiu prin care probabil au trecut și marile orașe din Vest, pe la 1800. Niște bogați au interesul ca orașele să se dezvolte pentru că asta e bine pentru afacerile lor în primul rând. Și cheltuiesc bani publici ca să sporească valoarea investițiilor personale. De pe urma acestui mecanism beneficiem colateral și noi ăștia care plătim taxe și impozite pentru asta.

Ăsta e cazul în sectorul 3 și realist vorbind probabil că e o rețetă câștigătoare pentru nivelul actual de dezvoltare mentală a alegătorului român și a societății în general. Asta e etapa în care trăim. A băgat o grămadă de bani în Hala Laminor și bagă acum și în întreg cartierul 23 August pentru că familia lui are terenuri cumpărate acolo. A construit podurile de la Ikea, care dau spre A2 (de care admit că beneficiez mergând la și de la moșie) sau alte șosele tăiate prin câmpurile de la marginea sectorului, care fac legătura cu cartierele lui, pentru a lega mai ușor traficul spre aceste cartiere. Lucrările sunt făcute rapid, probabil ilegal și de un gust arhitectonic îndoielnic, dar până la prima prăbușire lumea e căzută în admirație. Sigur, se poate să nu fie așa, dar dacă nu respectă legislația, de ce ne-am aștepta să respecte normele de construcție?

O altă realizare a lui Negoiță, din care nu știu dacă are neapărat beneficii, este revoluționarea parțială a sistemului de parcări. Deși a păstrat totuși sistemul feudal de parcări de reședință, în care locurile din fața blocului stau mai mult goale pentru că sunt plătite de unii care vor să le știe musai ale lor, totuși în mare sistemul a fost liberalizat. Dar nu a dus lucrurile până la capăt. Există multe locuri trasate care se pot închiria cu ora, la liber, fără teama că-ți sparge cineva roțile sau îți ridică ștergătoarele că ai parcat pe locul cuiva, dar lumea evident că parchează pe unde apucă, gratis. După mine ar fi nevoie de și mai multe locuri la liber și de o taxă modică plătită de toți șoferii din sector/sau din București dacă sistemul ar fi generalizat, pentru că până la urmă toți parcăm undeva pe domeniul public, iar parcarea să se facă gratuit, pe sistemul primul venit, primul servit, pe bază de ecuson, oriunde. Probabil vom ajunge acolo la un moment dat, dar nu prea curând, căci mentalitatea populară e potrivnică. Românul vrea locul lui pe veci.

Acestea fiind spuse , să zic și de ce nu-l votez:

  • pentru parcul IOR și crima pe care a lăsat-o să se întâmple acolo. Indiferent ce abureli spune el, cu procesul de anulare a retrocedării, realitatea e că a lăsat să se întâmple tot ce s-a întâmplat acolo de ani de zile și probabil chiar i-a convenit. Vorba aia, dezvoltator la dezvoltator nu-i scoate ochii;
  • pentru că e o Gabriela Firea la masculin. Are totuși o mulțime de prostii în spate, datorii neplătite la stat, plagiat de doctorat de care s-a dezis când s-a văzut acuzat, acuzații de proxenetism cu minore, o mulțime de ilegalități făcute în primărie și totuși nimeni nu-l anchetează pentru ele, cum vine asta? Să nu funcționeze chiar așa deloc instituțiile statului de drept? Neah…
  • cred că i-au ajuns mandatele pe care le-a avut până acum. Sunt deja patru și oricâte ar fi făcut un primar, și dacă n-ar fi  corupt, tot ar trebui să i se limiteze numărul de mandate. Nimeni n-ar trebui să aibă mai mult de două, maxim trei mandate pe un post pentru că asta duce la corupție inevitabil.

Ana Ciceală și Nicușor Dan - sursa foto pagina de Fb Ana CicealăAșa că la sectorul 3 eu o voi vota pe Ana Ciceală, ex USR, candidată independentă. Nu pentru că merită, căci nu știu în mod sigur că ea va fi aptă pentru acest rol, ci pentru că atât cât am cunoscut-o, pentru scurtă vreme în epoca în care făceam voluntariat pentru USR, mi s-a părut un om integru, de încredere. Deocamdată e suficient.

Robert Negoiță  a făcut destule pentru sectorul 3, merită să se retragă în biznisurile familiei după atâtea mandate.

