Robert Negoita

Tag Archives: Robert Negoita

Politice 07/04/2024

Votul de conștiință în țara votului inutil

Cu cine (nu) votez la Primăria Capitalei și la aia de sector și de ce. Plus alte considerații inutile despre București și oamenii lui.

În timp ce ne uităm în gura lui Bădulescu

Despre ce se mai întâmplă lucrativ prin oraș, când PSD se face că se ceartă între găști: 12 hectare din Parcul IOR devin construibile, iar cineva își înfige un panou publicitar ilegal în față la Unirea și nimeni nu bagă de seamă

Ce poți face cu 200.000 de lei în sectorul 3

Primăria sectorului 3 întreabă pe ce să cheltuiască banii de la buget, cetățenii propun și apoi votează. Primăria numără voturile 😉

Bucureștiul, văzut de la fereastra de 4 stele a lui Negoiță

Un oraș indecis, care amestecă opulența cu prostul gust și cu sărăcia extremă, în detrimentul decenței, funcționalului, modernului, normalității. Un hotel kitch, vecin cu un șir de maghernițe insalubre, la câteva sute de metri în spatele Bulevardului Unirii, în care același primar a îngropat 10 milioane de euro din bani publici.

Un pas mare pentru finanțe, prea mic deocamdată pentru cetățean

Pe site-ul de raportare a cheltuielilor publice, inaugurat azi de Guvern, rezultă că în București nu s-a făcut deszăpezire, salubrizare, reabilitare termică, nu s-au dat salarii în nicio primărie în ultimele două luni.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Pasarea răspunderii în privința incendiilor

Când reclami un pericol de incendiu, Pompierii te trimit la Primăria Capitalei, care te trimite la Poliția locală, care te trimite la Primăria sectorului 3, care te trimite din nou la Capitală. Iar primarul Negoiță zice că asta e, civilizația comportă și riscuri…

Prostie, hoție și beton

De ce risipește primarul Negoiță 1,7 milioane de euro din buget ca să facă o fântănă arteziană în fața unui cinematograf mort de cartier – Cinema Gloria?

Și angajații ADP sector 3 sunt mândri că sunt români

Câțiva angajați ai Administrației Domeniului Public sector 3 au fost surprinși în dimineața de 16 mai montând/demontând un cort de campanie al PSD, undeva în sectorul 3.

Cum te convinge Negoiță să-ți reabilitezi blocul pe banii tăi

Primăria sector 3 le spune locatarilor care n-au avut norocul să intre în programul de reabilitare gratuită până acum că pe banii lor și ai Europei lucrările vor fi mai de calitate decât alea făcute moka de primărie.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Votul de conștiință în țara votului inutil

În timp ce ne uităm în gura lui Bădulescu

Ce poți face cu 200.000 de lei în sectorul 3

Bucureștiul, văzut de la fereastra de 4 stele a lui Negoiță

Un pas mare pentru finanțe, prea mic deocamdată pentru cetățean

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

Pasarea răspunderii în privința incendiilor

Prostie, hoție și beton

Și angajații ADP sector 3 sunt mândri că sunt români

Cum te convinge Negoiță să-ți reabilitezi blocul pe banii tăi

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

Jurnalul unei pisici de garsonieră