Povestește mama cum a „păcătuit” cu popa când a venit cu Crăciunul și ea nu avea mărunt.
A sunat la ușă și n-am vrut să dau drumul, că am crezut că sunt copii din ăștia cu colinde.
Eu eram cu chiuveta plină de vase, în ziua când am făcut cârnații, televizorul era dat tare… debandadă!
Când m-am uitat pe vizor, hait, POPA!
I-am dat drumul, dar m-am dus în casă să închid televizorul. Popa după mine.
Mi-a zis două trei vorbe, că la Crăciun nu e ca la Bobotează să intre în toate camerele cu botezul, și credeam că pleacă, dar mi-am dat seama că nu i-am dat bani. Şi el nu prea se dădea dus…
M-am uitat în portofel, nu aveam decât o hârtie de 500 de mii…
Adică 50 de lei (intervin eu)
Da, păi stai să vezi, că de aia m-am și încurcat. I-am dat 50 de lei și i-am zis:
– părinte, ai să-mi schimbi?
– am, zice el.
– pai să-mi dai 4 lei rest, zic.
– sigur vrei numai 4 lei? mă întreabă el râzând așa la mine.
Mi-am dat seama că am greșit și ca s-o dreg zic: e, cum te lasă inima, părinte.
A scos un teanc de bani din buzunar – avea o grămadă de hârtii de 10 lei acolo – și mi-a dat 40 de lei rest. Și-a dat și el seama că era prea mult.
Crăciun ponderat vă doresc, ca popa care a venit cu colindul la mama;)
*poza e cu checul făcut în loc de cozonac anul ăsta; )
Doamnă Benezic, este bine de știut!
Crăciun fericit.
Craciun senin,Dollo !
Crăciun fericit!
Sănătate și bucurii alături de cei dragi.
Checul arata foarte bine.
Felicitari pt forma deosebita.
Am eu una și mai și. Acu vreo 17-18 ani eram proaspăt mutați într-un sat de prin sud-est.
Înainte de Paști (da, umbla popa cu Paștele, doar acolo am auzit de asta) trece popa pe la noi. Cum ai mei n-au avut să-i dea mărunt, i-au dat una de 100.000. Popa a băgat-o sub sutană și a dat să plece fără să schițeze că dom’le, ar fi prea mult sau…
Noroc cu tata care l-a oprit și l-a întrebat candid: „părinte, dar rest nu dați?”