Ca să combată „bugetul suplu”, prezis de ministrul finanțelor pentru la anul, mama a zis să facem azi niște cârnați dolofani. Porcul care a donat mațele a fost îngrășat din bugetul de anul ăsta, de la care, știți cum a fost, dacă n-a curs, a picat. Cârnații au ieșit, deci, în pofida îndemnului la cumpătare, generoși.
S-a tocat carnea – fleică, împănată, cam 4-5 kilograme. S-au amestecat condimentele – usturoi, cimbru, coriandru, nucșoară, boia dulce și iute, pastă de ardei iuți, piper multicolor, sare, toate după gust. Nouă ne plac cârnații picanți, deci grămăjoarele din fotografie sunt calibrate pentru cantitatea de carne, la ochi.
S-au amestecat toate (carnea+condimentele) cu aproape doi litri de zeamă în care au fiert toate cele pentru tobă – adică ficat, rinichi, limbă, slană. Nu vă minunați, compoziția finală trebuie să fie fluidă, ca o pastă ușor de îndesat în mațe. Deci puneți cu încredere lichidul care fluidizează carnea tocată.
Mațele, gata curățate, au fost înmuiate în apă și apoi umflate ușor ca să se plieze mai bine pe pâlnia atașată la mașina de tocat. Nu uitați să scoateți cuțitul de la mașină, când puneți pâlnia pentru cârnați 😉
La final, au fost înțepate micile goluri de aer formate de-a lungul mațelor umplute cu carne, și dolofanii puși la uscat, pe balcon. Două-trei zile stau acolo ca să se scurgă și să se așeze. Ulterior vor fi puși la caserole și îndesați în congelator.
Mâine o să fac niște hamburgeri din ce a rămas în afara mațelor, și vă povestesc ce gust au. Dat fiind ca m-au cam usturat un pic mâinile de la contactul cu carnea, tragem concluzia ca i-am nimerit suficient de picanți:)
Du-i la o afumatorie. Is buni si asa, dar afumati, apoi atirnati in spais la uscat macar 2-3 saptamini or sa fie dezastru!
Hai că-mi lasă gura apă! Mămă ce mai tânjesc după nişte cârnaţi de-ăştia adevăraţi, marca Dollo…
Eu nu pricep de ce asa de putina lume face observatia 'vizuala' ca carnatii seamana cu excremente sau penisuri.
@Dumnezero: cind te uiti la o sticla cu vin alb tu o vezi plina de urina, nu-i asa?
Hmmm…
De acord ca afumarea e obligatorie. Sau o fi asta o chestie mai degraba ardeleana? Eu nu concep cirnatii de casa sa nu fie afumati.
In alta ordine de idei, am remarcat noi si nebanuite utilizari ale Adevarului de Seara.
E vorba de forma si culoare… lichidele nu au forma; daca pui urina intr-un pahar, seamana cu vinul alb, iar daca torni vin in WC, seamana cu urina (oricum acolo ajunge).
Mircea – da, afumarea ar fi desavarsirea retetei. Din pacate pe la Bucuresti nu prea sunt afumatoare, iar pana i-am trimite undeva la afumat ar trece Craciunul. Si nu vrem asta, nu? 🙂
Gilbert – o sa ma gandesc la o sectiune „razuiesti si adulmeci” la blog, pentru cititorii pofticiosi din diaspora 🙂
Dumnezero – si eu ma gandeam la diverse analogii cand pliam matele pe palnie, dar nu chiar la excremente 😉
Xanaxdu – Adevarul de seara e singurul ziar pe care-l mai citeste mama. Pentru ca e gratuit, si-i parvine printr-un vecin care are zilnic drum prin oras. Ca orice ziar, cred ca ar face bine si infasurat pe niste slana afumata, apropos de afumatura 🙂
Ia mai lăsaţi analogiile astea, că-mi trec toate cele. Măcar voi nu trebuie să răzuiţi nimic… 😀
P.S. Eu porci şi vaci nu văd decât foarte rar, la televizor. Şi nu cunosc pe nimeni care să se poată lăuda că a văzut vreodată un porc în realitate…
Hamburgeri zici ? Ca daca faceai chiftele, tuseai ….?
Chiftelele la noi in familie se fac mici si rotunde ca niste mingi de ping-pong. Si chiar aveam chef de un hamburger. De ce sa nu le fac, deci, plate, pe gratar, in loc sa le prajesc in tigaie? Si chiar au iesit buni, taman bine de picanti, cu varza murata si mustar. Iti recomand sa incerci, nu tusesti 😛