De ce nu vorbim despre ce ne interesează

Oricum, alegerile astea nu vor însemna nimic în viața orașului până când nu se schimbă cu adevărat filosofia administrării orașului. Bucureștiul are de fapt nevoie de o lege specială de administrare, pe care nu a avut-o niciodată. O lege care să asigure o unitate în dezvoltare și în bugetare. Bucureștiul, cum spuneam, este o alăturare întâmplătoare de șapte orașe (șase sectoare și pălăria care chipurile le unește) care poartă același nume, dar numere diferite. Fiecare primar de sector are gusturile și direcțiile/interesele lui de dezvoltare, ritmul propriu și foarte mulți bani pe mână, pe care de cele mai multe ori îi sparge pe prostii. A se vedea pasiunea lui Negoiță pentru palmieri și măslini sau a altora pentru mobilier urban înghesuit pe trotuare.

Bucureștiul are nevoie de o dezvoltare strategică unitară, care să cuprindă și zonele adiacente, așa zis metropolitane, în care deja locuiesc mulți bucureșteni plecați din oraș, dar care revin zilnic sau mai rar la muncă, așa cum sunt și eu. Noi muncim în București, dar locuim la țară, impozitele noastre îngroașă bugetul și așa supradimensionat al Capitalei, deși în mod real ar avea mai multă nevoie de ele, poate, localitățile mai mici în care trăim. Pentru asta nu e suficient doar primarul orașului, e nevoie de gândire la nivel național, de legiferare și de organizare. N-am citit pe nicăieri să preocupe asta pe cineva din politică.

Bucureștiul are nevoie de transport în comun integrat care să ducă și aducă oameni din toate aceste direcții, are nevoie de spații de locuit decente, nu cutii de chibrituri înghesuite și făcute la rupere numai după interesul dezvoltatorilor. Bucureștiul are prea multe nevoi ca să le pot enumera aici, dar noi nu vorbim deloc despre toate astea, deși suntem în campanie electorală. În schimb ne panicăm pe teme complet irelevante precum legebeteu, care nu ne creează probleme și nici nu ni le rezolvă pe alea pe care le avem. Trist e că nu vorbim despre ele nici în rest, nu știm ce gândire strategică au oamenii care ne cer votul, dacă o au, și nici ei nu știu ce vrem noi de la ei.

Aparent vrem circ, judecând după ce spun sondajele, și ne activăm fricile pe tot felul de subiecte artificiale. Vom vedea dacă suntem mai mulți care vrem reguli sau sunt mai mulți ăia care închid ochii la un primar corupt, pentru că și ei mai ciupesc de pe ici de pe colo.

De aia am stat pe gânduri dacă să scriu acest text, pentru că în fond nici nu știu dacă cele două voturi ale mele se duc către oamenii potriviți sau nu pentru funcțiile astea, în care oricum vor face și ei ce vor putea, dar emoțional vorbind, că doar așa votăm, pentru mine reprezintă un vot de conștiință, într-o țară în care pare că votul e oricum inutil. Un vot pentru care merită să-ți iei la tine ochelarii ăia de văzut de aproape, cum zice mama, și să stai mai mult în cabina de vot până-i găsești la coada buletinului de vot, căci acolo e locul independenților, la coada listei.

Etichete: , , , , , , , , ,

18 comentarii la “Votul de conștiință în țara votului inutil” Subscribe

  1. Sanitarul 08/04/2024 at 07:47 #

    Ana Ciceala pare sa fi avut (cel putin) intentii bune dar nu se descurca cu principiile si cu respectul pentru alegatori.

    Prin 2019, Negoita cel vesnic (al doilea, adica) s-a hotarat sa se puna bine cu parintii elevilor „palatului cu staif” din sectorul lui (Scoala 195, pe numele ei laic) si … sa le faca niste linii de autobuze special pentru elevii scolii (sa-i aduca de pe la blocurile pe persoana fizica ale lu’ dom’ primare, care n-au scoli printre ele, ca n-au mai ramas teren si bani pentru asa ceva. D). Totul pe bani publici, evident, caci, cum ai prezentat si tu, asta e modelul de business.

    Dar treaba s-a facut la nivelul Primariei Generale, la colega duamna Gabi. Acolo s-a facut un studiu de oportunitate (o mizerie plina de greseli si de concluzii care nu decurg din premise, in care s-au facut ca masoara de pe unde vin elevii ca sa ajunga la scoala, desi ei locuiesc, conform actelor si propriilor declaratii, in proximitate + alte d’astea … mi-am luat osteneala si l-am studiat).

