Give piss a chance

La cârciuma cu pretenții Da Vinci, de pe Câmpineanu, faci pipi cu ochii într-o prăjitură cu brânză, o pizza calzone sau un crevete pe pat de legume. Același meniu îl ai la dispoziție și la masă. Mă întreb dacă patronii restaurantului simt nevoia să vizualizeze pe budă, la ei acasă, ceea ce au și în frigider. Mie una nu-mi face deloc poftă de mâncare afișarea meniului pe pereții WC-ului. Credeți că există cineva care să vadă prăjitura cu brânză la budă și să vină apoi plin de poftă la masă, ca s-o comande? Sau or fi amplasate strategic pentru clientela bulimico-anorexică, atunci când își bagă degetele pe gât ca să vomite, să le fie mai ușor dacă vizualizează și meniul?

În rest, ambianța acolo e chiar placută. La cârciumă mă refer. E ascunsă în burta unui centru de birouri amplasat în capătul străzii Câmpineanu, colț cu Academiei (pentru cine nu știe zona, strada Campineanu urcă de la Sala Palatului, traversează Calea Victoriei până ajunge la Bulevardul Magheru), are mâncare bună, la prețuri acceptabile, servirea e ireproșabilă, chelnerii sunt amabili și săritori. Există internet wi-fi și o atmosferă în care se pot desfășura întâlniri de lucru. Dar să nu mergeți la budă înainte de a comanda de mâncare. Mergeți doar la final, eventual, și rugați-vă să nu fi consumat înainte ceva ce e acolo pe perete, că s-ar putea să reconsiderați gustul cu care rămâneți 🙂

Tags: , , , ,

3 Responses to “Give piss a chance” Subscribe

  1. Dragos B 06/04/2011 at 13:44 #

    Cine stie ce ingrediente-or fi folosite la chestiile afisate-n buda… Poate-s pt cei de la MISA?

    • Dollo 06/04/2011 at 14:49 #

      Neah, pentru categoria aia trebuia sa fie niste bauturi racoritoare 😉

  2. Zodrac 07/04/2011 at 09:33 #

    Imi place ideea de reclama in toalete, dar nu de genul asta, poate un o poza cu conducatorii sa ne miscam mai repede.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.