În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

horizontal-small-800

La mai bine de două luni de la câștigarea alegerilor, Vlad Tăușance bea suc de mere, fumează aceeași marcă de țigări și lucrează online, profitând de wi-fi-ul din Clubul Țăranului Român, ca orice freelancer autohton în căutarea oportunităților. Poartă un tricou marinăresc – ironică afinitate în țara care tocmai a schimbat un președinte-mariar cu unul primar – și își verifică periodic  smartphone-ul crăpat. Nu așteaptă încă acel apel, dar se pregătește pentru el.

Vlad a devenit cunoscut la câteva zile după victoria în alegeri a lui Klaus Iohannis, când s-a aflat că în ultimele trei luni el fusese unul dintre oamenii din spatele campaniei (online) prezidențiale care a uimit Europa.

După euforia victoriei și vacanța asiatică, întrebarea „ce facem acum?” s-a ițit ca mahmureala de după petrecere. Așa s-a născut People & People, firma care vrea să-i învețe pe români să vorbească unii cu alții, dar nu se sfiește să viseze și la telefonul ăla de la un lider important din Europa. De ce nu, poate chiar Angela Merkel, dacă cineva îi va traduce acest text, ar putea afla că are în România o mână virtuală dispusă s-o ajute să-l depășească pe Iohannis în like-uri. Dacă se decide să candideze pentru a treia oară 😉

 

Înainte de Iohannis a fost Soros

–        Ce ai făcut înainte de campania pentru Iohannis?

–        Și înainte și acum cam tot asta fac: consultanță pe zona de comunicare și training. În ultimii trei ani am dezvoltat cu Fundația Friend for Friends (FFFF) metode de training pe partea de formare pentru adulți și creativitate aplicată.

–        Când ai intrat în presă?

–        Prima dată am fost redactor șef la 15 ani, la un ziar pentru tineri în Timișoara, finanțat de Fundația Soros. A fost  un fel de școală de jurnalism live, făcută destul de profi. Acum nu mai fac presă tradițională, colaborez cu Șapte Seri, mai fac jurnalism culinar, mai scriu în Esquire sau Cosmo. Tot în ultimii trei ani am lucrat cu Trencadis pe proiecte de platforme online pentru instituții publice. Așa am început să învăț mai mult în zona de online, implementare, tehnologie, cum gândești un site etc. Sunt și blogger din 2006, dar nu am luat asta în serios. Nu am disciplina să merg pe direcția asta. În rest am dus o viață de freelancer, mi-a fost foarte comod. Nu am avut un an să nu fi învățat ceva nou.

–        Și cum ai ajuns să lucrezi în campania lui Iohannis, am înțeles că ești liberal ca orientare politică?

–        Sunt libertarian mai degrabă decât liberal, cred în statul minimal, libertate individuală extinsă, mă atrage zona asta teoretică semiutopică. Un bun prieten de-al meu era deja implicat în politică, am avut ocazia să lucrez alături de el – el s-a mutat din țară între timp – eram familiarizat cu domeniul, aveam relații de colaborare pe training pe social media și online cu PC și PNL de ceva vreme. Da, mă interesa de mult timp politica, indiferent de care parte a baricadei. În același timp eram familiarizat și cu domeniul ONG, fără să fiu implicat activ. De când cu Roșia Montană am fost aproape de mișcările de protest, fără să fiu portavoce, de câte ori a fost nevoie să dau o opinie am fost aproape de ei și în continuare cred că ce s-a întâmplat a fost util și e important să avem mișcări pe mediu.

Primul meu job de jurnalist în București a fost la InfoONG. Mulți din colegii și prietenii mei au fost beneficiari ai finanțărilor Soros. Ceea ce a fost foarte important la vremea aia pentru România. Cred că toți alumni sau beneficiarii programelor au avut un impact major în business, educație, administrație. Acum sunt manageri, antreprenori, traineri, oameni la 30-40 de ani care mișcă România.