    Si s-a aprobat proiectul in Consiliul General, unde, la vremea respectiva, era consilier general … dna Ana CICEALA „a noastra”. Care a votat „PENTRU”!

    Si, atunci, am scris ei eu reprezentantei mele in Consiliul General, sa o rog sa-mi raspunda la doua intrebari:

    1) Odata ce ati votat “pentru” infiintarea linilor speciale de autobuz aferente scolii 195, sustineti, totodata, desfiintarea obligativitatii inscrierii copiilor la scolile de proximitate, schimbarea destinatiei scolilor ce vor ramane astfel depopulate (in spitale, supermarketuri sau orice altceva), renuntarea la constructia/reabilitarea de parcuri in zonele cu scoli depopulate si orice alte implicatii de acest gen ale solutiei votata de dvs.?

    2) Considerati ca criticile de mai jos aduse studiului de oportunitate sunt corecte si duc la invalidarea concluziei studiului sau sunt exagerate si nu vi s-au parut stridente cand ati citit studiul in vederea votului in Consiliul General?

    Ei bine, dna Ciceala a noastra … n-a binevoit sa raspunda, desi i-am scris in mod repetat. Si pe adresa oficiala de la CGMB, si pe adresa partidului, DELOC,! Adica, de cerut, mi-a cerut votul, dar cand a fost sa dea seama ce a facut cu el … „ei. lasati …”. Nu stiu de tine, Dolo, dar eu de la „ai mei” am pretentii. Gresesc?

    Cum ar zice dna Ciceala insasi, „Fool me once, shame on you. Fool me twice …” Bineinteles ca nu putem generaliza si poate, ca altii au avut eperiente mai bune cu doamna Ciceala, dupa cum vor depune marturie mai jos … 🙂

    [PS: Dintre toti consilierii USR din CGM la momentul respectiv, au raspuns emailurilor mele doar Roxana WRING si Florin GRIGORESCU. Daca iti vine sa crezi, din 9 voturi USR, au fost 8 „pentru” si o singura abtinere (Florin Grigorescu) la „dezmat pe bani publici”, cum le placea lor sa zica. Nu cer ca alesii mei sa fie arhangheli, dar cer sa isi asume ceea ce fac. Singurul consilier USR care s-a abtinut n-a votat impotriva pentru ca … desi era contra proiectului, cu argumente, n-a vrut sa supere alegatorii. „Ai nostri”, da? 🙁 ]

    • Dollo 08/04/2024 at 08:26 #

      Da, e o obiecție validă. Și îți înțeleg și frustrarea pentru că și eu am avut-o cu USR per total. Pot doar să presupun, eventual, că acel vot a fost unul din categoria dilema vatmanului. Dacă votează contra publicul va spune că nu sunt de acord să dea transport moka copilașilor, deci huo!, nu contează că era de fapt o mizerie politicianistă făcută pentru biznisul negoițian. Și dacă au votat pentru i-a luat la rangă publicul lor, căruia iată nu prea au știut ce să-i mai spună. Dar se poate foarte bine și să nu fie așa și Ana să fie o amatoare, la fel cum au fost și sunt destui în politică. În fond era tânără când am cunoscut-o eu și chiar ea spunea că Nicușor o trece cu vedere de multe ori pentru funcțiile la care aspiră, spunându-i exact asta, că e prea tânără, trebuie să aibă mai multă experiență. Eu am scris doar că văd în ea un om onesc și asta mi se pare o bază de pornire. Între un om onest, care nu răspunde la interpelări și unul corupt dovedit îl aleg pe primul. Măcar o dată 🙂 După aia mai vedem.

      • Sanitarul 08/04/2024 at 12:08 #

        Pai in cazul meu, am alse-o o data deja, nu? 🙂

        In alta ordine de idei am vrut anul trecut sa vorbesc cu unul (oricare) dintre alesii („nostri”) din sectorul 2 (intr-o problema civica oarecare). Si am sunat la numarul de pe site-ul USR, sa intreb cand au program cu alegatorii membri USR din Consiliul Local Sector 2.

        N-am reusit, intr-o SAPTAMANA, sa dau de nimeni, la nicio ora (nu raspunde nimeni la telefonul de pe site-ul lor).

