Ziua porcului

Nu i-am făcut pomană, l-am tocat direct în cârnați și i-am belit șoriciul :) Atenție, urmează imagini șocante, nerecomandate vegetarienilor! ȘOC! ȘOC! ȘORICI!

A zi a fost așa:

 Apoi așa  și după o zi de muncă așa                                           Rețeta v-am spus-o anul trecut. Surpriza plăcută de anul ăsta a fost că șoriciul porcului cumpărat ”de la țărani” din Piața Obor era așa de bine pârlit încât a fost o încântare să-l ronțăim ca aperitiv. Plus că mama e sigură că, spre deosebire de carnea de porc de crescătorie, godacul ăsta are cărnița mai fragedă.

Săptămâna viitoare vă spun cum se face toba, că azi n-a mai fost timp și de ea. Dar vă asigur că e piesă de rezistență printre preparatele mamei de Crăciun.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Etichete: , , , ,

8 comentarii la “Ziua porcului” Subscribe

  1. Farfuridi 17/12/2011 at 20:38 #

    asta mi-as dori sa scrie pe mormantul meu: porc, sorici, carnati, toba, sarmale, piftie! 😀

    • Dollo 17/12/2011 at 21:18 #

      Toate au fost iubite și prețuite! :))

  2. mircea 17/12/2011 at 22:40 #

    Ca un ziarist blazonat ce esti, de ce nu avertizezi publicul ca imaginile sint socante? Inteleg ca n-are rost sa-i uram „La Multi Ani” porcului…

    • Dollo 17/12/2011 at 23:10 #

      Huh, ai dreptate, iau măsuri imediat 🙂

  3. George Lacatus 18/12/2011 at 08:50 #

    Deci, nu mai publicati asemenea poze. Stricati diminetile oamenilor. Acum trebuie sa fac rost de sorici pentru Ochelarista :D.

    • Dollo 18/12/2011 at 14:36 #

      are pofte? :))

  4. Liviu Filip 18/12/2011 at 12:17 #

    Dollo, cum ai facut ca pozele alea sa miroase a sorici parlit cand te uiti la ele? 🙂

    • Dollo 18/12/2011 at 14:37 #

      e un plugin special 😛

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.