–        Te consideri un produs al finanțărilor Soros?

–        Consider că Soros a schimbat modul de a gândi al oamenilor într-un mod foarte simplu: a învățat niște puștani de 15-17 ani să scrie niște cereri de finanțare, care semănau al naibii de bine cu un busines plan: scop, obiective, calendar, buget, diseminare, formule de raportare. Oamenii învățau să gândească ca niște antreprenori de la 16 ani fără să-și dea seama. Ei credeau că aplică pentru bursă. Și cam toată lumea a căzut în picioare, nimănui nu-i merge rău. S-a format un fel middle class progresist de dreapta.

Nu a intrat niciunul dintre noi în campania asta pentru beneficii, pentru un post călduț – asta este o viziune limitată asupra lucrurilor 

tausance2-bunÎn cazul meu nu s-au rupt familii sau prietenii pentru că am lucrat pentru Iohannis

 

–        Să revenim la relația cu politica. De unde interesul ăsta pentru politică, totuși? Nu ești dezamăgit, ca tot românul, de mizeria din politică? (Vlad a început, dar nu a terminat, Facultatea de Științe Politice)

–        Am învățat suprinzător de multe lucruri în facultate, care m-au ajutat ulterior. Unul dintre ele este să nu subestimez mediul politic. Discuția cu „toți politicienii sunt la fel”, „trebuie să reformăm clasa politică” etc…. am fost tot timpul printre moderații apropiați mișcării Uniți Salvăm care a zis că trebuie un dialog rapid și niște oameni care să facă pe translatorii între societatea civilă și decidenți. Cunosc oameni excelenți în politică și oameni extraordinari pe partea cealaltă. Sunt interesat și fascinat de politică, nu am cum să fiu dezamăgit de ceva ce sunt interesat. Gândind pe termen lung și încercând să înțelegi politica îți dai seama că sunt niște mecanisme de autoreglare foarte puternice, așa fragilă cum e democrația la noi, nimic nu rămâne imobil, nici epoca Năstase nu a durat. Lucrurile se schimbă, asta e important. Că nu a fost Ponta figura pe care o aștepta multă lume…

–        Chiar așa, de ce nu a fost Ponta figura pe care o aștepta multă lume?

–        Cred că și el își pune întrebările astea. Nu am un răspuns, dar au fost multe lucruri pe care el le-a experimentat în campanie. De exemplu media de vârstă pe zona de consilieri e foarte scăzută. Toată lumea spera ca tinerii să fie un pariu câștigător pentru România și nu este.

–        Nu?

–        Trebuie făcut un bridge, nu poți să rupi radical cu tot. Trebuie făcut un transfer treptat de putere înainte de a se produce un schimb de generații reușit.

–        Ai oscilat când ai fost cooptat să lucrezi la campanie prezidențială?

–        Nu. Îmi doream demult să fiu implicat într-o campanie, mi se părea o chestie de făcut.

–        Dar familia, prietenii cum au reacționat când au aflat că faci campanie pentru Iohannis?

–        Opțiunile erau clar Iohannis ori Monica Macovei. M-am certat cu doi oameni, înainte și după campanie, intraseră într-o zonă foarte invectivă, am zis hai să ne vedem de treabă, la revedere! În cazul meu nu s-au rupt familii sau prietenii pentru că am lucrat pentru Iohannis.

–        Nu ți-a zis nimeni că ai intrat în politică, te amesteci în mocirlă… etc?

–        Nu, pentru că prietenii mei știu de ce am intrat. Nu a intrat niciunul dintre noi în campania asta pentru beneficii, pentru un post călduț – asta este o viziune limitată asupra lucrurilor –, ci pentru challenge.

–        Ai spus că ați lucrat 3 luni. Asta înseamnă că Iohannis și-a angajat echipa înainte de a ști că va fi desemnat candidat?

