După ce i s-a topit mantia aia albă de hermină, aproape nemeritată, Bucureștiul a rămas zilele astea în pielea goală, ca un monarh impostor într-o țară de manechine. În perioada asta a anului mi-e cel mai silă de orașul ăsta în care toți așteptăm numai „să se facă ceva!”. O să apuc vreodată timpul ăla în care să nu mă stropesc până la gât cu noroi când merg prin București?
Vancouver și oamenii lui (VII)
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
Alberta: munți, petrol și urși (V)
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
Trei săptămâni în Canada (I)
Toshiba, 2010-2026
Vancouver și oamenii lui (VII)
Alberta: munți, petrol și urși (V)
Trei săptămâni în Canada (I)
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
Bogdan: Mulțumesc! Am citit cu plăcere toată seria de a...
Andrei Popescu: Doar 12 arhitecți în doi ani? Mă mir că ați m...
Om bun: Frumos filmuletul. Era mai frumos daca intrai si t...
Om bun: Uite asa mai afli lucruri noi. Care e treaba cu Ro...
alina: Foarte fain serialul despre Canada.
Despre 4 a...
Sergiu: Treaba asta cu gardienii care iti spun ca nu ai vo...
Sergiu: Canada este frumoasa, la fel ca si Statele Unite, ...
Dollo: Noi mulțumim, poate mai facem :)...
În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.
Impresii de călătorie din Norvegia, încă o țară care nu suferă vreo comparație cu România.
Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉
Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.
“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1
Vad o firma de Dactilografie! Asta imi aduce aminte de un banc:
Pe scarile sediului Militiei judetene se incruciseaza un tip care urca cu unul care coboara.
– To’arasu’, nu stiti pe unde se bate la masina pe aici?
– Nu stiu dom’le, ca pe mine m-or batut manual!
:)) Da, la Dactilografia asta toate damele erau batute de soarta. Ședeau cu ochii in gol privind spre strada din care nu le venea niciun client. Și ce vremuri trebuie sa fi trait ele acolo, vis a vis de Tribunalul mare…!
Nu…..poate copiii copiilor tai, dar si atunci am niste indoieli……