Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.
Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini
Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.
Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.
s-a mancat toba, a ramas toshiba ;))
Da, Toshiba a ramas, dar iti vine s-o mananci, nu alta 🙂
deci, Toshiba i-a ramas numele?
Deci nici cu răzuitul nu m-am ales… 🙂
Cum, n-ai razuit? Of, or fi razuit inainte ceilalti cititori si nu a mai ramas nimic. Lasa, la anul facem o razuiala mai consistenta 🙂