        Nu m-am descurajat si am trecut pe la sediul lor (la Pta Muncii, la parterul unui bloc, oarecum pe colt). Prima oara, am crezut ca am avut ghinon. Urmatoarele 10 dati (caci mi-am tot facut drum pe acolo, sa vad si eu daca chiar asa arata „o altfel de politica”) a inceput sa mi se clatine ipoteza cu ghinionul …

        N-am reusit, intr-o LUNA sa gasesc pe nimeni la sediu, trecand in diferite zile la diferite ore.

        M-am lasat pagubas, in acest caz.

        Ce nu realizeaza Ciceala si USR-ul in general este ca exista o mare diferenta intre votanti (cei care vin cu entuziasm cand au cate ceva de castigat pe termen scurt, chiar si o razbunare pe un alt actor politic) si aderenti (cei care raman alaturi de ei si la greu/in opozitie).

        Dau, mult prea repede, un aderent (adica unu’ ca tine – care aduce 2 voturi, nu unul sau unul ca mine, care aduce 8-10 voturi, nu 1) pe un votant (care odata cu absolvirea copilului de la scoala-palat nr.195, a si uitat de USR si autobuzele scolare).

        Cand iti pleaca votantii, ramai cu nucleul tare si castigi mai putine procente, dar supravietuiesti. Cand o sa ramai fara aderenti, votantii iti vor fi plecat demult …

        Personal o sa-i penalizez la europarlamentare (poate o sa obtina un scor mic si astfel se vor trezi in ultimul ceas: fara liste facute din pix de Ghinea&Co – vezi cazul Lasconi, fara metoda „autobuzul” pe la alegerile interne – vezi Cosette la Iasi, fara discurs populist care jigneste inteligenta aderentilor – vezi actualul pliant electoral).

        Ne vom verifica curand! 🙂

        • Dollo 08/04/2024 at 12:16 #

          Da, cu USR nici eu nu votez, căci am și acolo alternative, la europarlamentare deocamdată. O să văd ce apare la consiliul general, ca să nu-l las pe Nicușor, dacă câștigă, cu o opoziție paralizantă. Dar oricum cred că noi vorbim despre chestii care au procente insignifiante în tabloul general.

      • Sanitarul 17/04/2024 at 07:46 #

        Nimereala naibii, m-am intalnit aseara, la metrou, cu Ana Ciceala (strangea semnaturi).

        1. Am intrebat-o care este motivul pentru care nu raspunde la emailuri (nici pe cel de la Consiliul General, nici pe cel de la partid – cand era in USR).

        Mi-a raspuns cum ca cel de la Consiliul General are o cota mica si se umple repede si apoi nu mai primeste alte emailuri (fara sa-mi returneze mie serviciul de email ca nu s-a livrat?!) si ca, in prezent nu mai este in USR, deci … 🤷‍♂️

        2. Am intrebat-o si daca, votand „DA” pentru un sistem de autobuze scolare care sa aduca la scoala niste elevi care, conform declaratiilor si actelor oficiale locuiesc peste drum de scoala cautioneaza sau nu o ilegalitate.

        Mi-a raspuns ca … nu imi va raspunde cu „Da” sau „Nu”, ci va avea, in viitor, in vedere acest aspect. 🤦‍♂️ Am mai cerut, inca o data, un raspuns cu Da/Nu, dupa care am renuntat.

        Daca nu poti sa iti asumi responsabilitatea faptelor si argumentarea opiniilor tale … cam cum sa ai pretentie la incredere/deminitate?

        Dezamagitor, cel putin pentru mine.

        • mihai 17/04/2024 at 11:37 #

          Da, nici emailul nu mai e ce era cândva. Am pățit de mai multe ori ca până și emailuri trimise de la o adresă Yahoo către altă adresă Yahoo (deci, cum ar veni, loco), să dispară fără urmă. Am ajuns ca acum, dacă emailul e important și nu primesc confirmare automată de primire, să dau telefon: „ați primit emailul meu?”

  2. Motanul 08/04/2024 at 11:37 #

    “ Îmi spunea un tânăr de 30+ că niciunul dintre prietenii lui – dintre care și unii oameni de afaceri de un oarecare succes – nu s-ar băga în politică, pentru simplul motiv că asta le-ar expune prea mult viețile și averile personale, și ei nu sunt dispuși să facă acest sacrificiu pentru un bine comun iluzoriu.”.
    M-am băgat și eu în USR, idealist convins. La înscriere am fost întâmpinat de o tanti care mai târziu a a ajuns șefa la zăcămintele offshore, cu un formular de adeziune similar cu ce aveau nemții prin 1939, ceva de genul “jur credința veșnică președintelui partidului” și un președinte de filială suspendat… ca n-avea căciula. Am votat la alegerile interne, și cine a câștigat… well, n-avea căciula(cazul Teohari). Deci am ieșit ca din pușcă în USR și nu mai votez veci cu ei! Pentru europarlamentare votez la alegerile olandeze. Pentru România nu mai votez decât în ciuda, cu UDMR, dacă nu e coadă la ambasada.