–        Când ești una dintre opțiuni îți faci o echipă și o strategie de comunicare. Erau niște oameni pe care știa că se poate baza în cazul în care urma să se întâmple. Trebuia să construiești ceva înainte. Asta e o problemă la noi. Întotdeauna au fost foarte multe proiecte pe online în campanii, care au murit după aia. Am câștigat sau am pierdut, am fost simpatici, vă mulțumim că ne-ați dat like. Nu, de aici începe. Din start am zis că dacă construim canalul ăsta vreau să rămână în picioare, oricine le-ar prelua să fie o promisiune că nu se închide.

–        Și ce ți s-a cerut prima dată?

–        Strategie de comunicare online – să ofer sau să confirm niște ipoteze pe partea de branding, poziționare, tip de mesaje, instrumente – și să dau niște direcții de continuat.

–        Avea pagină de Facebook?

–        Avea până în 20.000 de followeri, pe pagina de primar. Avea o comunicare corectă, la nivelul Sibiului nu avea sens de mai mult când avea scoruri electorale zdrobitoare. 70% din voturi în plină criză, când a avut campanie electorală cu două bannere…

Eram convinși că vom depăși pagina lui Ponta din primul tur. Obiectivul era să ajungem la 1 milion de like-uri.

tausance-bun

De ce n-a câștigat băiatul bun, ortodox, căsătorit, cu doi copii?

–        Cum a primit provocarea cu comuncarea online?

–        A primit-o ca pe o decizie logică și rațională. Asta mi-a plăcut foarte mult, din primele întâlniri directe cu el, dincolo de statură. E un om care cam luminează camera – când am făcut prima ședință foto am tras 12 cadre într-o oră jumate, în condițiile în care știam cât durează asta în revistele glossy. Era o decizie logică pentru că atunci când vrei să câștigi alegerile din poziția de challenger nu ai cum să faci decât vorbind cu tinerii, zona care nu participă la vot. Între 18-35 de ani e o gaură de potențiali votanți care se potrivește cu populația de pe Facebook și cei mai activi online. Concluzia logică e că trebuie să vorbim cu ei în mediul lor. Nu aveam resursele, mobilizarea și canalele media ale contracandidatului, deci a fost logic să facem asta. Nu am făcut lucruri de dragul de a le face.

–        Totuși, cât a contat în succesul candidatului vostru gafa contracandidatul cu diaspora?

–        Nu pot să dau cifre, pagina se mișca bine și înainte de primul tur. Eram convinși că vom depăși pagina lui Ponta din primul tur. Obiectivul era să ajungem la 1 milion de like-uri.

–        Serios?

–        Da, dar după ce i-am depășit pe Elena Udrea, pe Băsescu, de la locul 16 am ajuns pe locul 2 după două luni de campanie am căpătat încredere. Targetul nu a fost propus de mine, eu sunt mult mai pesimist, dar managerul de proiect a zis 1 milion de like-uri. Asta avem de făcut, asta facem. Toate resursele au fost folosite ca să ajungem acolo. Ca audiență generală și persone implicate eram deja în niște zone spectaculoase, a fost o creștere normală. Dincolo de scandalul cu diaspora, pasul greșit evident al contracandidatului, o încălcare a unor drepturi și o rea voință destul de evidentă, cred că era normală accelerarea pentru că după turul 1 se polarizase treaba. Nu mai erau decât doi candidați. Era normal să se transfere simpatia în zona de online, oamenii au început să promoveze, să interacționeze, să-și convingă prietenii.

–        Au fost momente când credeați că nu veți câștiga?

–        Nu aveam voie să credem că nu vom câștiga alegerile.

