Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.
Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai
Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor
s-a mancat toba, a ramas toshiba ;))
Da, Toshiba a ramas, dar iti vine s-o mananci, nu alta 🙂
deci, Toshiba i-a ramas numele?
Deci nici cu răzuitul nu m-am ales… 🙂
Cum, n-ai razuit? Of, or fi razuit inainte ceilalti cititori si nu a mai ramas nimic. Lasa, la anul facem o razuiala mai consistenta 🙂