    • Dollo 08/04/2024 at 12:18 #

      Da, cazul USR ne-a arătat că nu politica e problema, ci oamenii. La diaspora a fost cu atât mai trist faptul că oamenii ăștia erau trăiți afară, dar se pare că n-au învățat nimic de acolo, tot români au rămas.

      • Motanul 08/04/2024 at 15:30 #

        Mânăriile erau făcute la centru în România de către Birna & Co. Cozile de topor/sarlatanii de dincolo erau în minoritate, pierduseră alegerile, dar centrul a hotărât ca voturile nu contează! În locul lui Teohari au trimis un parlament un “arhitect” fără diplomă!

        • Dollo 08/04/2024 at 21:30 #

          Lucrurile în filiala diaspora erau mai rele dinainte de a intra tu în partid și de candidatura Teohari.

  3. Milikas 09/04/2024 at 07:29 #

    Nici mie nu mi-a răspuns Ana Ciceală la emailul în care îi solicitam sprijin într-o campanie în care se implicase în perioada când era consilier din partea USR la Primăria Capitalei.
    Nici Nicușor Dan nu mi-a răspuns la email, când i-am cerut ajutorul într-o campanie de salvare a unui monument de interes național pe când era președintele USB. E adevărat că monumentul în cauză nu era în București, dar totuși.
    Mi-a răspuns, în schimb, Florina Presadă, pe cand coordona proiecte la CeRe. Și chiar m-a ajutat.
    Așadar, tot în legetebeu e și speranța mea, cu sau fără REPER.

    • Dollo 09/04/2024 at 08:55 #

      Ha, ha, păi comparația nu e corectă, dacă vă răspundea Florina când era senator atunci da 🙂

      • Milikas 09/04/2024 at 14:00 #

        Comparația e cam așa: când le-am cerut ajutorul, atât Florina cât și Nicușor activau în organizații nonguvernamentale. Una a răspuns solicitării, altul nu.
        Ana Ciceală era consilier USR în Primăria Generală și nu a răspuns, deși se pregătea să candideze pentru funcția de primar la sectorul 3.
        Deci, până la urmă, oamenii contează, iar USR are, din păcate, mari probleme la capitolul acesta. Acesta este motivul care, după câteva ședințe la care am participat ca membru simpatizant, m-a convins să nu mă înscriu în USR. Le-am acordat, totuși, suficient credit, ca susținător, sperând că lucrurile se vor schimba cu timpul, dar se pare că nu m-am înșelat.
        Rămâne de votat legetebeu, dar cu ce șanse pentru viitor?

        • Dollo 09/04/2024 at 14:31 #

          Pentru votul de conștiință sugerez niște independenți și la europarlamentare. Dacă strâng semnăturile. Ar fi Nicu Ștefănuță și Vlad Gheorghe, parcă, tot ex USR.

          • Bogdan 11/04/2024 at 14:35 #

            Iata ca le-au strans. Nicu Stefanuta cel putin a reusit ceva incredibil, dincolo de reusita ‘tehnica’: a coalizat in spatele lui o intreaga zona tanara & progresista care a trecut brusc de la indiferenta totala fata de subiect la un entuziasm nebun (mobilizati de idolii lor de pe net, subiect lung si care vad ca nu apare in presa – nici cea mainstream, nici cea asa-zis independenta – nici macar ca nota de subsol. Dupa care presarii iar vor fi ‘surprinsi’ de un rezultat sau altul si niciodata nu va fi vina lor). Din cate inteleg, lucrurile nu se vor opri aici si se pregatesc lucruri pentru urmatoarele alegeri, indiferent de rezultatul de acum. Acum e drept ca 110k semnaturi nu inseamna nici macar ca ele se vor transforma in voturi, daramite sa se dubleze (greu de spus de cate voturi va fi nevoie; la prezenta obisnuita pt europarlamentare, in jur de 30%, ar fi nevoie de vreo 180k, dar daca se mai intampla vreo nebunie ca in 2019, pragul urca la vreo 270k). In plus, voturile nu trebuie doar sa le obtii, ci sa le si aperi, ceea ce necesita o organizare exceptionala si chiar o gandire tactica, pardon de vorba pretentioasa. Dar eu nu am mai vazut asemenea manifestari la niciuna dintre cele 3 presupuse resetari de pana acum, e ceva absolut uluitor.