–        Nu ați avut, totuși, un candidat prea ușor de vândut. Mulți i-au reproșat că nu știe să le zică așa de bine ca Băsescu, să ne „răcorească”…

–        A fost un principiu impus de candidat – nu intrăm în dispute, nu facem campanie negativă. Însă am fost răcoriți 10 ani de Băsescu, uite cât de răcoriți suntem! Lumea vrea altceva. Și Ponta era altceva față de Năstase… Nu mă bazez pe nimic, dar dacă el ar fi păstrat ideea de băiat bun până la capăt poate că ar fi avut mai mult de câștigat. Era un model care place în România: băiat bun, căsătorit cu doi copii, ortodox…

–        Deci nu poți aprecia cât din victoria voastră se datorează diasporei, gafelor lui Ponta, priceperii voastre, calităților candidatului…

–        Da, e un  cumul de factori. Noi nu ne asumăm că am câștigat alegerile, ci că am adunat 1 milion de like-uri, am avut o audiență de 5 milioane, am avut sute de mii de oameni care au interacționat efectiv, am scos scoruri mai bune decâ televiziule pe rating. Cu asta ne lăudăm, dar alegerile le-a cîștigat Iohannis. Dacă nu ar fi fost el consecvent, dispus să evolueze, să învețe și să asculte în timpul ăsta… Noi nu am inventat nimic, sunt reguli valabile în orice campanie. Nu știu dacă vom putea replica succesul și pentru o fabrică de becuri, de exemplu.

vertical-small-800Cum s-a născut People&people și ce vrea

–        Ați fost asaltați de cereri de colaborare după ce s-a aflat că ați lucrat la campanie?

–        Am primit niște sute de mesaje pe Facebook, nu toate cu propuneri de business. Multe dintre ele în zona de „dă-mi o idee”…, puține de colaborare, zece-douăzeci.

–        Poate se gândesc acum că sunteți prea scumpi, ați făcut un președinte…

–        Criteriul prețului nu e relevant. Vindem modalități de a ajunge la niște obiective, până acolo trebuie să vezi dacă există chimie, dacă vorbim aceeași limbă, dacă sunt de acord cu concluziile noastre. Partea de cercetare este mega importantă.

–        V-a căutat cineva din străinătate, din politică, după ce ați câștigat ?

–        Procedeul e mai complicat. Nu e ca și când zici: ai telefonul lui Vlad? Alo, sunt eu, Merkel, hai pe la mine să bem o cafea ca să povestim de următoarea campanie. E un procedeu de validare prin care trebuie să treci înainte. Noi eram deja pe piață, lumea știa cam cine suntem, ce am făcut, ce am putea la o adică să facem, dar…

–        Ce vă mai trebuie?

–        În primul rând să fim formalizați, doi la mână să lucrăm cu un brand internațional, sunt niște pași…

–        Ați fost în presa internațională cu succesul online al lui Iohannis, dar nu știu dacă ați fost și nominalizați acolo.

–        Nu am fost nominalizați ca întreprindere, pentru că nu funcționam ca întreprindere.

–        Păi să vă nominalizăm acum?

–        Da, dacă vrea cineva…

–        Dacă vrea Merkel să vă angajeze…

–        Da… pentru un proiect internațional apar niște challege-uri, de exemplu o barieră de limbă… dar nu e nimic insurmontabil. Ne-ar face mare plăcere, ca plan de dezvoltare da, este clară ideea să ieșim pe piața internațională, cât de repede și cât de bine.

–        Cine sunt, deci, cei care au format People&people?

–        Radu Negulescu, 27 de ani – viziune antreprenorială și management, Vlad Tăușance, 35 de ani – strategie și conținut și Ioan Dan Niculescu, 36 de ani – director de creație.

–        Și cum s-a născut „întreprinderea” People&people?

–        Ca să răspundem cumva întrebării „ce faceți de acum înainte?”, ca să ne răspundem și noi întrebării „băi, ce facem de acum înainte, după trei luni minunate acum ce facem, ne ducem acasă?” Am zis că logic ar fi să ne constituim ca un startup care o să facă exact asta, community building, ce am făcut practic pentru Iohannis vrem să facem de acum înainte pentru proiecte cu impact. Ideal ar fi social – pentru branduri, entități, instituții care au impact asupra societății sau asupra unor comunități relevante, dar în general să rămânem în zona asta de construcții de comunități. Echipa rămâne aceeași, principiile de lucru la fel, relaxate…

–        Mai concret ce înseamnă community building?

