Antidot pentru ziua în care te simți proastă

Pui cele mai proaste intrebari, iei cele mai gresite decizii, te enervezi pe tine si pe altii, te simti cel mai prost din curtea scolii. Ce-i de facut?

Azi m-am trezit devreme. Am mers pe jos, 50 de minute, prin ninsoare și vânt până la o întâlnire de documentare. Gazda mea nu era la sediu. A întârziat o oră. Pentru că nu i-a pornit mașina. Când a ajuns am reușit să ne enervăm reciproc în mai puțin de jumătate de oră. Ea vorbea prea tehnic, eu puneam întrebări de profan, care ei îi păreau tâmpite, și în concluzie vorbeam în paralel. Pe drum m-am certat cu mama la telefon, care vrea întotdeauna mai mult decât îî pot da eu, în materie de afecțiune. Deci am încasat și de la ea niște reproșuri.

Ziua asta vine după alte câteva similare, în care lucrurile mi s-au aglomerat, profesional vorbind, și în loc să le iau pe rând, m-am blocat încercând să le rezolv pe toate în același timp. Mă simt proastă, insignifiantă, superficială și total nefolositoare, incapabilă să mă fac înțeleasă. Transmit cele mai greșite mesaje și semnale celor din jurul meu și în general sunt nemulțumită de mine și de viață în general. Ah, și peste toate astea, lucrez în comunicare, da?!

Când am ajuns înapoi acasă am bagat capul sub pătură, ca struțul în nisip, și am încercat să mă calmez. Când m-am trezit am găsit fotoreportajul ăsta despre China. Și mi-am dat seama că uneori, când ți se pare că universul te nedreptățește, există alții și mai futuți ca tine pe lume.

Voi cum va remotivați într-o astfel de situație?

Etichete: , , ,

11 comentarii la “Antidot pentru ziua în care te simți proastă” Subscribe

  1. Ale3n 22/02/2011 at 18:02 #

    offff
    vin acas futut de toata lumea, cu nervii intinsi la maxim, deja incep sa explodez si vreau sa citesc ceva fain sa ma linistesc.
    si ghici surpriza, dau peste articolul asta.
    btw eu ma linistesc citind blogul tau. poate o sa mearga si la tine. incearca

    • Dollo 22/02/2011 at 18:04 #

      Hm, blogul e alta sursa de nemultumire, ca si aici ma simt la fel de proasta, nu-ti face iluzii 😀

  2. Ale3n 22/02/2011 at 20:38 #

    eu macar ma simt bine. ma bine duspune si ma amuza, in timp ce imi ia gandurile de la toate cacaturile de peste zi. singurul lucru care ma enerveaza e ca atunci cand il citesc de pe telefon, nu am diacritice

    • Elena 09/01/2012 at 00:15 #

      Eu, in Canada, nu am deloc diacritice si pentru aia tot imi place sa il citesc, fara sa ma enervez…

  3. Dumnezero 22/02/2011 at 20:40 #

    Starcraft, documentare, lecturi, comics, sifon si ciocolata amaruie; jazz sau DnB in fundal, daca nu e ceva film ruland.

  4. Raluca 22/02/2011 at 20:40 #

    Pozele din China nu-s cu mult diferite de imaginea unei redactii de ziar. deci da, ptr mine nu exista alinare 😛

    • Dollo 22/02/2011 at 21:08 #

      Raluca, ma gandeam eu ca sunt, totusi, norocoasa 😀

  5. Escu 23/02/2011 at 00:59 #

    telefon pe silent, o carte buna..sau un film bun…si a doua zi incerci sa nu mai faci aceleasi greseli ca pana acum.

  6. Gilbert 23/02/2011 at 10:25 #

    @Raluca – Crede-mă că n-ai da redacţia din mână, bună rea cum o fi, pentru un job în fabricile din China…
    @Dollo – Zâmbeşte: mâine poate fi mai… bine 🙂

  7. Adrian 23/02/2011 at 12:09 #

    Ia-o pe Toshiba la o smotoceala 🙂

  8. Alexandra 19/12/2016 at 23:54 #

    Ajung acasa, ma inchid in camera, imi reamintesc si imi spun inca de 100 de ori cat de proasta si incapabila sunt, ma culc eventual cu un simnifer, ma trezesc, bag cafele la greu, ma tarasc peste tot, ajung acasa , ma inchid in camera…..

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii