Popa știe să dea și rest

Mama, față cu popa venit cu Crăciunul și lipsa de mărunt din portofel.

 

Povestește mama cum a „păcătuit” cu popa când a venit cu Crăciunul și  ea nu avea mărunt.
A sunat la ușă și n-am vrut să dau drumul, că am crezut că sunt copii din ăștia cu colinde.
Eu eram cu chiuveta plină de vase, în ziua când am făcut cârnații, televizorul era dat tare… debandadă!
Când m-am uitat pe vizor, hait, POPA!
I-am dat drumul, dar m-am dus în casă  să închid televizorul. Popa după mine.

Mi-a zis două trei vorbe, că la Crăciun nu e ca la Bobotează să intre în toate camerele cu botezul, și credeam că pleacă, dar mi-am dat seama că nu i-am dat bani. Şi el nu prea se dădea dus…

M-am uitat în portofel, nu aveam decât o hârtie de 500 de mii…
Adică 50 de lei (intervin eu)
Da, păi stai să  vezi, că de aia m-am și încurcat. I-am dat 50 de lei și i-am zis:
– părinte,  ai să-mi schimbi?
– am, zice el.
– pai să-mi dai 4 lei rest, zic.
– sigur vrei numai 4 lei?  mă întreabă el râzând așa la mine.
Mi-am dat seama că am greșit  și ca s-o dreg zic: e, cum te lasă inima, părinte.

A scos un teanc de bani din buzunar – avea o grămadă de hârtii de 10 lei acolo – și mi-a dat 40 de lei rest. Și-a dat și el seama că era prea mult.

Crăciun ponderat vă doresc, ca popa care a venit cu colindul la mama;)

*poza e cu checul făcut în loc de cozonac anul ăsta; )

Etichete: , , ,

4 comentarii la “Popa știe să dea și rest” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 25/12/2015 at 21:09 #

    Doamnă Benezic, este bine de știut!
    Crăciun fericit.

  2. marius geoegescu 26/12/2015 at 10:22 #

    Craciun senin,Dollo !

  3. Petra 26/12/2015 at 11:11 #

    Crăciun fericit!
    Sănătate și bucurii alături de cei dragi.
    Checul arata foarte bine.
    Felicitari pt forma deosebita.

  4. Lucian Mustaţă 27/12/2015 at 21:13 #

    Am eu una și mai și. Acu vreo 17-18 ani eram proaspăt mutați într-un sat de prin sud-est.
    Înainte de Paști (da, umbla popa cu Paștele, doar acolo am auzit de asta) trece popa pe la noi. Cum ai mei n-au avut să-i dea mărunt, i-au dat una de 100.000. Popa a băgat-o sub sutană și a dat să plece fără să schițeze că dom’le, ar fi prea mult sau…
    Noroc cu tata care l-a oprit și l-a întrebat candid: „părinte, dar rest nu dați?”

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.