–        Comunicarea a migrat în ultima vreme înspre a ține împreună comunități. Apple de exemplu nu are clienți, ci comunității care cumpără produsele, vorbesc despre ele etc. Pe diverse grade de implicare. La Roșia Montană de exemplu, care e o cauză, avem o comunitate formată din nucleul dur al asociației din Roșia Montană, Alburnus Maior, apoi un grup de intelectuali activiști din București, apoi un grup mai mare de simpatizanți, apoi moții din Țara Moților, patronatul de turism din zona pensiunilor etc.

–        Și ce puteți face voi pentru ei?

–        Să-i păstrăm interesați, să facem o platformă de comunicare, o aplicație de Facebook, un eveniment, un canal de televiziune dacă trebuie. În funcție de nevoi, proiect și scală. Poate vrea un brand să comunice cu producătorii de produse tradiționale din România. E clar că oamenilor n-o să le facem un profil de Facebook. O să le facem o platformă de ecommerce, combinată cu Trip Advisor, combinată cu Google AdWords, cu un plan de media buying și o strategie de poziționare. Identificăm care sunt principalii stakeholderi pentru subiect și cum putem să îi aducem împreună.

–        Ca să sumarizăm, ce face azi omul care i-a făcut campanie lui Iohannis?

–        Este asociat într-un efort de a transforma know how-ul ăsta și experiența într-un model de bussines. Community building în România există, dar nu ca obiect de activitate. Transferă experiența asta de comunicare, management, advertising în community building. Avem asta în ADN-ul nostru, noi venim din zona de service providing și oferim management și comunicare unor oameni care și-au identificat deja obiectivul și ideal au deja un buget.

–        Aveți deja niște potențiali clienți interesați?

–        Primii trei clienți nu-i știu, pentru că nu sunt la mine în atribuții. Deocamdată am fost ocupați să ne conturăm principiile și să vedem cum le abordăm. La acest moment putem să ne apucăm de treabă de mâine. Avem niște propuneri, sunt niște branduri interesate. Nu pot să zic clar dacă anul ăsta o să se întâmple ceva legat de zona politică, la noi sau în altă parte.

România are nevoie de dialog în momentul ăsta, parcă suntem surzi între noi, putem vorbi de progres în momentul în care începem să vorbim.

Succesul ședințelor scurte și al comunităților mici…

–        Revenind la comunități, cum vedeți voi asocierea în România? E adevărat că în unire stă puterea, dar dacă te trezești în piață la un protest alături de legionari, ce faci?

–        Puterea stă în microcomunități, vremea marilor organizații a trecut. E foarte mult potențial de exploatat în microcomunități unite de un scop comun temporar. Formal, informal, un pact de colaborare în jurul unui proiect. Să-i contactezi, să le dai niște tool-uri un scop comun coerent. Dacă încerci să unești pe toată lumea indiferent de culoarea politică, treaba se va dilua. De ce funcționează startupurile? Pentru că sunt flexibile, action oriented… De ce încep să funcționeze tot mai prost corporațiile? Pentru că sunt mari, procedural până ajunge să fie implementată strategia ajunge să fie depășită de realitate. Uniți Salvăm a mers bine când se lucra pe acțiuni punctuale, când s-a ajuns la poll-uri interminabile și discuții fără finalitate nu s-au mai întâmplat decât discuții.

–        Pentru zona de business poate lucrurile sunt mai simple, publicul e destul de clar conturat, dar pe zona socială de unde vin banii? Dacă faci un community building de contestare a unui primar, de exemplu?

–        Dacă e un proiect cu audiență se va găsi întotdeauna și finanțare. Găsești niște fonduri accesibile dacă ai disponibilitatea de a le căuta lateral. Nu excludem să mergem pe cât mai multe paliere. Nu vrem să facem un startup activist. Noi încercăm să conturăm un model de lucru. Sunt tone de literatură pe subiectul ăsta de organizare, reguli pe care nu le aplică nimeni, de exemplu ședințele scurte sunt în toate cărțile de management. Ei, noi chiar le-am aplicat în campania lui Iohannis.

–        OK, online-ul e important, dar jumătate din țară nu este conectată, totuși, la Internet. Cu ei ce facem?

–        Avem cam 11 milioane de români online. Online-ul e un canal de comunicare. Ce e cel mai important, nu e o bătălie pentru supremație între online și offline. Sau e, dar e prost înțeleasă, sunt lucruri complementare, și așa trebuie să rămână. Media sunt importante, informațiile de calitate sunt importante, corecte, care să ofere subiecte de conversație și utile sunt importante. Că e online, offline, TV, mediile comunică între ele, trăim într-o societate interconectată. Omul de lângă tine e important, indiferent cum comunici cu el. Asta înseamnă comunitățile, chit că sunt oameni care nu se cunosc fizic, ajung să adere la ceva și să se cunoască. România are nevoie de dialog în momentul ăsta, parcă suntem surzi între noi, putem vorbi de progres în momentul în care începem să vorbim. Asta ne dorim, și personal și în business.

… și secretul așteptărilor realiste

–        Startup-ul ăsta al vostru, metaforic vorbind, este ca primul „copil” născut în România lui Iohannis

–        România în care Iohannis e președinte.

–        Rămâne de văzut cum se va descurca acest startup în România în care Iohannis este președinte.

–        România are președinți de companii care nu sunt conduse de Iohannis. România face parte dintr-o UE condusă de principii…

–        Vrei să-l scoți pe Iohannis…

–        Pe bune, nu ține de Iohannis.

–        Nu ziceam că vă va ajuta el, ci dacă va reuși să creeze un climat în România astfel încât primul copil născut în România lui să aibă succes.

–        Dacă cineva vrea să lucreze cu noi doar pentru că am câștigat campania lui Iohannis noi nu vrem neaparat să lucrăm cu oamenii aceia. Vrem să lucrăm cu oameni care au un proiect și noi putem să le explicăm cum să-l facă. Vrem clienți din zona de business și nu numai care înțeleg chestia asta.

–        Personal ce așteptări ai de la Iohannis?

–        Să nu-și schimbe personalitatea. Sunt convins că nu și-o va schimba. Să rămână în acea zonă care-l definește și l-a caracterizat în perioada campaniei, să demonstreze capacitatea de a asculta, capacitatea de mediere, leadership autentic. Prin prezență și prestanță. Pe plan instituțional mă aștept să reușească să mențină în viață temele de reformă instituțională: educație, sănătate, instituții. Cred că așteptările nu vor fi infirmate. Nu aștept chestii providențiale de la un președinte având în vedere că-i cunosc rolul constițional și instituțional.

 

Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat imediat pe coloana din dreapta. Vă mulțumesc. 

* foto Mihnea Ciulei

Etichete: , , , , , , , , , ,

4 comentarii la “În așteptarea telefonului de la Angela Merkel” Subscribe

  1. geo 02/02/2015 at 08:19 #

    Un interviu excelent! Felicitari!

  2. Petoanca Sorin 02/02/2015 at 10:06 #

    Creator de ambalaje? Passe-par-tout? Wise guy? Asta inseamna freelancer? Un mercenar intelectual (sau nu neaparat) pus in slujba unei iluzii?

  3. Om bun 03/02/2015 at 13:19 #

    Ti-a placut tinerelu Dollo ?
    🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. În așteptarea telefonului de la Angela Merkel | România curată - 06/02/2015

    […] sursa: dollo.ro […]

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.