          • Dollo 12/04/2024 at 10:31 #

            Da, e bine că avem cu cine vota și la europarlamentare. Dar eu mi-aș tempera entuziasmul cu privire la emulație 🙂

          • Bogdan 12/04/2024 at 12:12 #

            Cred ca e o neintelegere: entuziasmul este al lor (la mine e frustrarea ca un asemenea subiect nu exista public). Si e la un nivel greu de comparat cu orice de pana acum, modul la care acesti insi simt ca si-au gasit omul e greu de descris (in ultimele doua zile de strans de semnaturi IG bubuia de repostari, sunt multe mici observatii sociologice acolo de la care ma abtin pentru ca ar trebui sa le dezvolte cineva cu adevarat abilitat – dar iata, cei ‘abilitati’ sunt total absenti, ca de obicei, iar fenomenul va prinde societatea intr-un punct cand deja va fi fost foarte avansat si va fi explicat public de habarnisti sau oameni fara nicio legatura cu lumea de astazi (imagineaza-ti orice ‘analist’, chiar unul care poate intelege ce s-a intamplat daca-i explici, explicand la randul lui publicului ceva despre unul Faiar, dinamica grupurilor care sunt influentate de el si celalalt etc). De la una, totusi, nu ma abtin: chiar daca pozitionarea in zona <30 i-a adus succesul de pana acum, e interesant de vazut cum va putea ramane deschis si catre alte categorii (ca e greu sa supravietuiesti doar cu nisa asta), pentru ca pozitionarea insasi comporta riscul de a ostiliza targetul vizat fata de restul lumii (am vazut pe la fanii lui cateva remarce legate de 'fosile').

            Ma rog, vorbeam singur, ignore that.

  4. Stelian 10/04/2024 at 03:38 #

    Din nefericire sloganul cu N-am ce vota este perfect valabil.
    Scrie cineva care are dreptul de vot anulat, fiindca eu fara act valabil (pasaport) sunt diferit de cel cu act valabil. Si nu vreau alt pasaport fiindca pentru un act romanesc mi se cer acte emise de statul unde stau. Deci Hai sictir!
    Votati liste electorale ( mai putin primar) ce se pot modifica ulterior anuntarii rezultatelor. Poti vota o lista unde primele pozitii pot aparea oameni OK, dar ei renunta si asa apar cei din pozitiile initial neeligibile (smecherii).
    La capitolul comunicare sau raspuns spre alegatori toti sunt o apa si-un pamint, in sensul necomunicarii sau al tacerii.
    Acum au ajuns la stadiul cenzurarii si pe paginile de FB, in sensul ca atunci cind le umpli pagina cu „urari de bine” te blocheaza sau scriu mai elegant, ca s-a limitat numarul de comentarii.
    Eu am inceput sa le umplu paginile cu numarul de zile de cind Spitalul Daruieste Viata este gata si sta fara pacienti nu fiindca nu sunt copii bolnavi de cancer. Azi, 9 aprilie e a 136-a zi.
    Nu mai cred in politicieni lideri salvatori, ci in avansul incet, pas cu pas (ah cita ura a acumulat aceasta expresie).
    Dat fiind ca inca se organizeaza alegeri din 4 in 4 ani, mai mult sau mai putin comasate, sunt de acord cu proprietara blogului ca pentru orice functie 2 mandate consecutive sunt suficiente. Al treilea doar dupa un sezon de pauza. La orice nivel. Stiu ca voi fi hulit, dar cam asa e pe la altii. Nu e limitat prin lege, ci electoratul ii trimite in opozitie dupa maxim 10 ani.
    Deci la Capitala votati USR+Forta dreptei+REPER+AUR si independenti cit de multi.
    Stiu, cine organizeaza alegerile e in comisii electorale, dar… Asta e lupta. Inegala si trebuie cistigata cu armele lor.
    Oferiti-va cit mai multi la comisii electorale ( o munca uriasa, obositoare si prost platita), dar acolo unde veti fi fiti obiectivi si onesti. 1 vot daca are un independent, un vot sa apara in procesul verbal… Si fiti cu ochii pe buletinele de vot.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.