S-a mâncat și toba

A fost si Craciunul 2010. Multă agitație pentru nimic

5 Responses to “S-a mâncat și toba” Subscribe

  1. Ale3n 26/12/2010 at 19:45 #

    s-a mancat toba, a ramas toshiba ;))

    • Dollo 26/12/2010 at 23:12 #

      Da, Toshiba a ramas, dar iti vine s-o mananci, nu alta 🙂

  2. GeorgeL 26/12/2010 at 22:56 #

    deci, Toshiba i-a ramas numele?

  3. Gilbert 27/12/2010 at 07:08 #

    Deci nici cu răzuitul nu m-am ales… 🙂

    • Dollo 27/12/2010 at 14:21 #

      Cum, n-ai razuit? Of, or fi razuit inainte ceilalti cititori si nu a mai ramas nimic. Lasa, la anul facem o razuiala mai consistenta 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale